Traditionalismul este un curent cultural aprut la nceputul secolului al XX-lea,

care promoveaz tradiia i apr valorile arhaice de pericolul degradrii n contact

cu tendinele i valorile moderne, cunoscand doua etape diferite: traditionalismul
idilic(samanatorism si poporanism) si trditionalismul gandirist sau interbelic
(ortodoxist) concentrat in jurul revistei Gandirea(1921) a lui Nechifor Crainic ca
replica a programului estetic impus de Eugen Lovinescu in Sburatorul.
Atitudinea polemica fata de modernismul lovinescian imbraca adeseori forme
rechizitoriale pentru ca, in conceptia lui Nechifor Crainic, modernii un sunt
patrunsi de mesianismul nationalist, neaga religia si posibilitatile noastre
creatoare, distrug spiritul national prin occidentalizare.
Intr-o perioada cand disputa traditionalism-modernism alimenteaza velitati notabile
in peisajul literaturii romane, Mihai Sadoveanu asista imperturbabil la manifestarea
spiritului polemic, optand pentru formula samanatorist-poporanista, chiar daca in
peioada interbelica ea disparuse ca tendinta artistic, sub incidenta gandirismului
(formulat de Nechifor Crainic). Scriitorul a publicat peste 100 de volume de proza
de la genul scurt (schita, povestire, nuvela, memorialistica) pana la epopeea
Musatinilor, Fratii Jderi, Viata lui Stefan cel Mare, carora li se adauga un volum de
versuri Daim, expresia unei sensibilitati serafice. De la debutul culminant, patru
carti in acelasi an: Povestiri, Soimii, Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu, 1904
numit de Nicolae Iorga Anul lui Sadoveanu, pana la volumul Aventura in lunca
Dunarii. Retine atentia proza preponderant rurala incadrata de istoria literara
perioadei samanatoriste, mai ales pentru portretul idealizat al taranului, a pastorului
moldovean. Perspectiva mitic-patriarhala razbate din verva povestirii-confesiune,
pe care omul de la tara o transforma intr-o stare de gratie perpetua, sub incidenta
naturii htoniene, intr-o comuniune ancestral :Tara de dincolo de negru, La noi in
Viisoara, Imparatia apelor, Dumbrava minunata, Noptile de Sanziene, Hanu
Ancutei)
Publicat in anul 1930, romanul Baltagul prezinta viziunea mioritic asupra
morii, creia Sadoveanu i ofera o nou interpretare, aceea a existenei duale
ciclice, succesiunea existenial de la via la moarte din perspectiva versurilor
Stapane, stapane/ Mai cheama si-un caine
Consider ca, romanul Baltagul (opera traditionalista/reflecta viziunea despre lume)
prin formula epica de facture mitica ce contureaza viata patriarhala a unui univers

asupra caruia guverneaza legi vechi si sigure, asemenea celor din spatiul
muntenilor.
Tema romanului o constituie satul romanesc de la munte, abstras din istoriadevenire si cantonat intr-o atemporalitate metaforica, prin traditii, mentalitate,
automatisme comportamentale, fond spiritual si afectiv, dezlegarea semnelor si
respectarea raduielilor.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist ce
consta in reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului si
aspectul mitic. Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre
personaje, traditiile pastorale dar si comuniunea om-natura si mitul marii treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului.
Parcurgerea Drumului are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele
care au condus la moartea barbatului ei ceea ce se transpune intr-o dubla aventura :
a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol
educativ, de initiere a tanarului Cine nu incearca nu izbuteste Pentru tine deaici inainte incepe a rasari soarele iar astfel opera devine un bildungsroman.
Firul epic liniar urmareste simultan existenta celor doua lumi (sociala si mitica)
desfasurandu-se pe momentele subiectului printr-o anacronie (analepsa-evocare
anterioara, din perspective Victoriei-si prolepsa, anticipare narativa a dramei
consummate pe muntele Stanisoara, la crucea Talienilor, in amurg)
Expozitiunea cuprinde o sociogonie povestita de Lipan la cumetrii si la nunti,
asupra iernii, conform unui ritual persuasiv al zicerii, pentru ca Domnul
Dumnezeu dupa ce a alcatuit lumea a pus randuiala si semn fiecarui neam.
Urmeaza descrierea satului Magura Tarcaului risipit pe rapi sub padurea de brad
si schita portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si
gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi. Treptat
intunericul cuprinde sufletul femeii devenind un vierme neadormit si Vitoria
cauta semen ale caror inteles sa-i lumineze firea. Mentalitatea personajului
dezvaluie o femeie credincioasa: posteste 12 vineri cu broboada cernita peste
gura, plateste slujbe la biserica, se inchina icoanei Sfanta Ana de la manastirea
Bistrita.Trece pe la baba Maranda pentru a-i ghici in carti dominate de spaime
ancestral : vede in catelusa batranei energiile demonice, evita sa numeasca

individualitatea luciferica, se simte vinovata ca a pasit in casa vrajitoarei, de aceea

se crezu datoare catra sfant si catra Dumnezeu, sa deie o lamurire Superstitioasa,
descifreaza visul in care Nechifor trece o apa neagra ori interpreteaza cantatul
cocosului drept semene malefice.
Disparitia lui Nechifor constituie intriga, drept urmare, femeia pleaca in cautarea
acestuia, fiind convinsa ca acesta nu se va mai intoarce. La Piatra Neamt ii
precizeaza prefectului ca Nechifor lipsea de 73 de zile fiind plecat pentru a
cumpara 300 de oi. Parerea acestuia ca ciobanul ar putea fi ucis transforma
presimtirea in durerea certitudinii Avand intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan
si crancena durere, se vazu totusi eliberata din intuneric. Astfel Vitoria isi
canalizeaza activitatea spre pregatirea drumului initiatic.: o trimite pe Minodora la
manastirea Varatic, ii da fierarului o bucata de metal sa-i confectioneze un baltag
pentru Gheorghita si plateste preotului trei hartii de cate douazeci ca sa se roage si
pentru calatoria ei.
Astfel incepe cea de-a doua parte a romanului concentrata in capitolele 8-13
echivalente labirintului interior si exterior, pe coordonata calatoriei initiatice,
finalizata cu descoperirea osemintelor lui Nechifor Lipan. Pe 10 martie, Vitoria si
Gheroghita parasesc magura, insotiti o parte din drum de hangiul David , care o
asigura ca Lipan traieste dar zaboveste pe undeva, in taina Dumneata trebuie sa
crezi ca traieste, ca sa ai putere sa-l cauti Intirerarul cuprinde cu exceptia satului
Magura toponime reale.Popasul de la Borca constituie un prilej pentru scriitor sa
configureze dimensiunea spiritual a munteanului fiind prezentata una dintre cele 7
sfinte taine- Botezul. La Cruci autorul marcheaza schimbarea calendarului religios,
prin reprosul pe care Vitoria il face mirilor de a se casatori in Postul Pastelui. Astfel
succesiunea acestor mari momente anticipeaza inmormantarea din final. In Vatra
dornei munteanca afla ca Lipan a cumparat 300 de oi singurele care mai
ramasesera in ocol si ca alti doi ciobani l-au rugat sa le vanda macar o suta de oi; la
carciuma lui Macovei culege informatii despe unul dintre pacurari, stigmatizat pe
buza superioara cu o taietura ca botul unui iepure. La crasma lui Iorgu vasiliu I se
spune ca au trecut in toamna niste ciobani avand cateva sute de oi dar erau numai
doi In intuneric, incepea sa I se faca lumina.La Sabasa fusesera trei. Dincoace
peste muntele Stanisoara , la Suha, Nechifor Lipan nu mai era.[..] Aici intre
Sabasa si Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului [..] La sfatul
carciumarului Toma, Vitoria incearca sa culeaga informatii de la sateni, pana cand

il gaseste pe Lupu Femeia avea in ea o sfarseala bolnava si-n acelasi timp o

bucurie, gasind in animal o parte din fiinta celui prapadit Lupu este cinele
credincios invocat de autor n mottoul de sorginte mioritic. Stpne, stpne /
Mai cheam i-un cne Cinele simbolizeaz fidelitatea, ataamentul i
vigilena. Vestitor al morii i cluz a sufletelor n lumea de dincolo, cinele
Lupu parcurge n Baltagul drumul invers pentru a fi cluza celor vii spre locul
unde osemintele oierului Nechifor Lipan zceau n prsire, iar sufletul su nu-i
afla odihna venic, tulburnd existena celor vii. Aici simbolul cinelui
interfereaz cu cel al lupului ( cinele oierului se numea Lupu) n perspectiva sa de
animal psihopomp (care transporta sufletul pe trmul morii).
Astfel punctual cuminat prezinta descoperirea ramasitelor lui Lipan de catre Vitoria
si fiul ei Oase risipite, cu zgarciurile umede, albeau tarana.Botforii, tasca,
chimirul, caciula brumarie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, insa imputinat de
dintii fiarelor. Scheletul calului, curatit de carne, sub tarnita si poclazi, zacea mai
incolo. Un singur cuvant Gheorghita pecetluieste timpul fizic, dimineata de
aprilie, intr-un gest ce inchide in sine tragedia mortii nestiute, cumuleaza neliniste,
framantari, agonie si extaz, amintiri estomapate dupa care se instaleaza tacerea
ritualica. Spatiul se sacralizeaza prin functia initiatica actionand asupra lui
Gheorghita, cand sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in
pasi, in zboruri in chemari Substantivele pasi, zboruri, chemari reprezinta
treptele reintegrarii spiritual, ale rostuirii finite lui Nechifor care se identifica in
persoana fiului sau.
Cu tact si rabdare, Victoria reconstituie cu fidelitate scena crimei,surprinzandu-i
chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. N-am inteles de unde stie; dar
intocmai asa este Ingroparea brbatului dup datin marcheaz momentul
reintrrii n linitea i ordinea vieii de la nceput. Descoperind adevrul, Vitoria
verific implicit armonia lumii: afl ceva mai mult dect pe fptuitorii omorului i
anume c lumea are o coeren pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o.(N.
Manolescu Sadoveanu sau utopia crii)
In deznodamant este prezentata imaginea Vitoriei care are grija de treburile
gospodaresti si de cele legate de copiii ei, semn al continuitatii vietii pe care o va
trai de acum doar cu amintirea lui Nechifor Lipan.

In opinia mea, romanul Baltagul urmareste ritmul existentei pastoresti dirijat de

fenomenul transhumantei sugerand cercul temporalitatii arhaice, succesiunea viatamoarte si determinarea metaforica ce exista intre natura inconjuratoare si fiinta
umana.
In concluzie, Baltagul este un roman traditional de facture mitica ce surprinde
viata patriarhala a unei lumi dominata de legi nescrise avand un puternic caracter
moralizator.