Moara cu noroc

Ioan Slavici, unul dintre marii clasici ai literaturii romane, se numara printre cei mai importanti
prozatori ai culturii noastre.Acesta a fost un scriitor realist, jurnalist, membru al societății ,, Junimea
" , dar și membru corespondent al Asociației Române. Slavici aduce in literatura romana un nou tip
de realism si anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Acesta provenea dintr-o
familie de țărani ardeleni,opera fiind influențată de viața satului ardelean.Operele lui au caracter
moralizator, el fiind adept ideii că literatura este o modalitate de educare a oamenilor.

Opera literara ,,Moara cu noroc" scrisa de Ioan Slavici a fost publicată în perioada marilor
clasici,in volumul ,,Novele din popor’’ în anul 1881. Aceasta opera este o nuvelă psihologică realistă
prezentând viața satului transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și analiza personajului
principal care se degradează moral de-a lungul nuvelei.

,,Moara cu noroc’’ se incadreaza in genul epic,ca specie literara este nuvela psihologica, iar ca
si curent literar este o opera realista.

Nuvela este o specie epică, în proză cu un singur fir narativ, are un subiect concentrat,
prezentat in capitole, pe momentele subiectului, structura sa narativa fiind complexa si avand un
ritm epic neomogen, cu o multitudine de izbucniri dramatice, care dau cititorului iluzia veridicitatii.
Opera epica in proza are o constructie riguroasa si personaje putine,un conflict ce se dezvolta in jurul
personajului principal.

Nuvela psihologică este tipul de nuvela care reprezinta conflictul interior al personajului,iar
acțiunea urmărește dezumanizarea si declinul acestuia, prin surprinderea personajelor in
transformare, modalitati de caracterizare si investigare psihologica , monologul interior, notarea
gesturilor, a mimicii, folosirea stilului indirect liber.

Nuvela apartine realismului prin elementele de observatie psihologica si sociologica.

Caracterul realist al nuvelei se releva si prin importanta acordata basmului, prin atitudinea critica
fata de anumite aspecte sociale, prin veridicitate si verosimilitate, prin obiectivitatea si sobrietatea
perspectivei narative, prin tema realista,specificul descrierilor, capacitatea anticipativa a vocii
naratoriale, prin concentrarea asupra vietii de familie si a efectelor banilor asupra pshilogiei umane,
individualizandu-se prin atitudinea moralizatoare.

Titlul nuvelei este ironic.Moara cu noroc, le aduce, de fapt, ghinion personajelor, datorita
faptului ca usurinta castigurilor material atrage dupa sine abateri etice grave,modificari in rau ale
gandirii si comportamentul personajului. Din punct de vedere morfologic este alcătuit din două
substantive comune. Acesta face referire la un spațiu în care se macină cereale.

Tema sustine atat caracterul realist, cat si cel psihologic. Ea trateaza efectele dorintei de
imbogatire asupra psihicului uman in contextul spatiului rural ardelenesc de la sfarsitul secolului al
XIX-lea. Aceasta mai reprezinta familia, banii, schimbarea statutului social,dar reda si dezumanizarea
personajul principal.

Un episod din care reiese tema nuvelei este acela al înfruntări dintre Ghiță si Lică Samadaul ce
are loc in capitolul V, reprezentand inceputul procesului de corupere sub influenta banilor. Deși Lica
si-a facut o data aparitia la Moara cu noroc ,nu a avut loc inca o discutie efectiva intre ei. Ghita si-a
cumparat caini, pistoale si l-a angajat pe Marti, un ungur inalt ca un brad. A inteles ca in zadar se
intelegea bine cu arendasul si in zadar se punea bine cu stapanirea, daca nu era si om al lui Lica,
pentru ca acesta stapanea in fapt drumurile. ,,Iar Ghita voia cu tot dinadinsul sa ramana la Moara cu
noroc, pentru ca-i mergea bine.’’ Cand, in sfarsit , Lica isi face aparitia la Moara insotit de oamenii lui,
Ghita domina scena prin forta fizica, hotarare si orgoliul de a nu se lasa batjocorit. Desi accepta sa i
se ia bani din casa, isi impune la randul sau conditiile. Naratorul noteaza: ,,Catva timp ei stetera, fata
in fata, hotariti amandoi si simtind fiecare ca si-a gasit omul.’’ Totusi, din aceasta scena cheie a
nuvelei, lupta necrutatoare in care se angajeaza Ghita cu ceilalti si cu sine insusi este pierduta, prin
acceptarea tovarasiei cu Lica, primul gest dintr-o serie de compromisuri.

Alt episod care sustine tema operei este acela al depozitiei si al judecatii. Ghita si-a pierdut
autoritatea morala , este vulnerabil si manipulat de Lica. Desi nu este constient de implicatiile
situatiei, se simte vinovat si sufera in primul rand datorita suspiciunii comunitatii.Lica este cel care
domina acum intreaga situatie prin promptitudinea adecvarii, mobilitatea reactiilor, capacitatea
diabolica de a dirija mecanismele justitiei si ale opiniei publice: intr-o zi si o noapte ucide trei
oameni, inculpa dusmanii directi, il trece sub banuiala pe Ghita, il dezarmeaza si il face ridicol pe
Pintea. Mai mult, se adanceste ruptura intre Ghita si Ana. Din aceasta scena, Ghita se va simti
complicele lui Lica, deoarece acesta minte la proces.

Actiunea se desfasoara linear,cronologic,succesiunea secventelor narative fiind redate prin

inlantuire.Aceasta se desfasoara pe parcursul unui an,intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sf.Gheorghe pana la Paste, repere temporale specifice viziunii populare si realiste si
este alcatuita din 17 capitole.

In expozitiune se prezinta drumul spre moara care este asezata la rascruce de drumuri,
izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase.Aceasta este realizata in maniera
realista, prin tehnica detaliului semnificativ,redand un peisaj-cadru obiectiv al actiunii.Semnele rele,
cum ar fi cele cinci cruci care anticipeaza destinul tragic al familiei. Ghita, un cizmar sarac,dar onest si
muncitor, isi doreste un trai mai bun pentru familia sa si ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc
cu intentia de a sta pana se pune pe picioare.

Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale
armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara. Insa,aparitia lui Lica Samadaul,seful porcarilor,
tulbureaza linistea familiei si constituie intriga.Acesta are un orgoliu de stapan si isi impune inca de
la inceput regulile. Ana intuieste ca Lica este un ,,om rau si primejdios’’ si il avertizeaza pe Ghita.Cu
toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o
exercita asupra lui si nici dorintei de a se imbogati. Astfel, in sufletul carciumarului se declanseaza un
conflict interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati.

Desfasurarea actiunii se concentreaza pe instrainarea carciumarului fata de familie.Devine

mohorat,violent si are gesturi de brutalitate. Acesta ajunge sa regrete ca are familie.

Punctul culminat al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii sale morale. Pentru a-i intinde o capcana lui Lica, el o arunca pe sotia sa in bratele
acestuia.Intors la han, la fel ca eroii dostoievskieni,care ucid pentru ca iubesc,Ghita o ucide pe Ana
pentru a o elibera,insa si el este ucis de Raut, la ordinul lui Lica,care se intoarce pentru ca si-a uitat
serparul.

Deznodamantul este unul tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de
la Moara cu noroc,iar Lica pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea,acesta se sinucide, izbindu-se
cu capul de un copac. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si cei doi copii.
 Nuvela pune accent pe complexitatea personajelor.Ele pornesc de la tipizarea caracteristica
realismului,insa sunt dezvoltate, naratorul acordandu-le individualitate. Personajul care trece prin
cele mai multe transformari este Ghita.Destinul sau nefast ilustreaza conceptia morala a autorului si
anume faptul ca banul corupe chiar si cele mai echilibrate spirite.

Personajele nuvelei sunt caracterizate atat direct, prin interventia naratorului si remarcile
celorlalte personaje, cat si indirect, prin faptele, gandurile si manifestarile exterioare.Sunt folosite si
mijloace de investigare psihologica, precum monologul interior adresat si notatia mimicii si a tonului
vocal. Personajele sunt tipice, conditionate de mediu si de cadrul spatio-temporal bine definit, fiind
caracterizate prin metoda analizei psihologice.

Personajul principal,Ghita, se realizeaza tridimensional, observat din mai multe unghiuri, ceea
ce implica o prelungire a timpului de expunere. Acest realism meticulos realizat cu mijloacele simple
reuseste sa dea personajelor o adancime care nu se gaseste in literatura anterioara a lui Slavici.La
inceput, Ghita este un om energic, harnic, bun si cumsecade.El este capul familiei pe care incearca sa
o conduca spre bunastare. Dupa aparitia lui Lica, acesta devine temator,suspicios, ezitant si isi pierde
linistea.

Caracterizarea indirecta este constituita de conflictul interior care este tradat de gesturi,
ganduri, fapte, de schimbarile in relatiile cu ceilalti. Devine brutal si violent cu Ana si copii.Un mijloc
de caracterizare este monologul interior care transcrie gandurile si framantarile personajului.

Ghita este caracterizat si in mod direct de catre Lica drept un ,,om de nadejdie’’.Treptat, el se
trezeste complicele acestuia.In ciuda compromisurilor,Ghita are inca remuscari,semn ca nu si-a
pierdut de tot omenia, insa si-a pierdut de tot increderea in sine.

Sfarsitul tragic este modul in care destinul il sanctioneaza pe protagonist pentru patimile sale
exagerate, care l-au adus la cea mai joasa treapta a degradarii morale.

Lica Samadaul exercita asupra celorlalte personaje din nuvela o fascinatie diabolica. Caracterul
tipic al acestuia este sustinut de faptul ca naratorul il include intr-o categorie sociala,aceea a
pastorilor de porci. Acesta este caracterizat in mod direct de narator ,, un om ca de treizeci si sase de
ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese
impreunte la mijloc’’. Lica stie cum sa utilizeze slabiciunile celorlalti, astfel se foloseste de patima lui
Ghita pentru bani,atragandu-l in afacerile lui necurate. Acesta marchează destinul tuturor, iar
sfârșitul lui este unul meritat.

Din perspectiva sociala,se prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social.Din
perspectiva psihologica se prezinta conflictul interior al personajului principal, astfel conflictul
nuvelei este complet,complex si dublu,fiind atat in plan exterior,cat si in plan interior.

Conflictul nuvelei este unul relevant pentru tema deoarece suprinde cu mijloace realiste
pericolele limitelor morale. Cel exterior este reprezentat de conflictul dintre Ghita, personajul
principal, si Lica Samadaul,antagonistul, precum si de eforturile puse de Ghita pentru a se imbogati,
iar in incercarea de a-si pastra imagina de om cinstit,acesta intra intr-o relatie tensionata cu Lica,cu
comunitatea si cu Ana.La fel de dramatic este si conflictul interior,psihologic, trait de personajul
principal in momentul in care este pus in situatia de a renunta la valorile sale morale pentru a face
cat mai multi bani.

Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a, perspectiva narativa este specifica realismului

obiectiva si impersonala,naratorul este omniscent,omniprezent si neimplicat,iar modul de expunere
predominant este naratiunea.
 Stilul nuvelei este unul sobru,concentrat,fara podoabe si epitete.Limbajul naratorului si al
personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbajul regional ardelenesc,oralitatea si limbajul
popular.Interesul moralizator este sustinut prin zicale si proverbe sau prin replicile rostite de
batrana.

Incipitul si finalul sunt intr-un raport de simetrie care apartin realismului si care da structura
compozitionala inchisa. Nuvela incepe si se sfarseste cu vorbele batranei, precum corul care trage
concluziile in tragediile antice.

In inceputul nuvelei batrana,mama Anei, rosteste o replica ce anticipeaza oarecum actiunea

nuvelei si destramarea familiei lui Ghita:,,omul sa fie multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba,nu
bogatia,ci linistea colibei tale te face fericit’’.

Acelasi personaj rosteste si cuvintele de incheiere din finalul nuvelei, o concluzie

moralizatoare,ce vine ca o confirmare a temerilor exprimate in inceput: ,,se vede c-au lasat ferestrile
deschise (...) simteam eu ca nu are sa iasa bine;dar asa le-a fost data’’.Nuvela capata astfel o
constructie circulara, simetrica,se porneste de la o idee, de la o temere si in final se revine la aceasta,
dupa ce a fost confirmata.

Conceptia asupra lumii este una fatalista. Focul are rol de a purifica locul.Batrana stabileste
concluzia si pleaca mai departe,semn ca ciclul vietii continua. Sugestia initiala a drumului se
completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii. Ca orice opera realista ,,istorie a unui esec’’, nuvela
are un final pozitivist prin sentinta moralista.

,,Moara cu noroc’’ ne prezintă un Ghiță care se schimbă, iar degradarea sa morală se realizează
treptat. Motivația pentru faptele sale este la început familia, dorind să le dea un trai mai bun, dar
mai apoi devine un om însetat după bani și avere.

,,Nuvela solida cu subiect de roman’’ (G.Calinescu), ,,Moara cu noroc’’ transmite conceptia

moralizatoare a autorului cu privire la lume si viata.Realismul descrierii anunta romanele revreniene
si meticulozitatea investigarii psihologice anticipeaza apogeul prozei de analiza din perioada
interbelica.

În concluzie, prin conflict,faptele verosimile si personajele prezentate,precum si prin

accentuarea complexitatii acestora, cu prezentarea ,,acelui amestec de bine si rau ce se afla la
oamenii adevarti’’ (G.Calinescu), opera literara ,,Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici este o nuvelă
psihologica realistă,una din capodoperele lui Slavici.