Moara cu noroc

Caracterizare Ghita

Slavici este un deschizator de drumuri in istoria prozei romanesti, abordand directia

realismului social.Scriitorul este atras de voluptatea concretului, dar extrage si judecati morale,
in virtutea carora literature capata o functie moralizatoare.Moara cu noroc(1881) este cea mai
complexa dintre nuvelele sale, iar problematica acesteia poate fi urmarita pe mai multe
niveluri:social, etic si psihologic.

Personaj principal si mobil, Ghita ilustreaza teza conform careia dorinta necontrolata
de inavutire prin concesii poate avea, adeseori consecinte nefaste.Personaj rotund, acesta
evolueaza de la tipicitate la individualizare, transformandu-se dintr-un cizmar modest, intr-un
carciumar dominat de seductia banilor.

Titlul nuvelei reprezinta toposul implinirii unei fatalitati oarbe, in cadrul careia toate
personajele vinovate de imoralitate sunt aspru pedepsite.Moara nu fusese utilizata o lunga
perioada de timp, ceea ce o transforma intr-un spatiu propice spiritelor nefaste:,,o moara
parasite si iesita din uz atrage duhurile necurate si reprezinta un taram in care timpul nu mai
actioneaza, materia se afla in stagnare si isi pierde sensul devenirii(T. Panfilie).Structura ,,cu noroc
anticipeaza motivul ,,fortuna labilis.Initial, afacerile lui Ghita prospera, dar intalnirea cu Lica va
modifica radical soarta tuturor personajelor.

Componenta tematica majora o constituie prezentarea efectelor nefaste ale dorintei de

inavutire.Protagonistul, Ghita, oscileaza dramatic intre valorile traditionale, guvernate de principiul
etic(familia, iubirea, munca) si patima banului.

Incipitul si finalul includ interventiile batranei, care incadreaza simetric opera,

putand fi interpretate ca un prolog, respectiv un epilog. Vorbele acesteia ascund vocea
auctoriala, intentia moralizatoare fiind pusa astfel sub masca obiectivitatii. Totodata, ele
inglobeaza viziunea despre lume a naratorului, configurata conform convingerilor scriitorului
ardelean, care isi construieste subiectul si personajele dupa niste principii etice ferme, aflate la
baza societatilor traditionale: ,,omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Finalul readuce in prim plan cuvintele batranei,
,,asa le-a fost data!, avertismentul initial confirmandu-si astfel valoarea de adevar universal,
implacabil intr-o lume ghidata dupa niste principii morale solide. Ordinea distrusa, atrage dupa
sine pedeapsa, cei doi soti murind in conditii dramatice, iar moara arzand din temelii. Destinul
nu iarta, cum nu iarta nici moralistul Slavici, singurele personaje salvate fiind batrana si copiii,
simbol al inocentei si virtuozitatii.

Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, indicat prin

secventele descriptive plasate in incipit: ,,de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste
tarini.

Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului XIX-lea, moment al

aparitiei dezvoltarii relatiilor capitaliste la sat. Indicii temporali sunt de asemenea reali, fiind
fixati prin intermediul datinilor crestine (Sfantul Gheorghe, Pastele, etc.).

Ghita este, fara indoiala, unul dintre cele mai complexe din scrierile nuvelistice ale lui
Slavici.Destinul sau ilustreaza toate cele trei straturi tematice ale nuvelei(social, psihologic,
moral).El este construit conform esteticii realiste, de altfel intreaga creatie a prozatorului
remarcandu-se prin optarea pentru principiul verosimilitatii, prin tipizare ca mijloc de
constructive al personajelor si prin folosirea tehnicii detaliului semnnificativ.

Pe parcursul textului, protagonistul este surprins intr-un process de dezumanizare, ce

ia forma unei regresii in plan mental.

Initial, Ghita este un ,,om harnic si sarguitor, ,,mereu asezat si pus pe ganduri,
caracterizat de soacra sa drept ,,un ginere harnic.El manifesta iubire si grija fata de ceilalti,
atitudine observata de oamenii locului, care nu mai vorbeau despre Moara cu noroc, ci despre
carciuma lui Ghita.

Situatia se schimba odata cu aparitia lui Lica Samadaul.Ghita constientizeaza ca ,,nu

poate ramane la han deca nu se face si om a lui Lica si de aceea accepta compromisul, ,,pentru
ca-I mergea bine.

In continuare, carciumarul simte cum isi fac loc in sufletul lui framantarile si zbaterea
intre doua dorinte contradictorii: aceea de a ramane om cinstit si cea de a se imbogati usor
alaturi de Lica.Sfasiat de trairi contradictorii, acesta se instraineaza treptat de Ana, devine inchis
in sine, mohorat si chiar brutal.La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,
pentru ca nu poate risca indeajuns ca sa se imbogateasca alaturi de Lica.Monologul interior(ce
sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea ?), elementele nonverbal si
paraverbale deavaluie framantarile sale si zbuciumul launtric.

In cazul lui Ghita, criza morala atinge cote IMENSE, iar scena procesului evidentiaza in
detaliu acest fapt.Desi el este convins de nevinovatia lui Buza-Rupta si Saila-Boarul, nu le ia
apararea, nedorind ,,sa se puna in pericol de dragul altora.
 Ultima faza a degradarii sale morale este momentul in care Ghita isi arunca nevasta drept
momeala in bratele lui Lica.Relevanta este afirmatia lui Pintea, care il descalifica pe Ghita:,,Tare om
esti tu, Ghita, grai Pintea pe ganduri.Si eu il urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa arunc o nevasta ca a ta
in cursa cu care vreau sa-l prind.

Inapoiat la carciuma, Ghita este cuprins de remuscari fata de ceea ce-i facuse Anei si-i
marturiseste ca please sa-l caute pe Pintea, pentru a-l prinde pe Lica.In culmea deznadejdii, o ucide,
chinuit de vinovatie.La randul lui, este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, personaj care se dovedeste a
fi o unealta a destinului in savarsirea justitiei, dar care sfarseste tragic, la randul sau.

In opinia mea, aceasta nuvela isi etaleaza caracterul moralizator prin intermediul
destinului protagonistului, Ghita.Acesta traieste drama distrugerii de sine, iar moartea ii este
corectia aplicata de destin pentru nerespectarea principiului moral al cumpatarii, indispensabil in
viata unuui om.

In concluzie, opera scriitorului ardelean evidentiaza o lume complexa, careia normele etice
ii dau sensul.De astfel, scriitorul afirma:,,In gandul meu rostul scrierii a fost intotdeauna spre o
vietuire potrivita cu firea omeneasca(Lumea prin care am trecut).

//Ghita se afunda treptat, dar sigur in mocirla ce o reprezinta aceasta lupta aproape
organica de dobandire a averii//
 Moara cu noroc
Tema si viziune

Slavici este un deschizator de drumuri in istoria prozei romanesti, abordand directia

realismului social.Scriitorul este atras de voluptatea concretului, dar extrage si judecati morale,
in virtutea carora literature capata o functie moralizatoare.Moara cu noroc(1881) este cea mai
complexa dintre nuvelele sale, iar problematica acesteia poate fi urmarita pe mai multe
niveluri:social, etic si psihologic.

Caracterul psihologic al nuvelei este sustinut de problematica abordata, de amploarea

conflictului interiorsi, totodata de modalitatile de investigatie specific prozei psihologice:
monologul interior si introspectia.

Slavici elaboreaza subiectul nuvelei in jurul unor principia etice si morale

puternice.Viziunea sa asupra lumii are ca fundament idea conform careia banul are
efecte dezumanizante asupra omului, teza formulate inca din incipit.

Componenta tematica majora o constituie prezentarea efectelor nefaste ale dorintei de

inavutire.Protagonistul, Ghita, oscileaza dramatic intre valorile traditionale, guvernate de principiul
etic(familia, iubirea, munca) si patima banului.

Conflictul operei este unul complex, specific unei opera realiste de facture
psihologica.Conflictul de natura sociala este cel care se manifesta intre personajul principal si
,,gura lumii, intrucat normele morale sunt fixate de colectivitate, iar individual trebuie sa le
accepte neconditionat.Conflictul moral are in vedere comportamentul protagonistului, care s-a
indepartat de normele morale traditionale(devine violent, isi regreta statutul de cap al
familiei).Din perspectiva psihologica, opera prezinta conflictul interior trait de Ghita, pus in
situatia de a alege intre ratiune si pasiune.

Incipitul si finalul includ interventiile batranei, care incadreaza simetric opera,

putand fi interpretate ca un prolog, respectiv un epilog. Vorbele acesteia ascund vocea
auctoriala, intentia moralizatoare fiind pusa astfel sub masca obiectivitatii. Totodata, ele
inglobeaza viziunea despre lume a naratorului, configurata conform convingerilor scriitorului
ardelean, care isi construieste subiectul si personajele dupa niste principii etice ferme, aflate la
baza societatilor traditionale: ,,omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Finalul readuce in prim plan cuvintele batranei,
,,asa le-a fost data!, avertismentul initial confirmandu-si astfel valoarea de adevar universal,
implacabil intr-o lume ghidata dupa niste principii morale solide. Ordinea distrusa, atrage dupa
sine pedeapsa, cei doi soti murind in conditii dramatice, iar moara arzand din temelii. Destinul
nu iarta, cum nu iarta nici moralistul Slavici, singurele personaje salvate fiind batrana si copiii,
simbol al inocentei si virtuozitatii.

Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, indicat prin

secventele descriptive plasate in incipit: ,,de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste
tarini. Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului XIX-lea, moment al aparitiei
dezvoltarii relatiilor capitaliste la sat. Indicii temporali sunt de asemenea reali, fiind fixati prin
intermediul datinilor crestine (Sfantul Gheorghe, Pastele, etc.).

Ghita este, fara indoiala, unul dintre cele mai complexe din scrierile nuvelistice ale lui
Slavici.Acesta este un personaj realist, prin intermediul caruia autorul isi contureaza viziunea
despre lume.Destinul sau ilustreaza toate cele trei straturi tematice ale nuvelei(social,
psihologic, moral).El este construit conform esteticii realiste, de altfel intreaga creatie a
prozatorului remarcandu-se prin optarea pentru principiul verosimilitatii, prin tipizare ca mijloc
de constructive al personajelor si prin folosirea tehnicii detaliului semnnificativ.

Pe parcursul textului, protagonistul este surprins intr-un proces de dezumanizare, ce ia

forma unei regresii in plan mental.

Initial, Ghita este un ,,om harnic si sarguitor, ,,mereu asezat si pus pe ganduri,
caracterizat de soacra sa drept ,,un ginere harnic.El manifesta iubire si grija fata de ceilalti,
atitudine observata de oamenii locului, care nu mai vorbeau despre Moara cu noroc, ci despre
carciuma lui Ghita.

Situatia se schimba odata cu aparitia lui Lica Samadaul.Ghita constientizeaza ca ,,nu

poate ramane la han deca nu se face si om a lui Lica si de aceea accepta compromisul, ,,pentru
ca-I mergea bine.

In continuare, carciumarul simte cum isi fac loc in sufletul lui framantarile si zbaterea
intre doua dorinte contradictorii: aceea de a ramane om cinstit si cea de a se imbogati usor
alaturi de Lica.Sfasiat de trairi contradictorii, acesta se instraineaza treptat de Ana, devine inchis
in sine, mohorat si chiar brutal.La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,
pentru ca nu poate risca indeajuns ca sa se imbogateasca alaturi de Lica.Monologul interior(ce
sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea ?), elementele nonverbal si
paraverbale deavaluie framantarile sale si zbuciumul launtric.

In cazul lui Ghita, criza morala atinge cote IMENSE, iar scena procesului evidentiaza in
detaliu acest fapt.Desi el este convins de nevinovatia lui Buza-Rupta si Saila-Boarul, nu le ia
apararea, nedorind ,,sa se puna in pericol de dragul altora.
 Ultima faza a degradarii sale morale este momentul in care Ghita isi arunca nevasta drept
momeala in bratele lui Lica.Relevanta este afirmatia lui Pintea, care il descalifica pe Ghita:,,Tare om
esti tu, Ghita, grai Pintea pe ganduri.Si eu il urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa arunc o nevasta ca a ta
in cursa cu care vreau sa-l prind.

Inapoiat la carciuma, Ghita este cuprins de remuscari fata de ceea ce-i facuse Anei si-i
marturiseste ca please sa-l caute pe Pintea, pentru a-l prinde pe Lica.In culmea deznadejdii, o ucide,
chinuit de vinovatie.La randul lui, este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, personaj care se dovedeste a
fi o unealta a destinului in savarsirea justitiei, dar care sfarseste tragic, la randul sau.

In opinia mea, aceasta nuvela isi etaleaza caracterul moralizator prin intermediul
destinului protagonistului, Ghita.Acesta traieste drama distrugerii de sine, iar moartea ii este
corectia aplicata de destin pentru nerespectarea principiului moral al cumpatarii, indispensabil in
viata unuui om.

In concluzie, opera scriitorului ardelean evidentiaza o lume complexa, careia normele etice
ii dau sensul.De astfel, scriitorul afirma:,,In gandul meu rostul scrierii a fost intotdeauna spre o
vietuire potrivita cu firea omeneasca(Lumea prin care am trecut).