Ioan Slavici, un important prozator, unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii române: Creangă, Eminescu, Caragiale.

Publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu noroc este o scriere reprezentativă pentru ilustrarea
viziunii autorului asupra vieții rurale într-o notă profund tradițională.

Este o nuvelă
are un singur fir narativ – viața lui Ghiță și a familiei lui
prezintă un conflict major – între Ghiță și Lică, conflictul interior al lui Ghiță
avem un singur personaj puternic individualizat – Ghiță

nuvelă psihologică
evidențiază conflictul interior al lui Ghiță între cinste și iubirea de bani
 pentru redarea stărilor sale psihice sunt folosite tehnici ca monologul interior, evidențierea el. nonverbale și
paraverbale

nuvelă realistă
are tematică  socială: lăcomia de bani
perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
personajele reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală de caracter: Ghiță- lacomul, Lică- tâlharul
se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate): Arad, Ineu etc.

Tema o constituie consecinţele nefaste pe care lăcomia pentru bani le are asupra individului,
hotărându-i destinul Nuvela ilustreaza dictonul “Banul e ochiul dracului.”

O prima secventa ilustrativa pentru tema este cand depune mărturie mincinoasă pentru a-l
acoperi pe porcar, fiind mustrat pentru păcatul săvârșit, ii cerei iertare Anei, a cărei reacție este
neiertătoare – ”sărmanilor copii, tatăl vostru este un ticălos”.
Degradarea sa este marcata de jefuirea arendașului și de uciderea femeii în negru și a copilului.
Lică Sămădăul este șeful porcarilor și al turmelor de porci in împrejurimi, cu care Ghiță se
întovărășește în încercarea sa de a se îmbogăți, chiar dacă prin mijloace necinstite.

O a două scenă ilustrativă pentru temă este întâlnită în finalul nuvelei, când Ghiță pleacă de la
han, împingând-o pe soția sa în brațele Sămădăului.
Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se dăruiește lui Lică, întrucât el e ”om”, pe când Ghiță nu e
decât ”muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Întorcându-se ulterior la moară, Ghiță o înjunghie
în inimă pentru a o pedepsi. Deznodământul lui său este tragic, însă cu rol moralizator: vina și
degradarea sa treptată îi fac moartea iminentă.

Titlul reprezintă o iluzie, creând un orizont fals de așteptare. ”Moara cu noroc” este numele hanului așezat
la răscruce de drumuri, pentru care Ghiță și familia sa renunță la ”liniștea colibei” lor. Ironic, Ghita spera ca
moara va fi “cu noroc”, sursa de imbogatire, in cele din urma este “cu ghinion”.

Moara semnifica macinare, transmitand ideea macinarii destinelor personajelor.

În expozițiune se prezinta timpul și locul acțiunii: în Ardeal, la hanul „Moara cu noroc”, aflat la o
răscruce situată în drum spre Ineu. Întâmplările se petrec pe parcursul unui an, între Sfântul
Gheorghe și Paști. 
Nuvela începe cu un sfat înțelept rostit de bătrâna soacră a lui Ghiță, la aflarea veștii că ginerele
ei dorea să ia în arendă hanul „Moara cu noroc”: „- Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă
e vorba, nu bogăția: ci liniștea colibei tale te face fericit”. Împreună cu soția, soacra și cei doi copii,
Ghiță se mută la han.

Intriga este marcata de venirea la han a lui Lică Sămădău, porcar înstărit și amestecat în
numeroase fărădelegi. Acesta cere să i se prezinte cârciumarul de la Moara cu noroc, iar când îl
cunoaște pe Ghiță, îl însărcinează cu adunatul de informații referitor la călătorii care trec pe la
han. Atât din dorința de a se îmbogăți, cât și de frica porcarului, Ghiță accepta.

Desfasurarea actiunii : Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare  împotriva lui Lică: merge la Arad
să-şi cumpere două pistoale, îşi ia doi câini  şi angajează încă o slugă, pe  Marţi, „UN UNGUR
ÎNALT CA UN BRAD". Devine mohorât,  violent, faţă de Ana pe care o ocrotise până atunci, se
poartă brutal  cu cei  mici. 
La  un moment  dat,  Ghiţă ajunge să regrete că are familie şi copii, pentru că nu-şi poate  asuma
total riscul îmbogăţirii alături de Lică. Prin intermediul  monologului interior sunt redate frământările
personajului.  
Prin faptul că jura strâmb la proces,  acoperindu-i nelegiuirile lui Lică, Ghiţă devine complice la
crimă. Hotărăşte  totuşi să-l dea în vileag pe Lică, cu ajutorul lui Pintea.

În punctul culminant, Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării  morale în  momentul  în care,
orbit de furie şi dispus să facă orice pentru a se răzbuna  pe Lică, îşi aruncă soţia, drept
momeală,  în braţele Sămădăului.

Deznodamantul : Dându-şi seama că  soţia l-a înşelat, Ghiţă o ucide pe Ana. La rândul lui,
Ghiţă este ucis de  Răuţ,  din ordinul lui Lică. Iar Lică, pentru a nu cădea viu în mâinile lui
Pintea, se  sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Un    incendiu  teribil  mistuie   
cârciuma  de  la  Moara cu noroc în noaptea de Paşti.

Nuvela se încheie în  mod simetric cu începutul, prin vorbele bătrânei care pune
întâmplările pe seama  destinului  necruţător: „SIMŢEAM EU CĂ NU ARE SĂ IASĂ BINE;
DAR AŞA LE-AFOST DATĂ".

Incipitul conţine  replica bătrânei, mama Anei, şi reprezintă morala populară  : “Omul să fie
mulţămit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba,  nu bogaţia, ci liniştea sa îl face fericit.” 
Acest capitol preia funcţiile  prologului, prefigurând tema şi conflictul dominant, ilustrate prin
motive : - -
(drumul şerpuieşte la stânga şi la dreapta- semn al oscilării lui  Ghiţă între dragostea pentru familie,
respectiv respectarea moralei, şi patima  pentru bani care pune stăpânire pe el;
- în apropiere de moară sunt cinci cruci-  semn că oamenii şi-au părăsit credinţa şi că îşi pot pierde viaţa în
acele  locuri rele) .

Finalul este unul închis, destinele  personajelor sunt trasate, şi se află  în relaţie de simetrie cu
incipitul Locurile se purifică prin foc, iar personajul reflector  vină să încheie moralizator, spunând că
„aşa le-a fost dată”.
 
 Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizează simetria incipit-final, care sugerează 
ciclicitatea vieţii.

Fiind o nuvela psihologica ,in "Moara cu noroc" conflictul central este cel psihologic,conflict
interior al protagonistului.
Personajul principal,Ghita, traieste un puternic conflict interior , osciland intre dorinta de a
ramane om cinstit,pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte.
De asemenea , conflictul interior se reflecta in plan exterior, pri confruntarea dintre carciumarul
Ghita si Lica Samadaul.

Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi de naraţiunea la persoana a III-a

a unor fapte verosimile, la care participă personaje puţine, dar construite solid, cu puternice
trăsături de caracter.

Viziunea despre lume se dovedește clasică: ca în majoritatea operelor lui Slavici sunt susținute

valorile morale precum familia, cinstea, adevărul (vezi sfaturile bătrânei) și condamnate viciile:
lăcomia lui Ghiță, hoția sămădăului. Personajele care încalcă această lege morală sunt aspru
pedepsite.
 Relatia dintre Lica- Ghita

Statutul social, Ghita este la început un simplu cizmar cu o situație financiara modesta si o
familie frumoasa. Gândindu-se la viitorul copilului si a soției sale si dorind sa le ofere o viața
lipsita de griji, ia in arenda cârciuma de la Moara cu Noroc, devenind in cele din urma carciumas.
Din punct de vedere moral, acesta trece printr-o transformare - daca la început era un om tandru
si cinstit, familist convins, , pe parcurs, devine un om corupt, lacom, rece si agresiv fata de
familie.
Psihologic, Ghita are o personalitate slaba, fiind introvertit si dând semne ca echilibrul sau
mintal se zdruncina.

Prin caracterizarea in mod direct, sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului:
--cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu
asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela”)
-si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece
(“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca
inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el.

Lica il caracterizeaza pe Ghita, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul si sa-l atraga de partea
sa, si prezinta cateva trasaturi ale cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si
esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt
chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine”).

Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai
avea respect sau admiratie, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o
muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).

Caracterizat prin fapte, cârciumarul trece prin 3 etape. Prima etapă este dată de începutul operei
când bărbatul abia s-a mutat la moara cu noroc. Aici se evidenţiază corectitudinea, onestitatea
şi dragostea pentru familie a lui Ghita.

Ce-a de-a două etapă este marcată de apariţia lui Lica Sămădăul la moară, personaj rau ce îl
atrage pe Ghita în afacerile sale murdare. Acest episod scoate la iveală caracterul slab al lui
Ghita şi placerea sa după bani.
Totuşi, conştiinţa bărbatului îi spune să plece, în timp ce dorinţa de a a vea mai mulţi îl
îndeamnă să stea. De asemenea, inteligența lui Ghita îi spune că Lica l-ar putea găsi,  intevenind
frica.
Pe parcursul acestei etape, cârciumarul se dezumanizează treptat. Devine părtaş la nelegiuiri
precum: spălare de bani, jaf şi bătaie, crimă şi mărturie mincinoasă. În tot acest timp, el începe să
se distanţeze de familie:”Ghita întâia oară ar fi dorit să n-aibă nevastă şi copii că să poată
zice:”Prea puţin îmi păsa”. Legătură cu Ana are şi ea de suferit, devenind tot mai ursuz.

Ultima etapa este cea a dezumanizarii complete, aceea cand isi ucide sotia, pe care el o aruncase
in bratele lui Lica. Patima pentru bani il schimba si in final il distruge.
Lică, din punct de vedere social, in aparenta este seful porcarilor, însa aceasta este doar o
acoperire, el fiind seful unei bande de tâlhari.

Moral, in timp ce Ghita trece printr-o transformare, Lică ramane neschimbat, ramanand un
bărbat ambițios, calculat, dar in același timp si mincinos, corupt.
Psihologic, Lică este înzestrat cu o personalitate puternica, este extravertit, însa, are
deseori porniri de cruzime.

Acesta este caracterizat in mod direct de catre narator, inca de la prima sa aparitie in
opera “vestitul Lica Samadaul”.
Naratorul realizand si portretul sau fizic, din care deducem ca este un om instarit “Lica, un om ca
de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si subt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu
sprincenele dese si impreunate la mijloc.  
 Da dovada de un om dur “De la mine nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe
acela pe care as crede ca il pot banui”
Este caracterizat si de Ghita “ Tu esti diavol, Lica! Nu om.”

Ana il caracterizeaza : Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine
barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”. La inceput il considera “om rau”

Lica se dovedeste bun cunoscator de oameni, mizeaza pe patima lui Ghita pentru bani, exercita
asupra celorlalti si mai ales asupra Anei. Astfel, se foloseste de slabiciunile lui Ghita pentru a-l
manipula si a-l atrage in afacerile lui necurate si simultan cu distrugerea acestuia, Lica incearca si
seducerea Anei pas cu pas.

Reprezentand raul, Lica e imun la suferinte, si de aceea crimele sale nu-l ranesc : “acum
sangele cald e un fel de boala ce ma apuca din cand in cand.” 

Sinuciderea lui Lica este semnificativa pentru forta interioara si orgoliul sau, care ii dau taria
extraordinara de a-si zdrobi capul de pom, ca sa nu cada viu in mainile lui Pintea. In acest mod,
moartea lui ii marcheza caracterul rautacios si firea lui incapatana, avand un sfarsit pe
masura faptelor sale.

Lica este un simbol al degradarii umane, avand o influenta negativa asupra tuturor

O secventa relevanta pentru ilustrarea diferentei de perspectiva dintre cei doi poate fi
considerata discutia lor despre importanta prieteniei in afaceri. Dupa ce afla ca a ucis o femeie
pentru a o jefui, Ghita afirma: "Tu nu esti om, Lica, ci diavol". In schimb, capetenia porcarilor
reactioneaza batjocoritor simtind ca a reusit sa-l supuna pe carciumar: "Tu esti om
cinstit, Ghita, si am facut din tine om vinovat"

Scena jocului dinduminica pastelui cand dupa un dans ce ii pare lui Ghita nesfarsit, Lica " o lua
pe Ana pe genunchi, si incepu asa, in gluma, sa o sarute si sa o stranga la piept.".
Lica ii spune direct ca o doreste pe sotia lui si ii porunceste sa-i lase singuri.
Ghita reuseste insa sa se stapaneasca,cunoscand slabiciunea porcarului pentru femei, cinicul
Ghita o ofera drept momeala pe Ana si calculeaza cum poate sa-i dea mai repede de stire
jandarmului Pintea.
Lica da dovada de superioritate, folosindu-se foarte bine de slabiciunea altora, iar Ghita cinic,
fiind mai interesat de razbunare.