METODE DIDACTICE

1. Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat (S-V-I)

Metoda S-V-I solicită elevul să se gândească la ceea ce ştie despre temă, să îşi
adreseze întrebări despre temă şi să formuleze răspunsuri la întrebările adresate.
Justificare: Teoria învăţării ne spune că învăţarea activă este mai bună decât cea
pasivă.
Elevii învaţă mai bine dacă (1) îşi amintesc ceea ce deja ştiau, (2) îşi formulează
întrebări, (3) îşi confirmă achiziţiile noi. Această metodă conduce spre toate cele
trei aspecte.
Pasul 1: Elevul se gândeşte la ceea ce deja ştie despre acea temă şi completează
prima coloană a tabeluli: Ştiu
Pasul 2: Elevul îşi formulează întrebări despre temă şi le scrie în coloana a doua
a tabelului – coloana Vreau să ştiu.
Pasul 3: Elevii citeşte textul (sau realizează o investigaţie) şi caută răspunsuri la
întrebările formulate şi orice alte idei noi, chiar dacă nu le-a anticipat.
Pasul 4: Elevul scrie răspunsurile la întrebări şi ideile noi în coloana a treia a
tabelului – coloana Am învăţat.
Avantaje:
▪ realizarea unor lecturi active;
▪ dezvoltarea şi exersarea capacităţii de categorizare;
▪ creşterea motivaţiei pentru implicarea elevilor în activitate;
▪ stimularea creativităţii elevilor;
▪ retenţie bună a cunoştinţelor prezentate în text.
Limite:
▪ dificultăţi în formularea unor întrebări relevante în legătură cu tema propusă;
▪ cadrul didactic trebuie să-şi exercite foarte bine rolurile de organizator şi
facilitator,
astfel încât activitatea să poată parcurge toate etapele şi să-şi atingă obiectivele;
▪ poate fi obositoare şi solicitantă pentru participanţi.
 2. SINELG
Solicită citirea atentă a unui text, marcând pe marginea acestuia semne specifice,
după cum urmează:
√ - informatie cunoscută;
+ - informatie nouă; -
- - informatie contradictorie/diferită de cea cunoscută anterior;
? – informatie neclară, solicită explicatii suplimentare.
Metoda SINELG asigură mentinerea implicării active a gândirii elevilor în
citirea unui text şi monitorizează gradul de întelegere a unui continut de idei.
Avantaje:
▪ implicarea activă a elevilor în actul învăţării;
▪ dezvoltarea creativităţii participanţilor (în timpul primei etape);
▪ realizarea unei lecturi profunde, conştiente;
▪ formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
▪ dezvoltarea capacităţilor de transfer şi de reorganizare a cunoştinţelor;
▪ înţelegerea textului lecturat;
▪ monitorizarea nivelului de înţelegere pe parcursul lecturii textului;
▪ restructurarea cunoştinţelor, prin intermediul comparaţiei între ideile exprimate
în text cu
cele deţinute de către elevi etc.
Limite:
▪ lipsa de concentrare a elevilor poate duce la eşecul metodei;
▪ apariţia unor ambiguităţi, confuzii în procesul stabilirii unui tabel comun (în
grup).

3. Ghidul de anticipatie
Profesorul elaborează 4-6 enunțuri care pot primi valoarea de adevarat (A) sau
fals (F).
Elevii citesc enunțurile şi decid valoarea acestora.
Răspunsurile elevilor pot fi discutate în perechi sau grupuri mici, exersându-se
ascultarea activă.
La finalul lecției/cursului, după lectura unui text sau după audierea unui curs, se
revine la enunțurile inițiale și se verifică validitatea lor.
4. Conversaţia euristică
-semnificaţia acestei metode se apropie de cea atribuită de Socrate dialogului
folosit pentru a-şi conduce discipolii spre descoperirea unor lucruri de mare
adâncime şi înţelepciune (de aici şi numele de metodă socratică); Socrate
pretindea că dialogul este adevărata artă de a „moşi” spiritul, de a face să iasă la
lumină adevărul, ideile, printr-un efort de adâncă meditaţie;
-se bazează pe o succesiune de întrebări, puse cu abilitate de profesor, în
alternanţă cu răspunsurile elevilor şi care conduc spre realizarea unui nou salt pe
calea cunoaşterii;
-întrebările, supuse atenţiei şi analizei întregii clase au menirea: de a suscita
curiozitatea, trebuinţa de cunoaştere, de a incita la căutări, de a sesiza relaţii
cauzale, de a descoperi notele caracteristice, comune unui grup de obiecte sau
fenomene, de a conduce la noi generalizări, de a formula noi concluzii;
-prin întrebări elevii sunt ajutaţi să prelucreze propriile cunoştinţe şi să ajungă la
asociaţii cognitive, să propună soluţii variate şi originale la rezolvarea diverselor
probleme teoretice şi practice;
-profesorul trebuie să acorde o importanţă deosebită formulării întrebărilor şi
structurării acestora