,,Moara cu noroc”- Ioan Slavici

Tema si viziune
Incadrare I Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici,alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Este un autor moralist, un fin psiholog si un creator de tipologii,
intreaga sa opera punand accent pe echilibrul moral si pe intelepciune.
Incadrare II ,,Moara cu noroc” a fost publicata in anul 1881 in volumul ,,Novele din popor”, ca specie
literara este o nuvela, se incadreaza in realism, insa contine si elemente moderne, cum ar fi prezenta tehnicilor
de analiza psihologica, utilizate in portretizarea personajului central, Ghita.
Textul se incadreaza in realism prin tema,perspectiva narativa obiectiva, incadrare spatio-temporala,
relatie incipit-final, verosimilitate, prezenta personajelor tipuri construite in raport cu mediul din care provin,
prin prezenta tehnicii detaliului si prin stilul sobru.

Tr1 O prima trasatura care incadreaza textul in realism este incadrarea spatio-temporala. Actiunea
începe în preajma zilei de Sf. Gheorghe si    termina de Paste, într-un an de la sfârsitul secolului  al XIX-
lea. Perspectiva spatiala este reprezentata de un spatiu exterior, real, hanul Moara cu noroc si de un spatiu
interior, psihologic, care reflecta conflictul interior al protagonistului.

Tr2 O alta trasatura realista este perspectiva narativa obiectiva. Intamplarile din nuvela sunt relatate la
persoana a III-a, de un narator omniscient si omniprezent. Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului, apare
tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, soacra lui Ghita, de la inceputul si finalul
textului.
Tema Tema o costituie consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire.
Arg 1 tema
O prima secventa ilustrativa in demonstrarea temei este cea in care este prezentata indepartarea lui Ghita
de familie, odata cu implicarea in afacerile necurate ale Samadaului. Devine tot mai interiorizat, incepe sa isi
piarda increderea in sine, ii plac jocurile crude si primejdioase. Daca inainte,,se bucura” cand o vedea pe Ana
,,vesela” si o proteja, acum se poarta brutal cu ea si cu copiii. Femeia observa ca barbatul ei este ingandurat, ca
devenise ,,de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot
incat iti venea sa te sperii de el”. Ana se temea sa-l intrebe ce are pentru ca Ghita se enerva foarte repede din
orice. Cand se mai se harjonea cateodata cu dansa, noteaza naratorul, ,, isi pierdea lesne cumpatul si ii lasa urme
vinete pe brate”. 
Arg 2 tema

O alta secventa ilustrativa in demonstrarea temei apare la finalul nuvelei, cand Ghita o lasa pe Ana la
moara cu Lica. Samadaul ii spune ca Ana are sa i se dea de bunavoie pentru ca ,,asa sunt muierile”.
Consolandu-se cu gandul ca este las, ,,asa mi-a fost randuit”, Ghita pleaca gandindu-se ca se va intoarce mai
tarziu cu jandarmul Pintea si il vor prinde pe samadau cu bani insemnati asupra sa.
Viziune Viziunea despre lume surprinde un univers in care incalcarea normelor morale este grav
sanctionata.Moartea valorilor va duce la distrugerea personajelor.

2 elemente
Elem 1Titlul este un element paratextual, care anticipa continutul si mesajul ideatic al textului. Este
format din doua substantive comune legate printr-o prepozitie,,Moara cu noroc”, si face trimitere la spatiul
intamplarilor.Titlul se dovedeste a fi ironic, intrucat moara este cu noroc doar in sensul dobandirii de avere pe
cai necinstite. La inceput de nuvela, aflam ca langa carciuma se afla o moara parasita. Locul va atrage duhuri
necurate si va pecetlui destinul protagonistului. Din momentul mutarii la carciuma, destinul lui Ghita intra pe o

1
panta descendenta: se instraineaza de familie, intra in afaceri necurate, fura, minte, jura stramb, ucide si este la
randul sau omorat. Moara insasi se mistuie intr-un incendiu, necesar pentru purificarea locului.

Elem 2 In cadrul textului, apare o relatie incipit- final, generata de vorbele batranei, soacra lui Ghita,
cuvinte care incadreaza actiunea textului si da nuvelei circularitate si simetrie. La inceput de nuvela, aceasta il
indeamna pe Ghita catre o viata echilibrata, cumpatata, care ar duce la adevarata fericire. Cuvintele ei pun in
opozitie cele doua personaje, care actioneaza dupa norme morale diferite ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa,
caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit ".Ghita ignora aceasta teza morala,devine
obsedat de inavutire sacrificand ,,linistea colibei" sale, iar din acest moment destinul sau nefast devine
previzibil. La finalul textului, batrana pune intamplarile tragice pe seama destinului: ajungând împreună cu
copiii la hanul incendiat, ea recunoaște că destinul pedepsește pe cei ce cutează să îl înfrunte: „Simțeam eu că
nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!…”.               

Textul este structurat in 17 capitole, intamplarile sunt redate in ordine cronologica, firul narativ
urmarind dezumanizarea protagonistului.

 In expozitiune, Ghita, cizmar sarac, isi doreste prosperitate materiala si ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc, unde se muta impreuna cu sotia, Ana, soacra si cei doi copii.. O vreme, afacerile ii merg bine,
apar primele semne ale bunastarii si ale armoniei, iar soacra este multumita pentru ca are un ,, ginere harnic”
si o ,,fata norocoasa”.

Intriga incepe odata cu aparitia in peisaj a lui Lica Samadaul.Porcar grosolan, violent, cu apucaturi
salbatice, acesta ii cere lui Ghita sa-l informeze in legatura cu cine trece pe drum, cine vine la carciuma si ce
vorbeste. Ghita realizeaza ca fara avoia samadaului afacerea sa nu va functiona si intra in jocul acestuia, desi ii
este frica de porcar. Teama este vizibila in actiunile personajului: isi mai ia o sluga, isi pune cainii in lant sa se
inraiasca si isi cumpara pistoale.

Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul dezumanizarii lui Ghita care, dorind sa faca avere, se
indeparteaza treptat de familie si devine complicele lui Lica in diferite nelegiuiri. In schimb, primeste de la
porcar bani obtinuti din jafuri si crime. Se indeparteaza de familie, devine irascibil, nu mai este un sot iubitor.
Ana se simte jignita de atitudinea sotului pe care o percepe ca pe o tradare. Odata intrat in afaceri necurate, nu
se mai poate opri, pentru ca tentatia banului este prea mare si el nu stie sa-si impuna limite: ,,vedea banii
gramada inaintea sa si parca i se impaienjeneau ochii”, noteaza naratorul omniscient, referindu-se la lacomia
personajului. Lica ia de la Ghita o suma de bani sub forma de imprumut, amenintandu-l ca altfel nu-l va mai
lasa sa stea la moara. Mai apoi, il jigneste ,,asa-i ca te-ai facut bland ca un mielusel?”, facand aluzie la lasitatea
personajului. Intr-o noapte, Lica ramane la carciuma si, dupa ce adorm toti, pleaca cu un tovaras, cei doi
intorcandu-se dupa miezul noptii. A doua zi, Ghita afla ca arendasul fusese batut si jefuit la el acasa de doi
barbati cu fetele acoperite. Victima, care supravietuieste, crede , totusi, ca unul dintre atacatori fusese Lica. Se
face o ancheta, iar slugile de la moara dau de inteles ca Ghita si Lica erau tovarasi. Un alt incident care
contribuie la degradarea morala a personajului este este moartea unei femei in doliu si a copilului ei. Se afla ca
avusese mainile legate cu biciul samadaului si ca era in cardasie cu Lica. Ghita este anchetat in doua randuri,
fiind acuzat de complicitate la jefuirea arendasului si la crima. La judecata, Lica scapa nepedepsit, ca urmare a
marturiilor care nu se potriveau, in locul sau fiind condamnati doi oameni nevinovati: Saila si Buza-Rupta. In
timpul procesului, Ghita jura stramb ,,pe paine si sare”in favoarea lui Lica si isi pierde imaginea de om cinstit
pe care o avea in fata oamenilor. Scapa prin lipsa de probe de o condamnare, insa este macinat de mustrari si se
lamenteaza cu lacrimi in ochi ,,Ano,(…) iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata
pamantului”.Se simte chinuit de vinovatie si isi compatimeste copiii printr-un monolog interior, in care se si
autocaracterizeaza: ,,Sarmanilor mei copii(…) voi nu mai aveti, cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstit
(…) tatal vostru e un ticalos”. Mustrarile sincere de constiinta sunt urmate mereu de scuze, pentru ca Ghita nu
vrea sa-si asume nicio consecinta a actelor sale: ,,Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva
2
mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare”. Porcarul identifica
punctul slab al lui Ghita, lacomia, si hotaraste sa-l foloseasca in avantajul sau: ii cere lui Ghita sa-I schimbe
bani insemnati cu bani curati, oferindu-i in schimb jumatate din suma.Ghita il informeaza pe Pintea jandarmul
in lergatura cu aceasta nelegiuire, dar nu poate fi corect pana la capat si omite sa-i spuna ca o parte din suma ii
revine. Lacomia il face sa amane cu aproape un an prinderea lui Lica.

  Punctul culminant ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in
bratele Samadaului, lasand-o singura la carciuma in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra
lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului, intr-un gest de razbunare disperata, Ana se arunca in bratele lui
Lica deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, el e ,,om", pe cand Ghita ,,nu e decat o muiere imbracata
in straie barbatesti".
 Deznodamantul este tragic. Dandu-si seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana, fiind la randul
lui omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Un incediu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara
cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Nuvela
are final moralizator, sanctionarea protagonistilor este pe masura faptelor. Singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiintele morale si inocente.
 (Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema in nuvela aleasa)
  In opinia mea, analiza psihologica este pusa in slujba unei teze morale: goana dupa inavutire cu orice
pret distruge echilibrul interior si linistea familiei. Avertismentele batranei sunt ignorate de Ghita. Nu munca
cinstita prin care omul devine instarit este condamnata de moralistul Slavici, ci obtinerea averii pe cai necinstite
si instrainarea de familie.

In concluzie, tema………,se armonizeaza cu viziunea…..