Moara cu noroc

de Ioan Slavici
-nuvelă realistă de analiză psihologică
„Moara cu noroc” a fost publicată pentru prima dată în 1881, în volumul „Nuvelă din
popor”, fiind reprezentativă pentu viziunea/perspectiva lui Ioan Slavici asupra satului și
târgului ardelenez din a II-a jumătate de sec. al XIX., alături de romanul „Mara” sau de nuvele
„Comoara”, „O jerfa a vieții”.
„Moara cu noroc” este o nuvelă, o operă epică, de mari dimensiuni cu o narațiune
desfășurată pe un singur plan narativ și având o structură riguroasă. În centrul operei este
personalitatea complexă a protagonistului Ghiță, care este pusă în lumină cu un relație cu
celălalte personajele (Ana, Lică Sămădăul).
Nuvela „Moara cu noroc” se înscrie în realism prin mai multe elemente. Personajele
sunt tipice în situații tipice, de exemplu, Ghiță reprezintă tipul cărciumarului. Alt element a
realismului este perspectiva narativă obiectivă, a unui narator omniscient și omniprezent, cu
relatarea la pers. a III-a. De asemenea prezentarea societății ardelenești din a II-a jumătate a
sec. XIX-lea, în mod veridic, care poate fi crezut. În descrierea mediului de viață a drumului
și a așezării cărciumii de la Moara cu noroc, dar și în descrierea portretelor fizice, de
vestimentație ale personajelor, este folosită tehnica detaliului semnificativ. În portretul lui
Lică Sămădăul identificăm detalii de portret fizic („un om de 36 de ani”, „înalt”, „cu mustață
lungă”, „cu ochii mici și verzi”), și detalii vestimentare, care sugerează poziția/statutul social
(„era porcar însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă ca floricele, pieptar cu bumbii de
argint”)
Realistă sunt și temele literare, precum tema familiei, sau tema luptei pentru
îmbogățire, obsios pentru bani aducănd dezumanizarea protagonistului.
„Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează/evidențiază
flămăntările sufletești de conștiință ale protagonsitului, care trebuie se aleagă între valorile
familiei și îmbogățirea alături de Lică. Este evidențiat un conflict interior prin technici de
analiză psihologică: monologul interior, scenele dialogate în momentele de maximă tensiune
sufletească, prezentarea mimicii și a gesticulație.
Temele nuvelei pot fi împărșute pe mai multe niveluri. Nuvela prezintă conciențele
negative ale obsesiei pentru îmbogățire, în plan moral, Ghiță se degradează; în plan social,
Ghiță încearcă să își schimbă statutul/poziția socială, din cizmar, devine cărciumar, dar pierde
respectul comunității.
Reperele spațio-temporale ale acțiunii: acțiunea propriu-zisă se desfășoară pe parcursul
unui an între 2 sărbători religioase, de la Sf. Gheorghe, când, Ghiță împreună cu familia, se
mută la Moara cu noroc până la Paște.
Titlul nuvelei reprezintă numele cărciumei, unde se mută Ghiță pentru a se înbogăți.
Titlul este însă ironic, pentru că la Moara cu noroc Ghiță găsește
nenorocirea/blestemul/ghinionul.
 Structura nuvelei se caracterizează prin simetria insipit-final. Naratorul folosește
cuvintele bătrânei soacre a lui Ghiță pentru a ilustra pricipii morale, atât în incipitul textului:
„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci e vorba nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face
fericit”, cât și în final: „așa le-a fost dată”.
În prolog este prezentată dialogul dintre bătrâna soacră și protagonistul Ghiță. Acesta,
un cizmar „sărac” hotărește pentru binele familiei sale să ia în arendă(chirie), cărciuma de la
Moara cu noroc.
În capitolul al doilea, cu ajutorul tehnicii detaliului semnificativ, este descrisă zolară în
care era așezată cărciuma „pe drumul de la Ineu, pe o vale, pe un loc unde a fost omoară”.
Cele 5 cruci sugereau că locul era „binecuvântat”. La început afacerile îi sugereau bine și
trăiau în harmonie cu soția sa, Ana. Semnificativă este scena de sâmbătă seară, când numerau
împreună banii câștigații. Odată cu sosirea la cărciumă a lui Lică Sămădăul, începe intriga
nuvelei. El este șeful porcarilor în zonă. El îl cere lui Ghiță să devine omul său, să îl
informeze despre toți călătorii care trec pe la cărciumă. Lică era „om rău și periculos” și Ghită
înțelege că nu poate rămâne la cărciumă fără acordul lui Lică. La începutul Ghiță încearcă să-i
reziste: își cumpără 2 pistoale și aduce 2 câini și un nou slujitor pe Marți(„un ungur înalt ca
bradul”).
În desfășurarea acțiunii este ilustrat procesul prin care Ghiță se îndepărtează de familia
sa. El nu are liniște, crește conflictul său interior, devine mohorât, închis și chiar violent. Îi
plac jocurile periculoase și îi lasă soției sale urme vinete be brațe. Devine treptat în afacerile
lui Lică. Ghiță ajunge să regrete că are familie și copii pentru că nu se poate implica total în
afacerile incorecte/necinstite cu Lică. El primește de la acesta banii obținut din jefuirea
arendașului. Ghiță ajunge implicat și în uciderea unei văduve și a copilul ei. Este anchetat, dus
la tribunar și eliberat din lipsă de probe, dar imaginea lui de om corect, cinstit este distrusă,
este considerat complicele lui Lică.
aaaaaaPentru a se răzbuna pe Lică, el se aliază cu jandarmul Pintea, cu obiecte furate asupra
lui. În punctul culminant al acțiunii este descris planul lui Ghiță, de aprinde lui Lică. La paști,
bătrâna soacra pleacă împreună cu copii la neamuri. Ghiță o folosește soția sa ca o moneală, o
lasă singură în cărciuma în așteptare pe Lică. Cărciumanul, Ghiță nu este corect nici față de
Pintea, îi oferă din banii primiți de la Lică numai după ce s-a oprit jumătatea din sumă.

aaaaaaDeznodământul acțiunii este tragic. Lică fugă de la cărciumă, Ghiță își dă seama că
soția se înseală cu Lică. Ana a devenit tot mai mult atrasă de bărbăția lui Lică și dezamăgită
de soțul, el pe care îl consideră acum doar o muiere de haine bărbătesc. Astfel Ghiță își
înjungie pe Ana, iar el este omorât de unui dintre oameni lui Lică, Răuț. Lică fuge de la
cărciumă, dar este urmărit de jandarmul Pintea, un fost tovăraș de tălhâia. Ca să nu fie prins
de jandarmul, el se sinucide. Se izbetește o putere cu capul de un copac. Deasemenea finalul
nuvelei este moralizator: toate personajele au greșit, sunt pedepsite și Ghiță și Lică și Lică și
Ana. Scapă doar personajele inocente: copiii, bătrâna soacra. Chiar și locul fapte ilegale e
purificat prin foc: cărciuma arde în temelii.
aaaaaÎn concluzie, nuvela de analiză psihologică “Moara cu noroc” ilustrează cu mare talent
procesul dezumanizării din cauza obsesiei pentru îmbogățire, prin evoluția complexă a
personajului Ghiță.