Sunteți pe pagina 1din 8

Ultima noapte de dragoste.

Intaia noapte de razboi


Roman subiectiv , de analiza , modern / al experientei

Directia modernista in proza a fost reprezentata de Camil Petrescu, unul dintre putinii
autori care a fost si teoretician al romanului si teatrului. Cel mai cunoscut studiu despre
roman este „ Noua structura si opera lui Marcel Proust”, scris ulterior celor doua romane ale
sale.
Este eseul in care Camil isi expune conceptia despre roman. A fost initial un curs universitar, a aparut
apoi in 1935 in “Revista Fundatiilor Regale” si a fost inclus in volumul “Teze si Antiteze” in 1936.
Prin “Noua Structura” Camil Petrescu intelege un nou tip de roman diferit de cel traditional si realist-
obiectiv.
Porneste de la premisa ca Marcel Proust este un deschizator de ere in literature, intrucat a corelat
romanul cu descoperirile stiintei si filosofiei, axandu-l pe sondarea psihologiei, a sufletului uman.
Elementele constitutive ale noii structuri sunt: autenticitatea , care se refera la faptul ca eul subiectiv
devine obiect de observatie si analiza. Notiunii de autenticitate ii asociaza substantialismul; foloseste
epitetul substantial pentru toate romanele sale; un roman substantial e acela in care nu faptele au importanta,
ci semnificatia lor. Anticalofilia se refera la refuzul scrisului frumos, conventional, artificial, care in
conceptia prozatorului e opus artei, intrucat e inauthentic si nu poate surprinde realitatea constiintei: “ un
scriitor e un om care exprima in scris cu sinceritate ce a simtit, ce a gandit…, fara ortografie, fara stil, chiar
fara caligrafie.” Durata concreta este o notiune prin care se intelege perceptia subiectiva a timpului.
Eliberat de cronologie el se desfasoara in functie de rememorarile naratoruui, nu e linear, nu e ascendant, e
reversibil, oferind o libertate nelimitata naratorului. Memoria involuntara e o memorie neintentionata,
nedirijata, spontana, reactualizand trecutul si imprimand o puternica incarcatura afectiva amintirii.

- romanul Ultima noapte de dragoste.Intaia noapte de razboi a aparut in anul 1930


- fusese initial o nuvela, care i se paruse prozatorului prea lunga, pe care a transformat-o in roman.
- se intitula initial „Proces - verbal de dragoste si razbunare”

Geneza
Intre 1916-1918 Camil Petrescu participa ca ofiter la Primul Razboi Mondial , iar experienta traita
acum se regaseste in roman . Sublocotenentul Camil Petrescu , ranit in timpul luptelor de la Targoviste ,
revine in randul combatantilor , participa la luptele de la Oituz din iulie 1917 , este ranit din nou si cade
prizonier , facand experienta lagarelor din Ungaria si Boemia ... Jurnalul de front al autorului va deveni
substanta celui de-al doilea volum al cartii . Procesul scrierii romanului „ a fost o ardere continua ,
mistuitoare ...”

Subiectul
- cuprinde povestea de iubire dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa Ela (Ultima noapte de dragoste), pe
fundalul evenimentelor premergatoare si ulterioare intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial
(Intaia noapte de razboi)
- in primavara lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asista in popota
ofiterilor la o discutie despre fidelitate in dragoste. Aceasta ii va trezi in mod dureros toate amintirile
despre casnicia sa cu Ela.
- rememorarile eroului ne releva imaginea unui mariaj sarac, dar implinit. Un student la Filosofie si o
studenta la Litere duc o viata conjugala armonioasa si intensa prin necontenite atentii si nenumarate
dovezi de iubire. Mostenirea neasteptata a unei averi considerabile lasata de unchiul Tache schimba
brutal viata celor doi. Stefan va descoperi in Ela o alta femeie interesata de probleme materiale,
pasionata de afaceri, avida de mondenitati. Distractiile nocturne si escapadele femeii (de pilda
excursia la Odobesti) declanseaza in erou drama incertitudinii si a geloziei. Aduce in patul conjugal o
prostituata numai ca sa se razbune si Ela il paraseste. Se vor impaca mai tarziu si vor petrece o luna
de vis la Constanta. Drama eroului se amplifica atunci cand sosind pe neasteptate de la Azuga, unde
fusese concentrat timp de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa. Cand aceasta revine in zorii
zilei, Gheorghidiu ii propune divortul si ea accepta. Torturat de gelozie si remuscari, pleaca ca
sublocotenent in armata. Drama amoroasa trece in plan secund, facand loc dramei razboiului. Eroul
devine participant activ la campania care viza alungarea trupelor Imperiului din Ardeal. Regimentul
sau cucereste Branul , Tohanul si trece Oltul spre Sibiu. Traieste drama razboiului ca un combatant
din linia intai, asista la toate ororile, este ranit si spitalizat. Cand se intoarce la Bucuresti, gaseste o
Ela ca i se pare falsa si interesata. Hotararea de divort este dusa de data aceasta pana la capat.
- accentul nu e pus pe intamplari , ci pe felul in care acestea sunt traite de catre oamenii pe care ii
afecteaza, in special de catre Stefan

Titlu
Fixeaza temele romanului , iubirea si razboiul ; cuvantul cheie e „noapte „ care are ca sens conotativ
– incertitudinea . „ Ultima noapte „ – roman erotic , plan familial , fictiune , subiectivitate , accent pe interior
, drama personala; „ Intaia noapte „ – roman de razboi , polemic , plan social , obiectivitate , accent pe
exterior , drama colectiva

Conflict
Ca in orice roman de analiza, psihologic, conflictul este unul INTERIOR , in constiinta eroului si se
stabileste intre idealul spre care tinde Gheorghidiu si realitate. In dragoste protagonistul cauta absolutul,
femeia perfecta, dar Ela se dovedeste o femeie comuna, incapabila sa se ridice la inaltimea idealului feminin
al lui Gheorghidiu.
De asemeni eroul cauta absolutul, perfectiunea, si in relatiile umane , in general.Unui prieten care
nu-l poate primi in audienta la minister din motive obiective, Gheorghidiu nu e dispus sa ii mai faca concesii
si nu-i mai vorbeste niciodata. Asadar conflictul permanent al eroului este acela intre ideal, utopie si
realitatea imperfecta.

Incipit
- capitolul 1 „La piatra Craiului, in munte”.
- naratorul-personaj, Stefan Gheorghidiu, un sublocotenent de 23 de ani este concentrat pe frontul
Primului Razboi Mondial. Sunt clar precizati indicii spatio-temporali „in primavara anului 1916”.
Aude la popota ofiterilor o discutie despre infidelitatea in dragoste pe marginea unui articol de ziar in
legatura cu achitarea unui sot care isi ucisese sotia si pe amantul acesteia. Scena reprezinta doar un
pretext narativ pentru rememorarea propriei povesti de iubire cu Ela

Final
- Final deschis, specific romanului modern.
- Ranit, Gheorghidiu se intoarce de pe front la Bucuresti. Gaseste in corespondenta o scrisoare
anonima prin care este instiintat ca sotia il insala cu Grigoriade. Nu verifica informatiile din scrisoare
si hotaraste divortul. Ii este indiferent daca Ela il insala sau nu, pentru ca nu o mai iubeste.A doua zi
se muta la hotel, apoi se intereseaza de formalitatile pentru divort, hotarand sa-i lase ei „tot trecutul”:
bani, casele de la Constanta, obiectele personale si cartile din casa de la Bucuresti, amintirile.
- Hotararea eroului trebuie inteleasa ca o eliberare. Drama colectiva a razboiului l-a vindecat de drama
individuala a iubirii.
- Finalul deschis exprima tendinta modernista de a lasa nelamurit cititorul , de a-l sili sa gandeasca , sa
reflecteze ; punctul de plecare il reprezinta proza si teoretizarile Virginiei Woolf „ nu exista raspuns ,
viata pune intrebari dupa intrebari care trebuie lasate sa rasune si dupa ce se termina povestea„
- Relatia dintre incipit si final nu se realizeaza printr-o simetrie ca in romanul realist, ci descrie un
traseu sentimental si existential, de fapt evolutia interioara a eroului. Daca la inceput eroul sufera din
iubire, in final se afla la o alta varsta spirituala, intelectuala, intelegand ca exista drame mai profunde
decat cea conjugala.

Compozitia
- scriitorul a avut convingerea ca este un inovator in epica autohtona. Intr-un interviu acordat revistei
„Facla” in anul 1930 spunea „este un roman cu tehnica anapoda”.

1. Romanul cuprinde doua parti, care dezvolta doua teme diferite. Structurata binar , romanul are o
naratiune discontinua si neliniara
o Prima parte : Ultima noapte de dragoste – tema iubirii - e exclusiv fictionala- avatarurile
unei iubiri aflate sub semnul incertitudinii ; plan subiectiv , drama personala
o partea a doua: Intaia noapte de razboi – tema razboiului, reprezinta in fond jurnalul de
campanie al scriitorului ; plan obiectiv , drama colectiva
o ca sa asigure unitatea celor doua carti, scriitorul foloseste un artificiu de compozitie, functia
cea mai importanta revenind incipitului si finalului, cele doua parti reprezentand doua
experiente de viata privite din perspectiva aceluiasi personaj.
o cele doua carti au 6 si respectiv 7 capitole. Titlurile capitolelor sunt sugestive pentru evolutia
interioara a eroului: „Diagonalele unui testament”, „Intre oglinzi paralele”, „Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu” etc;

2. Exista doua planuri narative: planul subiectiv, ce caracterizeaza indeosebi prima parte, unde
memoria reinvie intamplari trecute, si planul obiectiv, panza sociala si istorica pe care se
desfasoara drama eroului: societatea romaneasca inaintea si in timpul Primului Razboi

Arta narativa
1. e un roman modern de analiza de tip subiectiv, roman psihologic.

2. este scris la persoana I.

3. Naratorul e identic cu personajul, autodiegetic , iar perspectiva narativa e „impreuna cu”,


actoriala ; narator necreditabil , oferind o viziune fragmentara , subiectiva , relativa asupra
evenimentelor; romanul se bazeaza pe ipoteze „ banuiam ca ma insala” sau „ Daca din nou am
acceptat o serie gresita de asociatii?”

4. timpul cronologic este pulverizat. Exista doua planuri temporale: timpul nararii(prezentul
frontului) si timpul narat ( trecutul povestii de iubire). Intocmai ca la Proust in romanul „In
cautarea timpului pierdut”un eveniment exterior declanseaza rememorarea unor intamplari
trecute. Criticul Nicolae Manolescu observa ca deosebirea fundamentala intre Camil Petrescu si
Marcel Proust consta in atitudinea fata de timp. La scriitorul francez actiunea e total
necronologica, in schimb la Camil Petrescu actiunea este ordonata cronologic cu exceptia
capitolelor 2-5 din prima parte ce relateza intamplari petrecute cu 2 ani si jumatate inaintea
momentului narativ.

5. tehnicile narative folosite sunt moderne ; povestirea si reprezentarea din romanul realist obiectiv
sunt inlocuite cu analiza si interpretarea
o Memoria involuntara –e o tehnica narativa ce consta in declansarea amintirii printr-un stimul
afectiv
o Fluxul constiintei – consta in prezentarea evenimentelor intr-o forma subiectiva , o avalansa
de idei , ganduri , trairi scrise fara cenzura

6. stilul anticalofil ( contra scrisului frumos ) adica scriitorul refuza artificialitatea,


conventionalismul .Scriitorul noteaza precis , ca intr-un proces-verbal , fara „ ornare verbis „ ,
podoabe verbale intentionate . Acest stil necontrafacut , neprelucrat , neartificializat este conferit
de uzitarea cuvintelor simple , notatii sigure , stil sobru , tehnica amanuntului , ritmul variat ( lent
si alert )
7. timpul cronologic este pulverizat. Exista doua planuri temporale: timpul nararii(prezentul
frontului) si timpul narat ( trecutul povestii de iubire). Intocmai ca la Proust in romanul „In
cautarea timpului pierdut”un eveniment exterior declanseaza rememorarea unor intamplari
trecute. Criticul Nicolae Manolescu observa ca deosebirea fundamentala intre Camil Petrescu si
Marcel Proust consta in atitudinea fata de timp. La scriitorul francez actiunea e total
necronologica, in schimb la Camil Petrescu actiunea este ordonata cronologic cu exceptia
capitolelor 2-5 din prima parte ce relateza intamplari petrecute cu 2 ani si jumatate inaintea
momentului narativ.

8. tehnicile narative folosite sunt moderne ; povestirea si reprezentarea din romanul realist obiectiv
sunt inlocuite cu analiza si interpretarea
o Memoria involuntara –e o tehnica narativa ce consta in declansarea amintirii printr-un stimul
afectiv
o Fluxul constiintei – consta in prezentarea evenimentelor intr-o forma subiectiva , o avalansa
de idei , ganduri , trairi scrise fara cenzura

9. stilul anticalofil ( contra scrisului frumos ) adica scriitorul refuza artificialitatea,


conventionalismul .Scriitorul noteaza precis , ca intr-un proces-verbal , fara „ ornare verbis „ ,
podoabe verbale intentionate . Acest stil necontrafacut , neprelucrat , neartificializat este conferit
de uzitarea cuvintelor simple , notatii sigure , stil sobru , tehnica amanuntului , ritmul variat ( lent
si alert )

Relatii temporale si spatiale


- TIMP – actiunea romanului se desfasoara in timpul Primului Razboi Mondial; romanul incepe in
primavara lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei;
- capitolele 2-5 nareaza intamplari petrecute cu 2 ani si jumatate inainte de inceputul romanului; prin
memorie involuntara personajul narator aluneca in trecut si relateaza povestea casniciei lui; se pun
astfel in evidenta doua planuri temporale si doi timpi narativi: timpul nararii – prezentul frontului; si
timpul narat – trecutul povestii de iubire
- se renunta la cronologia romanului realist; timpul e discontinuu , se folosesc acronia si analepsa, in
sensul ca romanul erotic e inclus in romanul de razboi prin tehnica proustiana a memoriei involuntare
. Cronologia este inlocuita de un timp interior , subiectiv
- in cartea a doua naratiunea respecta criteriul cronologic. Este relatat marsul pe care batalionul lui
Gheorghidiu il face pana la Sibiu.
- SPATIU – actiunea romanului se dessfasoara la Bucuresti, Campulung si pe frontul din Ardeal.

Teme

2. iubirea – cu accent pe radiografia unui sentiment – gelozia; dragostea e vazuta „ ca un lung proces
de autosugestie.”
o Romanul prezinta experierea sentimentului iubirii in toate fazele lui : aparitia sentimentului,
stabilizarea lui prin casatorie, criza manifestata prin certuri si despartiri urmate de impacari,
erodarea sentimentului, despartirea definitiva.
o Tema iubirii e pusa in evidenta printr-un episod de la inceputul romanului: discutia ofiterilor
de la popota , pornita de la un fapt divers: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat
de o curte de jurati. Sunt formulate doua opinii contrare. Curtea a procedat corect, deoarece „
nevasta trebuie sa fie nevasta si casa casa. Daca-i arde de altele sa nu se marite” dupa cum
sustine capitanul Dimiu. Cealalta opinie e formulata, in chip surprinzator, de capitanul
Corabu, anume ca „ dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nicio
constrangere.” Discutia este doar un pretext narativ pntru ca personajul narator sa-si prezinte
propia opinie despre dragoste, vazuta ca un sentiment al absolutului: „ doi oameni care se
iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt” considera Gheorghidiu

3. razboiul - cu accent pe experienta contactului nemijlocit cu moartea; razboiul nu e idealizat sau


glorificat, e o realitate absurda ; e vazut din perspectiva unui combatant din prima linie confruntat cu
frica , lasitatea, moartea. Camil Petrescu abandoneaza viziunea eroica asupra razboiului , asa cum
aparea in proza vremii, prezentandu-l ca pe o experienta dureroasa. Se stie ca partea a doua a cartii
este constrita dupa jurnalul de front al autorului, imprumutat unui personaj de fictiune. Un episod
care ilustreaza experienta razboiului este chiar capitolul „ Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” in
care se infatiseaza imaginea apocaliptica a razboiului. Viata combatantilor tine de hazard, iar
eroismul este inlocuit cu spaima de moarte; omul mai pastreaza doar instinctul de supravietuire, e
redus la dimansiuni animalice, dupa cum remarca Gheorghidiu insusi: „ Nu mai e nimic omenesc in
noi.” Astfel frontul inseamna mizerie, masuri absurde, invalmaseala, dezordine, haos.

Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu


1. Stefan Gheorghidiu este protagonistul romanului si personajul narator, constiinta ordonatoare a
operei
intreaga fabulatie a romanului scris la persoana I se compune si se organizeaza din perspectiva
interioara a eroului, centrul de constiinta al operei. Este si eroul principal, protagonistul

2. reprezinta un nou tip de personaj, eroul insetat de absolut, inadaptatul superior

3. Din punctul de vedere al statutului social, aflam ca Stefan Gheorghidiu este student la filozofie, un
intelectual cu studii temeinice si cu principii morale severe. El urmeaza traditia familiei: este fiul
unui profesor universitar care s-a insurat din dragoste si nu s-a ingrijit sa lase copiilor avere. Fiul
apara la masa de la unchiul Tache memoria tatalui, fara sa-i pese de pierderea unei mosteniri
considerabile. Spre surprinderea lui, avarul unchi nu numai ca nu-l dezmosteneste, dar ii lasa o parte
mai mare decat a celorlalti mostenitori.

4. Principala trasatura a personajului este inclinatia catre absolut, catre perfectiune. El cauta absolutul
in dragoste, in relatiile umane in general.

5. eroul ilustreaza drama intelectualului . Pentru Camil Petrecscu calitatea de intelectual nu e data de
studii, ci de superioritatea constiintei. Intelectualul e un ganditor lucid, care problematizeaza
existenta, care traieste cu alta intensitate si constiinta toate faptele vietii, din perspectiva valorilor
absolute. El traieste in lumea ideilor, a cartilor, a principiilor. Lucid si hipersensibil , inadaptabil ,
orgolios ,intransigent , nelinistit , introvertit , lucid si polemic , incearca sa recompuna lumea in
functie de aspiratia lui spre absolut. Drama provine din incercarea de suprapunere a idealului peste
real, din incompatibilitatea cu lumea sau cu femeia iubita. Eroul supune lumea unui tipar de
idealitate, iar neconcordanta e intotdeauna dramatica.

6. Personajul se autoconstituie prin confesiune, deci predomina caracterizare indirecta, prin atitudini
si comportament. Exista si elemente de autocaracterizare. O secventa ilustrativa este aceea cand
gaseste printre carti scrisoarea care justifica absenta de acasa a Elei si exclama: „ asadar sunt cu
adevarat un tip imposibil, care complica absolut orice intamplare.” Este deci constient de tendinta de
a crea ipoteze care nu se dovedesc reale. Totusi analizandu-se si confesandu-se , eroul respinge ca
vulgara etichetarea de gelos: „ Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atat din cauza iubirii.”

7. Modalitatile de caracterizare sunt specifice romanului subiectiv de analiza.


o introspectia – modalitatea prin care personajul principal isi analizeaza trairile in cele mai mici
nuante
o monolog interior – dezvaluirea interioritatii la persoana I
o fluxul memoriei (fluxul constiintei) – relatarea faptelor sau transcrierea gandurilor in ordinea
subiectiva in care le reconstituie afectivitatea naratorului; succesiunea de ganduri ,
monologuri , asocieriinedite de idei , ignorari ale cauzalitatii sau ale cronologiei , in favorea
unei coerente personale
o memorie involuntara – rememorarea unui fapt in mod neprogramat si neintentionat

8. Stefan Gheorghidiu reprezinta un nou tip de peronaj impus de romanele si dramaturgia lui Camil
Petrescu, intelectualul insetat de absolut ca si George Ladima din „Patul lui Procust” sau „Gelu
Ruscanu” din „Jocul Ielelor”. El traieste intr-o lume a ideilor si a utopiilor; are orgoliul de a refuza o
realitate care nu i se potriveste, e o constiinta lucida, analitica, superioara. In planul ideilor el este
intotdeauna un invingator.

Caracterizare Ela Ghioghidiu


1. personajul principal feminin al romanului construit din rememorarile eroului, privit numai din
perspectiva lui Gheorghidiu , eroul narator

2. statutul social al personajului se rezuma la faptul ca este studenta la Litere, orfana crescuta de o
matusa, o tanara cocheta, considerata cea mai frumoasa si mai populara studenta de la
Universitate, lucru care maguleste pe erou. Se casatoresc si la inceput casnicia lor e fericita.
Georghidiu o descrie conferindu-i atribute ale idealitatii „era atata tinerete in trupul balai si atata
generozitate in ochii inlacrimati albastri„. Protretul initial e favorabil : frumoasa (blonda , ochi
albasri , eleganta ) , inteligenta, darnica, atenta (face toate lucrarile matusii ei institutoare, face
cadouri prietenilor cu ultimii bani, o ingrijeste pe prietena ei bolnava cu o daruire de sora de
caritate). Portretul moral insumeaza trasaturi contradictorii in functie de perceptia personajului
narator

3. mostenirea lasata de unchiul Tache o influenteaza puternic, femeia se schimba, devine interesata
de bani, afaceri, mondenitati, devine pragmatica, frivola, indiferenta. Sub influenta verisoarei
Anisoara, e acaparata de noua ei viata si se indeparteaza de Stefan. Escapadele in afara
perimetrului conjugal o modifica fundamental in ochii barbatului „ am privit-o cu indifernta cu
care privesti un tablou, avea ceva uscat fara viata.”

4. in constiinta naratorului ea parcurge drumul de la ipostaza unica la femeia obisnuita. Ea nu se mai


suprapune idealului creat de erou. Aparentele si esentele se intrepatrund, se confunda si Ela cea
adevarata scapa parca cititorului
5. structura romanului care organizeza naratiunea sub forma unor evenimente sufletesti relatate de
erou, de un narator necreditabil, confera Elei un statut aparte. Ea se misca, actioneaza, vorbeste
in functie de constiinta naratorului,in felul acesta cititorul nu are posibilitatea de a verifica
adevarul, de a afla care este adevarata Ela. Ea apare ca femeia infidela, dar tradarea ei nu este
evidenta, ci se constituie dintr-o suita de imprejurari pe care Stefan la interpreteaza in maniera
proprie, amplificate de constiinta lucida a intelectualului: „Toata suferinta asta monstruoasa imi
vine din nimic.”

Relatia dintre doua personaje

1. Stefan Gheorghidiu e personaj narator, toata fictiunea operei e prezentata din perspectiva sa, intr-o
viziune subiectiva, unica, relativa (eul limitat). Ela e prezentata numai din perspectiva personajului
–narator, narator necreditabil

2. Povestea de iubire e relatata numai in cap 2-5 din partea I si in ultimul capitol din poartea a II-a.
Rememorarea povestii se face in 3 etape:

o initial – studenti casatoriti din dragoste, saraci dar fericiti


o etapa a doua – dupa primirea mostenirii – reprezinta inceputul alienarii dintre cei doi
o etapa a treia – clarificarea dramei amoroase prin participarea la razboi

3. O scena semnificativa pentru relatia dintre cei doi este excursia la Odobesti, care devine un
moment de criza a cuplului. Ela este foarte apropiata de Grigoriade, avocat si bun dansator. Sotul
sufera cumplit de gelozie, avand impresia ca este inselat. La intoarcere ii reproseaza Elei
atitudinea din timpul excursiei, dar ea pare surprinsa si ii arata ca nu facuse nimic mai mult decat
faceau alte femei din societatea pe care o frecventau.

4. O alta scena semnificativa se petrece mai tarziu. Cand afla ca Romania va intra in razboi, Ela isi
cheama sotul printr-o scrisoare la Campulung. Gheorghidiu obtine o permisie, se intalneste cu Ela,
iar aceasta ii cere o parte din lirele englezesti de la banca, sa aiba din ce trai, daca el va muri pe
front. Lui Gheorghidiu ii revin suspiciunile. Pleaca de la gazda si il vede pe strada pe Grigoriade,
ceea ce pare o confirmare a suspiciunilor lui. Ulterior, ipoteza este eliminata.Face planuri de
razbunare, vrea sa-i surprinda pe cei doi. Se intoarce cu un colonel la regiment, primeste ordin de
inaintare, si nu mai are timp sa-si puna in aplicare planul.

Romanul experientei
- Sintagma folosita de Mircea Eliade in volumul „Itinerar spiritual. Studii de tinerete” 1927
- E o categorie de roman care valorifica la maximum prin personajele propuse trairea intensa a unei
experiente personale de orice tip
- Se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin inserarea unor elemente despre care cititorul stie
ca tin de realitate (biografii reale, pagini de gazeta)
- Eroul este un alter-ego al scriitorului a carui biografie sustine autenticitatea fictiunii.
- Faptele de viata sunt teoretizate, avand un rol important in evolutia sufleteasca a eroului fictiunii.

o Intre 1916-1918 Camil Petrescu participa ca ofiter la Primul Razboi Mondial ; experienta
traita se regaseste in roman ; Sublocotenentul Camil Petrescu , ranit in timpul luptelor de la
Targoviste , revine in randul combatantilor , participa la luptele de la Oituz – iulie 1917 ; e
ranit din nou si cade prizonier , face experienta lagarului in Ungaria si Boemia .
o Autorul insusi marturiseste despre geneza romanului : „ a fost o ardere continua ,
mistuitoare.... „

Roman de analiza psihologica


-Investigarea vietii interioare
Accent pe analiza starilor interioare , a trairilor , a starilor de constiinta
Patrunderea in zonele obscure ale subconstientului , in psihologia abisala
Folosirea persoanei I
Analiza , introspectie , monolog interior , confesiunea personajului- narator
Personajul traieste in propria lume in cautarea identitatii , e un singuratic , un izolat , un
contemplativ
Subiectivarea timpului care se interiorizeaza ; memoria afectiva , fluxul constiintei
Unitatea de perspectiva : o singura constiinta care observa si analizeaza
Intelectualizare , citadinizare , modernizare , sincronizare cu proza europeana