In valea Indusului, care este formata din terirotiul Pakistanului din nord-vest-ul Indiei de astazi,

existau doua orase importante Monhenjo-Daro si Harappa. Religia harappiana, adica aceea a
primei civilizatii urbane din India, este importanta datorita raporturilor sale cu hinduismul.
Cercetatorii au descoperit un numar mare de figurine si desene inscrise pe sigilii ceea ce indica
culte ale unei Zeite Mama sau o figura reprezentand cel mai probabil un Mare Zeu care este
asezat in pozitie “yogica”, inconjurat de animale.

Este de remarcat faptul ca primele aglomerari importante au fost cladite pe langa structuri
avand o functie ceremoniala. Cele mai vechi orase au fost construite imprejurul sanctuarelor,
adica in proximitatea unui spatiu sacru, a unui “Centru al Lumii”, in care se considera posibila
comunicarea intre Pamanat, Cer si regiunile subterane.

Cercetarile au reconstituit anumite structure ale religiei indo-europene: radicalul indo-european

deiwos = cer, notiunea de zeu,in epoca indo-europeana zeul cerului – zeu suprem deoarece e
creator al lumii. Cultul focului este un element characteristic al religiilor indo-europene; numele
zeului vedic Agni se regaseste in latinescul ignos.

In India veche, claselor sociale Brahmana(preoti), kdatriya(military,protector ai comunitatii) si

vaisya(producatori) le corespund zeii Varuna si Mitra, Indra si gemenii Nasatya. Pentru indienii
vechi Mitra împarte împreună cu Varuna atributele suveranităţii, întruchipând aspectul paşnic,
binevoitor. Varuna era zeul morale.

Triburile erau conduse de sefi militari, raja, iar catre sfarsitul epocii vedice, organizarea
societatii in patru clase sociale era terminate, prin termenul varna = culoare erau desemnate
clasele este desemnata multiplicitatea etnica
Primele izvoare teoretice ale gândirii filosofice indiene antice sunt reprezentate de o literatură
amplă alcătuită din cărţi numite Vede (în lb sanscrită cunoaştere). Perioada lor de formare este
cuprinsa intre 1400 si 400 i.Cr.

Vedele sunt considerate in traditia Indiana ca o expresie a logosului divin, o realitate sacra
si absoluta. Acestea sunt alcatuite din 4 culegeri.

Cea mai importanta dintre ele este Rig Veda (ric tradus din lb sanscrita ar insemna
recitare). Celelalte trei vede sunt: Sama-Veda, Yajur-Veda si Atharva-Veda.

În Vede se gă sesc reguli şi dogme religioase, slujbe sfinte, rugă ciuni, ritualuri, diferite
descâ ntece şi proverbe, învă ţă turi morale. Aceste că rţi erau pă strate în taină , acces la ele
aveau numai preoţii.

Literatură vedică cuprinde trei mari categorii de scrieri:

 Cartea principală (sau Vedele propriu-zise ) (in lb sanscrita Samhita) care este
formată din 4 culegeri:

1) Rig-Veda (Rigveda) – Veda Imnurilor de laudă în cinstea numeroşilor zei (se

cunosc 1028 de imne în 10 că rţi);

2) Sama-Veda (Samaveda) – Veda Melodiilor şi Câ ntecelor;

3) Yajur-Veda (Iajurveda) – Veda Invocaţiilor de Sacrificiu (albă şi neagră );

4) Atharva-Veda (Atahrveda) – Veda Descâ ntecelor, a Farmacelor şi Vră jilor

(conţine peste 700 pentru toate întâ mplă rile din viaţă ).

 Poemul epic Mahabharata

 Brahmanele si Upanişadele care reprezinta o serie de comentarii filosofice asupra
traditiei vedice

Brahmanele – sunt că rţi, comentarii mitologice şi ritualuri ale Samhitului. (scrise între sec.
X şi VI î.e.n. de preoţi brahmani. Pâ nă la noi s-au pă strat circa 20). Atâ t Samhitul, câ t şi
Brahmanul erau nişte că rţi religioase, sfinte.

Upanişadele – (a şedea ală turi; Upa – (ală tur) – ni (jos) – şad (şedea)). A însemnat la
început aşezarea discipolului lâ ngă picioarele învă ţă torului, pentru a primi învă ţă tura,
povă ţuirea. Învă ţă tura era secretă , destinată să fie cunoscută de un numă r restrâ ns de
discipoli.
Exista trei termini importanti (din punct de vedere istoric) care apar in Rig Veda:
ārya, dāsa si dasyu.

Termenul de arya face referiere la arieni. Arya in lb sanscrita inseamna om nobil. Catre anul
1500 i.Hr. arienii, un popor de razboinici nomazi indo-europeni cuceresc treptat zona Indiei de
nord-vest, valea Indusului, formata practic din terirotiul Pakistanului din nord-vest-ul
Indiei de astazi. In valea Indusului existau doua orase importante Monhenjo-Daro si
Harappa.

Este posibil ca aceste triburi sa fi atacat si ruinat anumite orase harappaniene, dovada fiind
si luptele descrise in Rig Veda impotriva grupurilor dasa/ dasyu, care desemneaza
locuitorii oraselor din valea Indusului.

Imnurile nu prezinta cea mai veche forma a religiei vedice si anume zeul indo-european al
cerului Dyaus. Acesta mai este amintit doar in unele vede prin “cerul care stie tot” sau
“cerul parinte”(este corelat cu Zeus sau Jupiter). Dyaus mai apre si in perechea primordial
Cer –Pamant, zeita pamant Prithvi .

Treptat locul lui Dyaus este luat de Varuna. Varuna domneste peste lume, zei(deva) si
oameni. El poseda atribute ale zeilor celesti, imnurile vedice il prezinta ca fiind
pretutindeni vazator si omniscient. El este infatisat cu o funie in maini, deoarece conform
traditei vedice el este un suveran teribil si este considerat maestru al legaturilor.

Doua notiuni din filosofia indienilor sunt legate de zeul Varuna.

Prima dintre ele este rta care desemneaza ordinea lumii, ordinea cosmica, morala.

“Se proclama ca faurirea lumii s-a facut in conformitate cu rta, se repeta ca zeii
acioneaza porivit lui rta, ca rta stapaneste atat ritmurile cosmice cat si conduit
morala.” –Mircea Eliade (pag211)

Varuna este numit “Regele lui rta”, iar astfel cel care nu respecta legea trebuie sa raspunda
in fata lui Varuna. Prin urmare zeul Varuna restabileste ordinea compromisa prin pacate.

Cea de a doua notiune de care este legat Varuna este maya. Acest termen are mai multe
intelesuri, poate insemna iluzie sau mai poate face referire la “schimbarea stricatoare sau
daunatoare a bunelor mecanisme” asa cum amintea Mircea Eliade in lucrarea sa (pag 211)

Astfel exista maya rea si maya buna. In primul caz este vorba de vraji, acestea altereaza
ordinea cosmica.

Cat despre energia buna maya, aceasta este putere creatoare a lui Varuna prin care
restabileste ordinea cosmica.
Varuna apare in relatie cu Mitra, insa cel din urma este un zeu secundar, el imparte
impreuna cu Varuna atributele suveranitatii, intruchipand aspectul pasnic, binevoitor.

In Rig Veda, Indra este zeul cel mai popular, el fiind eroul , un model al luptatorului.

Unul dintre miturile vedice relateaza lupta dintre Indra si balaurul Vritra. Ea simbolizează
cosmogonia, întrucâ t uciderea unei fiinţe primordiale amorfe naşte viaţa si marchează
trecerea de la haos la cosmos.

Inarmat cu o arma (vraja = fulger) si intarit de bautura soma, zeul Indra se lupta cu sarpele
Vritra. (Fulgerul sombolizeaza scanteia vietii si energia fertilizatoare; Dumnezeul tunetului
si al fulgerelor.)

Soma este o bautura folosita in timpul ritualurilor. Soma sau haoma este bautura indo-
iranienilor a nemurii. In Rig Veda este prezentata originea cereasca a plantei, se spune ca
un vultur a adus planta pe pamant. Alte texte prezinta faptul ca soma creste pe munte,
muntele reprezinta axis mundi, centrul lumii, locul une Cerul comunica cu Pamantul.

Acesta inchidea apele ceresti in adancul muntelui. Zeul Indra doboara sarpele (il loveste in
crestet) iar astfel apele ceresti/primordial se revarsa. Acestea dau nastere soarelui. Indra
este cel care desparte Cerul se Pamant, acestia fiind considerati parintii zeilor. (pag 216 –
217)

In Veda zeul Agni(capelanul) reprezinta sacralitatea focului. Acesta este fiul lui Dyaus
(cerul). Zeul Agni reprezinta legatura dintre cer si pamant sau altfel spus el este mediatorul
dintre oameni si zei. Printre atributele lui Agni sunt caldura lumina, culoarea aurului.

Textele vedice prezinta 4 tipuri de cosmogonii:

 creatia prin fecundarea apelor primordiale

 creatia prin descompunerea unui gigant primordianl numit Purusa
 mitul desprinderii creaţiei dintr-o unitate-totalitate, fiinta si totodata non-
fiinta
 mitul despă rţirii cerului de pă mâ nt (lupta mitologică dintre Indra şi Vritra)

Imnul 129 din carteaa 10a din Rig Veda prezinta mitul desprinderii creaţiei dintr-o unitate-
totalitate, raportul dintre fiinţă şi nefiinţă (SAT - ASAT) sau creaţia ex nihilo (din nimic). Acest
imn prezinta aparitia lumii materiale ca fiind o evolutie a conceptului SAT din ASAT.

“Nu era fiinta, nu era nici nefiinta atunci”

Aceste versuri ne indica o perioada in care nimic nu exista, nici macar dualitatea existentei
si inexistentei. Atunci -> desemneaza starea primordial, înainte de creațiune,nu exista
diviziunea/ dualitatea ce caracterizeaza lumea in care traim (Pralaya).
Este descrisa o stare de perfectă unitate, dincolo de timp, dincolo de spațiu, dincolo de
influența contrariilor.

Definiția SAT este în general dată ca existență ( „Adevă rul existenței”). Din punct de vedere
al gandirii filosofice indiene orice lucru din acest Univers poate fi clasificat doar în
SAT/ASAT – aceasta clasificare se poate schimba pentru fiecare observator.

SAT/ASAT este adevă rul relativ al existenței unei observații, relativ la un observator. Câ nd
te uiți la lună și întrebi „există luna?”, are această întrebare un ră spuns cert? Câ nd ne uită m,
putem spune afirmativ da. In cazul in care vederea este afectată , putem spune ca
raspunsul la aceata intrebare este in continuare da? Adevă rul existenței Lunii va deveni
incert pentru noi. Va deveni mai degrabă o chestiune de credință decâ t un fapt.

Acest aparent „adevă r” al existenței este dual în natura sa. Este „dependent de observator”

Nu era nici spatiul si nici, dincolo, firmamentul.

-> este negata existenta spatiului, timpului, al raiului, al zeilor

Care era miezul? Unde se afla? Sub paza cui?

-> infinitul, haosul

Ce era apa adanca, apa fara fund?

Apa este vazuta ca o manifestare a esentei divine.

In Asia apa este forma substantial a manifestarii, origine a vietii si elementul regenerarii
trupesti si spiritual. Apa este materia prima( Prakriti) “Totul era apa” intalnim in textile
hinduse.

Potrivit Vedelor apa a fost primul element cosmic fiind considerata totodata fundatia
universului.

Heinrich Zimmer spune in Mituri si Simboluri in Civilizatia Indiana “ La inceput, totul era ca o
mare fara lumina” declara un imn stravechi; si pana astazi, unul din cele mai obisnuite si mai
simple obiecte de adoratie in ritualul zilnic este un vas sau un ulcior plin cu apa, infatisind
prezenta divinitatii si tinand locul unei imagini sacre. Apa este privita pe timpul rugaciunii ca o
resedinta sau un loc de sedere al zeului.”
Nici moartea, nici nemoartea nu existau in acest timp, nici un semn sa deosebeasca noaptea
de zi

Este descris ceea ce exista “in acest timp” fiind in corespondenta cu ceea ce exista “atunci”.
Practic moartea poate fi o referinta la lumea materiala, oameni, iar nemoartea sau mai bine
spus imortalitatea face referire la zei.

Ziua face referire la soare iar noapte face referire la luna si stele.

Starea primordial a lumii era aceea a unei unitati nedivizate, care era constituita din apele
priomordiale si totalitatea nediferentiata a lumii, aceasta imagine este adesea reprezentata
sub forma unui ou cosmic care pluteste pe ape.

Sursa creației, conform acestui imn vedic, este impersonală . Pe mă sură ce citim imnul,
află m că totul era întuneric; totul era într-un haos.

Unul respire fara suflare, miscat de sine insusi: nimic altceva nu era nicaieri.

Ni se ofera un raspuns la intrebarile adresate in prima parte a imnului. Unu este

starea/forma primordiala a ceea este este descris in primul verse -> intregul absolut
denumit tad ekam (acel unu). Faptul ca respira fara suflare accentueaza inca odata faptul
ca lumea materiala si nici zeii nu existau, aerul nu era inca creat.

Prin forta proprie generative a luat nastere dualitatea.

Daca ar fi sa ne raportam si la celelalte imnuri din Rig Veda, putem trage concluzia ca Unu
este Prajā pati = creatorul universului.

În practica hindusă ulterioară , numele Prajā pati poate fi folosit și pentru a se referi la zeul
Brahma.

La obarsie, intuneric acoperea intunericul, tot ce se zarea nu era decat unda

nedeslusita.

Este introdusa din nou ideea de timp primordial (la inceput), intunericul reprezinta
miezul, iar unda nedeslusita este de fapt un ocean lipsit de forma, apare din nou
simbolismul apei ca materie primordiala.

Imaginea oului care pluteste pe ocean, din care a luat nastere lumea. Oul cosmic si
primordial este unul, dar el cuprinde si cerul si pamantul, apele inferioare si cele
superioare; in totalitatea sa unica.
Inchis in gol, Cel care devenea, Unul – lua nastere atunci din puterea Caldurii.

Prajapati este unitatea –totalitate,nonmanifestata, prezenta pur spirituala. Dar dorinta

(kama) l-a imboldit sa se multiplice, sa se reproduca.

Caldura(tapas) reprezinta o putere cosmica si i-a permis lui Unu sa se nasca din hosul
primordial. El s-a incalzit prin asceza si a creat prin emanatie.

In imnul 121creatorul este numit Prajapati. Prajā pati s-a autosacrificat, prin propria sa
jertfă a fost creat Universul. La început Prajā pati era unitatea-totalitate nemanifestată .

In alte texte se dicuta despre brahman(pag 56). Brahman este recunoscut ca stilp al
Universului, support, temelie. Brahman mai desemneaza si procesul sacrificiului cosmic si
prin extensie putearea misterioasa care tine Universul.

Apoi crescu Dorinta, care a fost intaia samanta a Gandirii. Cercetandu-si cu

chibzuinta sufletele, inteleptii gasira in nefiinta legatura finitei.

Dorinta(kama) se refera la dualiatea care se naste din despartirea lui Unu( oul), rezultand
doua jumatati ale unui ou, adica cerul si pamantul, principiul masculine sic el feminine. Cele
doua principii sunt legate prin Dorinta/ Iubire

Dorinţa (kama) l-a fă cut Unu să se multiplice prin că ldura interioară , iar drept consecinţă a
creat prin emanaţie.

La început el l-a creat pe Brahman. Apoi, prin cuvânt, a creat Apele. Din această dorinţă, de a
se reproduce prin Ape, a apărut un ou din coaja căruia a ieşit Pământul. La urmă, în etapa a
treia a creaţiei, a generat devΑ (zeii) pentru a popula cerurile şi asurΑ (demonii) pentru a
popula pământul. Imnul cosmogonic vedic este omolog cu legenda brahmanică. Sacrificantul
se identifică sublim cu Prajāpati, recreează unitatea supremă prin repetarea cosmogoniei şi
obţine un nou mod de a fi, sacru, câştigând nemurirea.

In partea a doua se vorbeste despre legatura dintre SAT si ASAT. SAT aici semnifica lumea
materiala iar ASAT face referire la principiul divin Prana sau viata. Este o energie
universală care susţine viaţa. In textile vedice se vobeste despre faptul ca ASAT a dat
nastere principiului SAT, adica materia a fost creata din Prana=viata, constiinta. Astfel
mintea si materia sunt inseparabile cand vine vorba de oameni.
 Dorinta = caldura, UNUL = gand

Versul prezinta o idee capitala pentru gandirea Indiana si anume faptul ca constiinta ca si
universal sunt produsul dorintei.

Un gand nu are caracterul de a exista, nu putem spune despre acesta ca ar avea o forma, asa
cum putem afirma despre o carte, insa nici nu ii putem nega existent clasificandu-l ca ceva
ce nu exista. Putem spune ca Unu se reveleaza ca fiind gandirea. Putem spune faptul ca
poemul invoca un process al gandirii inca de la inceputul imnului. Gandul ocupa un loc intre
existent si non existent, unindu-le.

Sfoara lor era intinsa in diagonal: unde era deasupra, unde era dedesubt? Au existat
puratatori de samanta, au fost virtuti; jos era Instinctul, sus Harul.

Sfoara este energia Prana

 Opozitia masculine – feminine

 Jos era instinctual indica principiul feminine, sus harul este principiul masculin.

Odata ce aceasta pereche este stabilita va da nastere lumii.

Multiplicitatea deriva din principiul fundamental al gandirii mai exact din manifestarea
acestui adica dorinta.

Imnul se termina printr-o serie de intrebari care il determina pe ascultator la reflectare

pentru a descoperi principiul creator – gandirea. Raspunsurile la intrebari este dat prin
numirea unui principiu creator “ Cel ce vegheaza” – brahma sau Prajapati “eu sunt cel care
s-a nascut pe sine insusi”

Rig Veda hymn 121

Oul cosmic, forma preexintentiala a lui Brahma, defineste planul spiritual dincolo de Fiinta
si Non-Fiinta, cunoscut si necunoscut.

Tot in India se crede ca oul primordial a fost clocit de gasca Hamsa, care reprezinta spiritul,
suflul divin.

Zeul infatisat ca Hiranyagarbha “embrionul de aur” sau “oul de aur”, pluteste deasupra
Apelor, acesta fecundeaza apele care il zamislesc pe zeul focului Agni. In aceste exemple,
avem de a face cu variantele unui mit originar, care prezenta Embrionul de Aur drept
samanta zeului creator zburand deasupra Apelor primordial.