“Moara cu noroc”

-nuvela realista, de factura pishologica-

de Ioan Slavici

Impus la jumatatea secolului al XIX-lea in Franta, realismul se defineste ca o

miscare, un curent literar, ce are ca principiu reflectarea realitatii in datele ei
esentiale, obiective, caracteristice.

Clasic al literaturii romane, Ioan Slavici este creatorul primei nuvele de factura
psihologica. “Moara cu noroc” apare in volumul “Novele din popor” in anul 1881 si reflecta
adeziuea autorului la principiile estetice ale realismului prin tema abordata, precum si
prin caracterul moralizator.

Tema nuvelei poate fi privita din mai multe perspective. Din perspectiva sociala,
nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social si de a asigura
familiei sale un trai indestulat. Din perspectiva moralizatoare, nuvela prezinta
consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire. Din perspectiva psihologica, nuvela
prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi
pierde treptat increderea in sine si in familie.

Titlul “Moara cu noroc” sustine caracterul realist al operei si desemneaza locul

actiunii, un reper spatial care contrazice asteptarile cititorului, fiind o antifraza. Acest
spatiu care este mai degraba ironic are rolul unui motiv anticipativ si prefigureaza
destinul tragic al familiei carciumarului Ghita.

Din punct de vedere compozitional, nuvela este structurata in 17 capitole, primul si

ultimul avand rol de prolog respectiv epilog. Se remarca simetria compozitionala
asigurata de corespondenta dintre incipit si final care apartine vocii batranei,
considerata a fi un alter-ego al autorului. Daca incipitul este constituit din sfaturile
batranei, finalul apartine aceleiasi voci care confirma de asta data presimtirile acesteia.

Perspectiva narativa este obiectiva. Intamplarile din nuvela sunt relatate la persoana
a III-a, de catre un narator detasat, omniscient si omniprezent. Interferenta dintre
planul naratorului si cel al personajului se realizeaza prin folosirea stilului indirect liber.
 Nuvela urmareste destinul lui Ghita, un cizmar harnic si cinstit care hotaraste sa ia
in arenda Moara cu noroc pentru a asigura bunastarea familiei si pentru a-si depasi
statutul social. In ciuda temerilor batranei soacre, Ghita se muta la Moara cu noroc si
afacerile ii merg bine, oamenii apreciindu-l pentru ospitalitate. Linistea familiei si a lui
Ghita este tulburata insa de aparitia la Moara a lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al
tumelor de porci din imprejurimi. Acesta ii cere lui Ghita sa-i ofere informatii despre
cei ce poposesc la han insa carciumarul refuza cardasia cu Samadaul. Ingrijorat, Ghita,
merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost si de doi caini si isi angajeaza
inca o sluga, pe Marti, “un ungur inalt ca un brad”. Cu toate acestea Samadaul i-a ghicit
deja slabiciunea pentru bani.

Ghita se instraineaza treptat de familie, devine complicele Samadaului, schimbandu-i

banii si bunurile furate si depuand marturie mincinoasa in favoarea acestuia. Il
invinovateste pe Lica pentru decaderea sa morala si se hotaraste sa se razbune
auntandu-l pe jandarmul Pintea de actiunile Samadaului. Pierzandu-si credibilitatea in
fata comunitatii, Ghita ii intinde o capcana Samadaului si i-o lasa pe Ana drept momeala
in noaptea de Inviere. Cand se intoarce cu Pintea il vede pe Lica plecand la Moara, fara
a-l putea prinde cu banii asupra lui. Hotaraste sa-si ucia sotia, pentru ca l-a inselat, fiind
la randul lui omorat de Raut, din oridinul lui Lica. Samadaul da foc hanului si se izbeste
cu capul de un stejar pentru a nu fi prins de jandarmul Pintea. Nuvela are final
moralizator, sanctionarea protagonistilor fiind pe masura faptelor.

Conflictele nuvelei sustin caracterul psihologic al acesteia. Se remarca in primul rand

conflictul interior al protagonistului care trece printr-o criza morala coplesitoare.
Tentatia banilor il transforma radical pe omul harnic si cinstit de la inceputul nuvelei.
Conflicul interior este dubalt si de alte conflicte de natura exterioara: conflictul
familiei care apare odata cu instrainarea lui Ghita si conflictul cu Lica.

Particularitatile de constructie a personajului sunt si ele specifice nuvelei realiste de

analiza psihologica. Ghita este cel mai complex din nuvela lui Slavici, un personaj rotund,
al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire.

Portretul fizic al lui Ghita este aproape absent, este redus la cateva delatii la
inceput “inalt si spatos”, pentru ca, mai apoi, trasaturile carciumarului, cum ar fi
expresia, sa reflecte transformarile sala sufletesti. Estentiale in definirea profilului
moral al carciumarului raman insa comportamentul si relatiile sale cu celelalte personaje.

Statutul initial al personajului este reliefat in dialogul din incipitul nuvelei, dintre
soacra si Ghita, in care se confrunta doua conceptii despre viata: batrana este adepta
valorilor traditionale, in timp ce Ghita, capul familiei, doreste bunastarea materiala.
 Protagonistul parcurge anumite trepte ale degradarii sale morale, fiind un personaj
rotund surprins in evolutie. Grija pentru bunastarea familiei si dorinta de a depasi
statutul de cizmar sarac il determina sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc.
Cinstea si ospitalitatatea atrag aprecierea drumetilor care nu mai spun ca poposesc la
Moara cu noroc, ci la carciuma lui Ghita. Aparitia Samadaului va destrama echilibrul
familiei si al carciumarului. Simtind pericolul, Ghita incearca sa-si protejeze familia
cumparandu-si arme si caini de la Arad si angajand inca o sluga. Refuza sa devina omul
de incredere al Samadaului insa isi da seama ca pentru a putea ramane la Moara cu
noroc, va trebui sa accepte targul cu Lica.

Se instraineaza treptat de Ana, isi pierde increderea in sine. Lica se foloseste de

patima lui Ghita pentru bani spre a-l atrage pe acesta in afacerile lui necurate. La un
moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si ca nu-si poate asuma total
riscul imbogatirii alaturi de Lica.

Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile

personajului, realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea: “Ei! Ce sa-mi fac!? Asa m-
a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”.

Ghita este caracaterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita este un
om de nadejde “Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine”.
Totusi Samadaul ii distruge treptat imaginea de om onest pe care o avea in fata
oamenilor. Astfel, carciumarul se trezeste implicat fara sa-si dea seama in jefuirea
arendasului si in uciderea unei femei si a unui copil. La proces depune marturie
mincinoasa, devenind in felul acesta complicele lui Lica. Are totusi un moment de
sinceritate, cand cere iertare sotiei si copiilor. Arestul si judecata ii provoaca mustrari
de constiinta.

Incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici cu acesta. Ghita
ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care orbit de furie si dispus
sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, in bratele Samadaului. Ana i
se daruieste lui Lica, deoarece, spune ea, in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e “om”, pe
cand Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.Dandu-si seama ca sotia l-
a inselat, Ghita o ucide pe Ana. Din ordinal lui Lica, Ghita este omorat de Raut, iar
carciuma este incendiata. Sfarsitul tragic al celor trei corespund intentiei
moralizatoare a nuvelei realiste, singurii supravietuitori fiind batrana si copii,
personajele care nu au incalcat valorile morale.
 Epilogul textului aduce in prim-plan cuvintele batranei care, cu intelepciunea varstei,
intelege ca individul va sta mereu sub semnul destinului “asa le-a fost data”. Interventia
batranei asigura totodata simetria compozitionala a nuvelei si vine ca o confirmare a
presimtirilor din incipit.

Nuvela “Moara cu noroc” are un caracter realist, psihologic prin tematica, prin
particularitatile de constructie a personajului, prin natura conflictului si tehnicile de
analiza psihologica utilizate. Dupa cum afirma si George Munteanu “Moara cu noroc” este
“prima nuvela memorabilia construita la noi cu elemente ale psihologiei abisale”