Moara cu noroc - Ioan Slavici

Autor
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de
Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai
reprezentative nuvele ale sale sunt “Popa Tanda”, “Budulea Taichii”, “Moara
cu noroc”,”Padureanca”,etc.

Geneza operei
Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul
“Novele din popor”. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse
si tema de inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici
si curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii
si transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de moralizare
specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.

Ipoteza
Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca specie literara
este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse
intre povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului.

Teorie
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al
personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si
spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile
sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste
dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar
ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si
trairi aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul
analizei psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul
interior este puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior. Deobicei,
se realizeaza valorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata
sociala, surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta
conflictul dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza
psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub toate
aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare
degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate
neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.

Semnificatia titlului
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua
substantive comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat
pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in
primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat
in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea
celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este
impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care
datorita influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune
amprenta si asupra personajului principal care parcurge toate treptele
decaderii.

Tema operei
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta
nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub
aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin
intermediul conflictului interior. Opera are o circulara, simetrica si atrage toate
personajele intr-un conflict major.

Momentele subiectului
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la
rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati
intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a locului in care se
afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la
inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un
personaj carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care
tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si primejdios”. Cu toate
ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu
renunta datorita ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita
isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si
cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul
aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie.
Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam
batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii
pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar
ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu
Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la
arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul
acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca
pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i
dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca
sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei,
dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de
razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul
lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in
mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la
Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copii.

Incipit si final
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre
faptul ca nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata
tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare,
de ceea ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am
petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii si
incearca sa se obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc
ca circiumarita”. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in
aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune
seama intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul.
Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de
data asta regretand situatia in care se afla.

Personajele operei si caracterizare sumara

Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe
parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar
sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat
datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se
transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat
spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele.
Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii.
Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Samadau,
personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul
operei. Statutul initial de “samadau”, sef al porcarilor, ii confera puterea de a
guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din campia Aradului.
Personajul se contureaza caracterial, bun cunoscator al psihologiei umane,
cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36
ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si
indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor.
Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn
insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii
pentru a nu da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de
mama si sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l
contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la
inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica
de iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia
Samadaului, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul
ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze
si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de
barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in
capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala. Statutul final o indica
fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si parcurgand
acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de
Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o
arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si
de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un
alterego al naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea
experientei care nu crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia
motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca
Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a
fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care
considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea
personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.

Limbajul
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai
ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.

Concluzie
In concluzie, opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela
psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.

Opinie
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita,
parcurge absolut toate treptele decaderii.