Trasaturile nuvelei in – Moara cu noroc de Ion Slavici

Scriitorul Ion Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane alaturi de
Mihai Eminescu, I.L Caragiale si Ion Creangă. Marele critic literar si mentorul societatii
culturale „Junimea”, Titu Maiorescu, are meritul incontestabil de a fi descoperit si incurajat
afirmarea marilor clasici.
Opera se incadreaza in curentul literar realism prin perspectiva narativa obiectiva,
ilustrarea unor imagini verosimile ale societatii, tehnica detaliului si personaje luate din realitate.
Capodoperă a creației lui Slavici, „Moara cu noroc ” a aparut in anul 1881 in volumul de
debut „Novele din popor”. Din aceasta răzbate imaginea unei societăți care se conduce după
norme tradiționale, extrem de rigide.
Se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este o nuvelă psihologică.
Nuvela este o operă epică de întindere medie, cu personaje antrenate în conflicte
puternice, de natură interioară și exterioară, cu un fir narativ unic, acțiunea complicându-se
progresiv, iar personajul central evoluând pe măsura acumulării faptelor, atitudinilor prin care se
dezvoltă conflictele. Accentul este pus pe evidențierea personajului principal, centrală fiind
dimensiunea psihologică a acestuia.
Se creionează un conflict principal interior ce se suprapune unuia exterior. Conflictul
exterior (social) ilustrează realitatea din comunitățile ardelenești.
Tema nuvelei este dezumanizarea sub influenta banilor, iar subtema este familia și
iubirea.
Titlul este unul analitic format din două substantive comune și prepoziția ”cu”.Primul
substantiv reprezintă locul unde se petrece acțiunea, iar al doilea face referire la bani. In relație
cu tema, moara nu macină grâne, ci distruge vieți.
Numele hanului este bivalent- conține și șansa de imbogățire a protagonistului, dar și
amenințarea morții ascunsă sub ademenitoarea aparență a norocului.
Structura operei este una circulară redată de simetria inceput-final, astfel că cele 17
capitole incep cu vorbele bătrânei și se incheie tot cu spusa acesteia.

”Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te
face fericit.” reprezintă esența moralizatoare și psihologică a nuvelei.
”Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat!...”sunt cuvinte care incheie acțiunea
accentuând pe de o parte slăbiciunile tipic omenești și pe de altă parte autoritatea divină care
trebuie să echilibreze lucrurile.
Relațiile temporale definesc un timp real, acțiunea desfășurându-se pe parcursul unui an
de la sfârșitul sec al XIX- lea, incepând in preajma Sf Gheorghe (23 aprilie) și terminându-se de
Sf Paști. Spațiul exterior este unul real, și anume hanul aflat la o răscruce de drumuri pe unde
treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, iar spațiul interior, psihologic care reflectă conflictul
interior al protagonistului.
Pentru a scăpa de sărăcie, cizmarul Ghiță se hotărăște să-ți părăsească satul , impreună cu
familia sa și să ia in arendă cârciuma de la Moara cu noroc. , aflată pe drumul Ineului. La incept
noua indeletnicire se dovedește rentabilă, căci Ghită era om harnic și priceput. El trăiește clipe de
fericire alături de soția sa, Ana, mama acesteia și cei doi copii.
Situație se schimbă de indată ce la han isi face aparitia Lică Sămădăul. In ciuda
avertismentelor Anei, care intuieste ca Lica este un om rau si primejdios, Ghita obsedat de
dorinta de inavuțire, se lasă antrenat in afacerile necurate ale lui Lica. Sămădăul intuiește patima
lui pentru bani și ii impune să ii fie complice.
Ghiță joacă un rol dublu, urmărind să-l prede pe Lică lui Pintea, un fost tovarăș de tâlhării
de-al acestuia din urmă care acum era jandarm. Hotărât să il predea pe Lică lui Pintea in
momentul in care are asupra lui bani furați, Ghita il lasa de Pasti acasa la el cu Ana, și sub
pretext ca pleaca la oraș, il anunșă pe Pintea. Intorcându-se cu acesta si cu inca doi jandarmi ,
Ghiță il vede pe Lica plecand de la han si isi da seama ca a pierdu orice prilej de a-l dovedi
vinovat.
Intr-un ultim gest, Ghita isi ucide nevasta pentru păcatul de a-i fi cedat lui Lica, la care el
insusi o impinsese.Intors la Moara cu noroc Lica il pune pe Răuț să il ucidă pe Ghiță. Ca să nu
cadă in mâinile lui Pintea , Lică se sinicide sfărâmându-și capul de un stejar.
Toate personajele implicate direct in coflictul nuvelei mor (Ghita, Ana, Lica), iar hanul,
locul de desfășurare, arde. Dispare și avuția lui Ghiță, naratorul sugerând că averea ca și exitența
sunt efemere.