FAMILIA INDO- EUROPEANĂ

LIMBILE SLAVE
ANECHITOAIE OLGUȚA
ROMÂNĂ- GERMANĂ, anul I
 Familia indo-europeană - Limbile slave

Termenul indo- european „s- a nascu1t” , am putea spune, in urma cu peste

două secole. Tot mai mulţi europeni ,ajunşi pe toate continentele în urma marilor
descoperiri geografice‚ au început să se studieze limbile localnicilor, iar cand
misionarii englezi au început să înveţe limbile vechi indiene au constatat uimiţi că
multe cuvinte sanskrite sunt asemănătoare cuvintelor grecesti si latine, limbile care
aceştia le cunoşteau. Se consideră că data de naştere a sintagmei indo- european
este 2 februarie 1786, cînd orientalistul şi jurstul britanic Sir William Jones a ţinut
o comunicare la Calcutta, în cadrul Asiatick Societz, în care afirma că limbile
europene clasice- greaca si latina – au afinităţi evidente cu sanskrita.

Familia lingvistică indo-europeană este singura răspândită în epoca modernă

în toate continentele2. În epoca istorică, majoritatea limbilor din Europa aparţin
familiei de limbi indo-europene. În afara acestora, pe continentul european
întâlnim limbi care fac parte din alte familii. Este cea mai importantă familie de
limbi din lume. Cuprinde cca 130-160 de limbi. Familia indo-europeană3 este
reprezentată de limbile: romanice (care au la bază limba latină), germanice, celtice,
slave, baltice, greaca, albaneza, armeana, indiene, iraniene. Limbile cele mai
importante sunt engleza, spaniola, franceza, rusa4. Acestea se numără printre
limbile de pe glob cu cel mai mare număr de vorbitori şi au devenit limbi oficiale
ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Limbile slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de

popoarele slave , (ruși, ucrainieni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci,

1
PALIGA, SORIN Introducere în studiul comparativ al limbilor slave. București: Editura Universității București. 2012
2
VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile statelor lumii, Editura Meronia, Bucureşti, 2007, p. 31.
3
Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația
planetei, în special în Europa.
4
WALD, Lucia; SLAVE, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob?, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
sârbi etc. ) care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în
partea de nord a Asiei.
Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar mai poate
fi găsit încă în multe lucrări de specialitate.
Termenul „limba slavonă” se referă strict la limba slavă bisericească și
literară, care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria, din slava veche
bisericească, folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărțile grecești de cult din
secolele IX–XI.
Termenul slav corespunde unei radacini care se regăseşte în multe nume de
popoare sau de locuri şi înseamnă “vorbire” sau “glorie”. El desemna la inceput
cateva triburi indo- europene al căror teritoriu primitive era situate la N de Carpaţi,
in bazinul Bugului de V şi Niprului. Ulterior s-au răspîndit spre V şi S, cu
particularităţi distincte: occidental si meridional.
Conform surselor istorice patria mama a limbii slave o putem localiza: la est
de grupurile germanice din Europa Centrală, la sud de baltici, cu care se înrudeau
îndeaproape, la sud-vest de grupurile uralice, reprezentate de strămoșii
finlandezilor și al estonilor de azi, la vest de grupurile vest-iranice, scito-sarmatice,
la nordul Marii Negre5 ,la nord de grupurile traco-dace nordice, încă neromanizate,
dar nu prea departe de romanicii rasariteni sau , altfel spus, nu prea departe de
portoromani.
Limbile slave se caracterizează, în general, prin standardizare prin
autonomie, prin carcterul istoric şi prin îndeplinirea uneia sau a mai multor funcţii
vitale trasaturi, care nu se regăsesc, de exemplu în cazul pidginurilor.
Ramura slavă include belorusa, bulgara, ceha, macedoneana, polona,
slovaca,slovena, ucraineana – limbile oficiala în Belorus, respectiv în Bulgaria,
Cehia, Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina.
Sîrba şi croata erau reunite In trecut sub numele sîrbă- croată__ croata este
limba oficială în Croaţia şi in statul Bosnia şi Herţegovina, iar sîrba în Serbia,

5
PALIGA, SORIN Introducere în studiul comparativ al limbilor slave. București: Editura Universității București. 2012
Muntenegru şi şi în statul Bosnia şi Herţegovina, din acest complex a fost
desprinsa şi bosniaca, declarată limbă oficiala în statul Bosnia şi Herţegovina.
Limba slavă moderna provin dintr- o faza slava comuna care se pare ca a
fost vorbita in primele secole ale erei noastre. Slava cmuna a fost limba “satem” . A
pierdut aspiratia si a pastrat distinctia clara intre consoanele surde si sonore.
Specifica este distincia intre vocalele anterioare si posterioare cu adaptari reciproce
intre vocala si consoana, care au dus la opozitia intre silabele moi si dure.Vocale 6le
surte, i,u s-au transformat in vocale foarte scurte numite ieruri dupa numele
literelor chirilice cu care erau notate. Eliminarea treptata a silabei inchise prin
disparitia consonei finale sip e alte cai. Inlocuirea distinctiei de cantitate vocalica
prin alta de calitate vocalica si aparitia unui nou sistem de cantitate in combinatie
cu tonul in unele limbi slave. Slava comuna a pastrat bine sistemul casual indo-
European. Verbul a pierdut diatezele si moduile din indo – europeana pastrand
numai formele pentru timpuri de trecut, present, imperative si 5 participii.
Cea mai importanta inovatie este aparitia aspectului, trasatura fundamental a
Slavei. Multe cuvinte din slava comuna sunt indoeuropene, o parte sunt balto-
slave sau imprumuturi vechi din iraniana.

6
WALD, Lucia; SLAVE, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob?, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
 Bibliografie:
GRAUR, Alexandru, Introducere în lingvistică, Editura Științifică, București
1972.

PALIGA, Sorin, Introducere în Studiul Comparativ al Limbilor Slave, Editura

Universității din București, 2012.

SALA, Marius; VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile lumii. Mica

enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.

VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile statelor lumii, Editura Meronia,

Bucureşti, 2007.

WALD, Lucia; SLAVE, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob?, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1968.

WALD, Lucia; SLUȘANSCHI, Dan, Introducere în studiul limbii şi culturii indo-

europene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.

www.omniglot.com/

www.wikipedia.com/