Particularitati ale unui text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici

-nuvelă realistă, psihologică-

Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia
literară respectivă. Tema aleasa de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre lume,
înţelegând prin aceasta modul în care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează,
precum şi atitudinea şi opinia lui faţă de aspectele realităţii înfăţişate. Viziunea despre lume
sau perspectiva narativă într-o creaţie literară epică este, în esenţă, obiectivă sau subiectivă, în
funcţie de tipul naraţiunii şi al naratorului sau de curentul literar căruia aceasta îi aparţine,
putând însă suferi anumite nuanţări.
În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de realism, și
anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Nuvela ,,Moara cu noroc”
( Novele din popor, 1881) se înscrie în acest curent prin obiectivarea perspectivei narative,
veridicitate, tema realistă, specificul descrierilor, capacitatea anticipativă a vocii naratoriale.
(Dacă se cere specia literară nuvelă: Este o nuvelă prin urmărirea unui singur fir epic
central-povestea cizmarului Ghiță și a familiei sale în contextul obsesiei de înavuțire a
personajului principal. De asemenea, în nuvelă perspectiva se obiectivează, vocea naratorială
este neutră, accentul cade pe acțiune și pe caracterizarea personajelor principale. Personajele
trăiesc o viață ce se desfășoară sub ochii cititorului firesc și fără intervenții exterioare .)
Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările de conștiință ale lui Ghiță,
care trăiește un conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar analiza acestuia se face
prin intermediul monologului interior, notația gesticii și a mimicii-, tehnici de investigare
psihologică.
Nuvela aparține realismului prin temă- efectele dezumanizante ale dorinței de înavuțire.
Teza etică, deși prezentă, nu alterează realismul nuvelei, în special prin construirea unor eroi
puternic reliefați, surprinși progresiv în drama luptei interioare . Relația dintre Ghiță și Lică
Sămădăul ilustrează această dramă aducând-o în planurile cele mai sensibile ale vieții
personajelor-conștiința, iubirea. De asemenea, aparțin realismului simetria incipit-final,
structura compozițională închisă. Nuvela începe și se sfârșește cu vorbele bătrânei, precum
corul în tragediile antice: ”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția,
ci liniștea colibei te face fericit”; ,,Pesemne c-au uitat fereastra deschisă. Simțeam eu că nu
are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!” Concepția asupra lumii este una fatalistă. Focul are
efect de catharsis și purifică locul. Bătrâna stabilește concluzia și pleacă mai departe, semn că
ciclul vieții continuă.
Tema nuvelei o reprezintă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de
înavuțire/îmbogățire, căreia i se adaugă o temă socială (dorința lui Ghiță de a-și schimba
statutul social) și alta moralizatoare (omul să fie mulțumit cu ceea ce are), insistându-se
asupra conflictului interior al personajului principal.
Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este acela al înfruntării dintre Ghiță și
Lică ce are loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut
loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți,
un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea
bine cu stăpânirea, dacă nu era și om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt
drumurile. ,,Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea
bine”.Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină
scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia
banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează :„Câtva timp ei steteră
tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit omul.” Totuși, din această
scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși
este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică, primul gest dintr-o serie de compromisuri.
Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății. Ghiță și-a
pierdut autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este
conștient în ce este implicat fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând datorită
suspiciunii comunității. Lică este cel care domină acum întreaga situație prin promptitudinea
adecvării, mobilitatea reacțiilor, capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale
opiniei publice: într-o zi și o noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți, îl trece
sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește ruptura
dintre Ghiță și Ana.
Un element de structură îl constituie titlul, care este unul sugestiv și ironic. Toposul
ales, cârciuma „Moara cu noroc”, ajunge să însemne moara cu ghinion, deoarece câștigurile
obținute aici ascund nelegiuiri, iar personajele care nu au respectat valorile morale vieții, au
fost pedepsite.
De asemenea, conflictul central, unul moral, psihologic, interior al personajului central,
deoarece oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se
îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, între
confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul.
În ceea ce privește compoziția și tehnica narativă se observă că opera are o compoziție
clasică, tipic realistă, o structură rotundă, iarrelatarea întâmplărilor se face în mod obiectiv, la
persoana a III-a, de către un narator omniscient și omniprezent. Fiind o nuvelă psihologică,
sunt prezente și modalități specifice acestui tip de operă literară, cum sunt analiza și
autoanaliza, introspecția, mustrările de conștiință ale personajelor, autoculpabilizarea,
inconsecvența ca mod de manifestare a acestora etc. De aceea, narațiunea se îmbină cu
descrierea cadrului spațial, cu dialogul sau cu monologul interior prin care scriitorul sondează
adâncul sufletesc al personajelor și relațiile dintre ele, folosind astfel stilul direct, indirect sau
stilul indirect liber. Se remarcă, totodată, autenticitatea limbajului, presărat cu numeroase
regionalisme și caracterizat prin oralitate și sponteneitate. Relația de simetrie este dată de
incipitul nuvelei care are un prolog care-i aparține bătrânei:„Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, fiind un avertisment
pentru Ghiță, iar sfârșitul pune întâmplările tragice pe seama destinului necruțător „așa le-a
fost dat!...”
Ca orice nuvelă realistă care se bazează pe o viziune obiectivă, acțiunea este liniară,
concentrată, plasată într-un cadru spațio-temporal concret și bine definit, derulându-se pe
durata unui an-de la Sfântul Gheorghe până la Paște-, la Moara cu noroc, într-un perimetru
apropiat acesteia, la Fundureni, la Ineu și Oradea Mare, și respectând momentele tradiționale
ale subiectului literar.
Nuvela este alcătuită din 17 capitole și urmărește, într-un mod detaliat pe Ghiță, un
cizmar, care dorește să ia în arendă cârciuma de la „Moara cu noroc”. Toate lucrurile merg
bine, insă apariția lui Lică tulbură echilibrul familiei și se ivește conflictul interior.
Protagonistul conștientizează că fără acordul Sămădăului, el nu poate rămâne la han, de aceea,
își schimbă starea de spirit, devine interiorizat, mohorât, violent, brutal cu Ana și indiferent
față de familie. Se implică alături de Sămădău în diverse nelegiuiri: primește bani obținuți din
jafuri și crime, participă la jefuirea arendașului și este anchetat pentru asta, și chiar în uciderea
unei femei și a unui copil. Punctul culminantsurprinde dezumanizarea lui Ghiță. El își aruncă
soția în brațele lui Lică, îl dă în vileag pe Lică lui Pintea, Ana i se dăruiește lui Lică, ajungând
să fie ucisă de soț, iar Răuț, din ordinul lui Lică, îl împușcă pe Ghiță. Hanul este incendiat și
Lică se sinucide. Nuvela are un final moralizator, iar sancționarea personajelor este pe măsura
faptelor, însă singurele personaje care supraviețuiesc sunt: bătrâna și copiii, ființe morale și
inocente.
Încheierea
Nuvela psihologică, realistă reliefează setea de înavuțire care reușește să distrugă
echilibrul interior și liniștea colibei, rămânând o capodoperă impresionantă, deoarece cu
ajutorul unor fapte, întâmplări autorul observă schimbările psihologice care pot fi pentru
fiecare dintre noi în momentul în care aspirăm la imposibil. ,,Nuvelă solidă cu subiect de
roman”(G. Călinescu), ,,Moara cu noroc” transmite concepția moralizatoare a autorului cu
privire la lume și la viață. Autorul nu condamnă munca cinstită, aducătoare de bunăstare, ci
goana nesăbuită după bani, după înavuțire. Realismul descrierii anunță romanele rebreniene și
meticulozitatea investigării psihologice anticipează apogeul prozei de analiză din perioada
interbelică.