Au trecut peste doua milenii de cand legendarul filozof contraria cetatenii atenieni

nu numai prin abordarea benevola a unui mod de viata auster, ci si prin critica sa
taioasa legata de neajunsurile conventiilor si normelor impuse de societate.
Totusi, intamplarile si anecdotele ce i-au supravietuit isi gasesc relevanta intr-o lume
dominata in mare de aceleasi metehne.
Cele mai multe detalii legate de viata lui Diogene le cunoastem de la un biograf omonim,
care se presupune ca a trait candva in secolul III i.e.n.
Chiar daca lucrarea lui Diogene Laertius "Vietile si opiniile filozofilor eminenti" este
criticata de invatatii moderni pentru accentul pus pe anumite aspecte triviale si nu pe
amanuntirea conceptelor si a ideilor pronuntate de filozofii greci, ramane totusi o scriere
de interes.
Izgonirea din Sinope
Cunoastem despre Diogene ca s-a nascut in ! i.e.n la "inope, o colonie a #iletului care
se afla pe tarmul sudic al #arii $egre. Iese din anonimat cand este implicat intr-un
scandal, alaturi de tatal sau, zaraful Tresius, legat de zdobirea unui numar de monede.
#otivatia din spatele acestui act, dupa cum aminteste Laertius, ar fi fost interpretarea
gresita a spuselor oracolului din Delphi sau al celui din Delos, in functie de marturie.
%bia dupa ce a fost alungat din "inope, Diogene si-ar fi dat seama ca de fapt oracolul nu
s-a referit la distrugerea monedelor in sine, ci la obiceiuri, cuvantul folosit de acesta
pentru denumirea celor doi termeni fiind acelasi &"nomisma"'. Inarmat cu aceasta noua
revelatie, se indreapta spre %tena, hotarat si sigur de noua lui menire in viata, adica cea a
discreditarii oricarui fel de randuiala.
Fuga sclavului Manes
Indata a(uns in acest oras, #anes, sclavul care il insotise in tot acest drum, decide sa-si ia
soarta in propriile maini si il paraseste pe Diogene. Intr-o maniera ironica, ce ii va deveni
caracteristica, le raspunde celor care il indemnau sa nu il lase sa scape nepedepsit ca
"Daca #anes poate trai fara Diogene si Diogene poate trai fara #anes".
In gratiile lui Antistene
Incepe la scurt timp sa il haituiasca pe %ntistene, atras pe de o parte de stilul sau de viata
auster si pe cealalta, de ideile sale referitoare la o viata traita in virtute. Diogene a
incercat de nenumarate ori sa il convinga sa il accepte ca discipol, dar filozoful l-a refuzat
de fiecare data.
)*asperat in urma insistentelor, %ntistene isi iese din fire si il ameninta cu toiagul sau,
dar acesta il pune sub cap si ii spune "Loveste, pentru ca nu vei gasi niciun toiag atat de
puternic incat sa ma indeparteze atata timp cat vei vorbi".
In urma acestei patanii, spune Laertius, %ntistene il ia ucenic pe Diogene, care devine la
randul lui o figura marcanta, dezvoltand ideile mentorului sau.
$umele lui este legat astfel invariabil si de scoala cinica, fiind considerat unul din
fondatorii acestui curent filozofic, alaturi de sus-numitul %ntistene.
Invataturi urmarite cu rigoare
Chiar daca nu toti erau de acord cu observatiile sale, Diogene a fost totusi apreciat in
timpul vietii datorita consecventei cu care isi urma propriile concepte. )l vedea intr-un
trai simplu cheia catre o viata implinita. Traia pe strazi si in saracie, cersind celor din (ur.
+enega orice datina, cutuma sau sistem de valori, fiind considerate artificiale datorita
cadrului societal.
)l sesiza aici si principalul motiv al suferintei lumesti, datorita importantei acordate unor
concepte plasmuite de colectivitate, care nu au nicio relevanta in lumea naturala.
Desconsidera din aceste motive bogatia sau faima si privea cu admiratie autosuficienta,
austeritatea si lipsa rusinii.
Porecla lui Diogene
Ceea ce el sustinea nu a fost privit mereu cu ochi buni si nu scapa fara a fi ocarat. ,ana si
numele de cinic se crede ca ar deriva de la o insulta pe care Diogene o primea des.
Cuvantul "-.ni-os" in traducere "cainesc" era folosit in referire la comportamentul lui
Diogene, fiind poreclit si "/.nos" sau "Cainele".
Ca raspuns, el insusi si-a asumat acest nume, considerandu-l unul demn. In vizunea sa,
cainii trebuie apreciati pentru felul in care isi duc viata, fiind mai aproape de propria lor
natura decat omul schimonosit de valorile nefiresti ale unei societati corupte.
Diogene mai observase ca acestia cunosc instinctiv cine le este dusman sau nu si faceau
cunoscut acest lucru printr-un simplu latrat. $imic din inselatoria si miselia oamenilor nu
vedea la caini. Din aceasta cauza obisnuia sa spuna ca in timp ce alti caini isi musca
inamicii, el isi musca prietenii pentru a-i salva.
Santinela a vietii morale
Desi alege sa se rupa de conventiile comunitatii, asta nu a insemnat ca el s-a retras din
aceasta, ba dimpotriva. Traia in continuare printre oameni servind rolul unui paznic
vigilent, in incercarea de a remedia nea(unsurile morale ale acestora si pentru a critica
derapa(ele societatii.
Ca urmare, pentru un cinic ca Diogene sarcasmul devine o arma cu un tais foarte ascutit.
% reusit in acest mod sa il umileasca public pe mult mai celebrul ,laton.
O relatie incordata
Dupa ce fusese laudat pentru definitia data omului de acesta, caracterizandu-l ca un
animal biped fara pene, Diogene ii raspunde smulgand penele unui cocos si alergand cu
el in %cademie strigand "%cesta este omul lui ,laton0".
De altfel, intre cei doi filozofi a e*istat o relatie tensionata, Diogene profitand de orice
situatie pentru a-l discredita pe ,laton. Il critica pentru ca obisnuia sa vorbeasca prea mult
si pentru mandria sa e*agerata.
Cand a fost invitat in casa acestuia, Diogene ii zdupaie covoarele spunand "%sa calc in
picioare mandria goala a lui ,laton0". Cand intr-o alta ocazie ,laton l-a numit caine,
Diogene riposteaza "1ara indoiala, caci m-am intors la cei care m-au vandut."