Socrate este unul dintre cei mai renumiți filosofi ai omenirii,
așa cum îl prezintă istoria,dar în opinia mea este filosoful care a condus omenirea spre idealul fericirii,cel al absolutului, al cunasterii de sine. Începând din anul 470 i.Hr. până în anul 399 i.Hr., Socrate s-a numărat printre locuitorii din Atena antică. Socrate provenea dint- o familie modestă mama sa fiind moașă, iar tatăl sau sculptor. Cu toate acestea, cei doi i-au oferit o creștere nediferențiată de a celorlalți tineri atenieni din acea vreme, el trebuind să învețe muzică, gimnastică și gramatică. Caracterul său în care se regăseau curajul, răbdarea și simplitatea, l-a imprimitat pe Socrate în inimile și în gândirea multor tineri care îi ascultau cu interes discursurile sale glumete uneori, dar profunde mereu. Mulți dintre atenieni se lăsau păcăliți de aspectul fizic al filosofului pe care îl considerau urat, asociandu-l cu interiorul său. Consider acest fapt nedrept pentru a judeca interiorul unei persoane. Sunt de părere că modestia personalității lui Socrate nu l-a lăsat să se adreseze direct celor care îl priveau cu ochi răi, răspunsul lui Socrate fiind citatele bine gândite așa cum este „Persoana ta este sufletul tău ” citat care pe mine m-a marcat și pe care am să-l păstrez în minte toată viață. Din dorința de ai conduce pe atenieni pe calea virtuții Socrate se raporta la experiența sa de zi cu zi și la contactul sau cu societatea, socotind aceste fapte cu înțelepciunea sa. Denumirea de bărbatul „cel mai liber, cel mai drept și mai înțelept” ,dată de oracolul lui Apollo de la Delfi, creionează părerea mea despre filosoful Socrate. Prin faptul că acesta a știut să separe aparențele de realitate, ia făcut pe atenieni să diferențieze sintagmele „a fi ” și „a părea”, făcând cunoștință acestora cu principiul „cunoașterii de sine ”. Socrate este filosoful care m-a impresionat prin gândirea sa și modul său de a se apropia de oameni. Cu toate că spusele acestuia aparțin trecutului,faptele care susțin aceste vorbe au făcut, fac, și vor face cunoștință cu mii de generații, datorită faptului că omul este în căutarea sinelui întreaga viață. Ca ființă umană consider o moștenire ceea ce renumitul filosof a reușit să exprime în dialogurile sale. Socrate plasa sufletul mai presus de aspectul fizic, iar cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului nostru era realizată prin două cai de către acesta. Primul mod de cunoaștere era cel realizat prin metode mantice, divinatorii, iar cel de-al doilea mod era cel prin cunoașterea de sine, prin meditație asupra cunoașterii interiorului fiecăruia dintre noi. Socrate este modelul tiparului de om care alege să trăiască în adevăr, să fie înțelept și curajos. În zilele de azi întâlnesc mulți oameni a căror gândire este diferită de faptele lor, din dorința de a încerca să pară altcineva, și îmi dau seama că aceștia s-ar fi numărat printre cei pentru care Socrate era antipatic, deoarece gândirea lui Socrate era susținută de faptele sale. Faptul că Socrate nu a ales să scrie, ci a ales să se adreseze direct oamenilor pentru a le deschide mintea și pentru ai face să înțeleagă sensul vietii în mod înțelept, reprezintă importanța pe care acesta o oferea oamenilor, pe care îi punea mai presus de persoana lui. Convingerile oamenilor cu care dialoga reprezentau resplata muncii sale. Așa cum era de așteptat moartea lui Socrate a fost una asumată de către acesta. Din felul în care filosoful și-a asumat moartea rezultă că de-a lungul vieții sale legea a fost mai presus de orice, dat fiind faptul că nu a încercat în niciun fel să se opună condamnării sale. În moartea lui Socrate regăsesc curajul de care v-am povestit la începutul referatului vorbind despre personalitatea sa. Acest comportament îl face unic pe Socrate deoarece meditând asupra zilelor de azi, o asumare a unei condamnării nedrepte este o raritate poate chiar un fapt neexistent. Nu consider asumarea sa ca pe un exemplu de urmat într-o viață pe care doreșți să o trăiești în adevăr. Băutul cucunei care ia adus moartea, o moarte blând, nedureroasă reprezintă, în opinia mea, sufletul sau blând,milostiv și nedureros care l-a făcut să trăiască cu o pace interioară de a lungul vietii sale. Pot doar să îmi imaginez că în gândirea filosofului, o evadare din lanțurile închisorii, ar fi fost un exemplu rău pentru tinerii atenieni pe care ii sfătuia mereu să respecte legea. Consider că poziția mâinii arătând spre cer semnifică dreptatea pe care zeii o vor face, judecând moartea nedreaptă al acestuia. El își pune întreagă credință în mâna zeilor și lasă la voia lor răsplată celor care i-au dorit răul filosofului. „Persoana ta este sufletul tău”, un citat care nu ține cont de vârstă, un citat care prezintă căutarea sinelui de către fiecare om. Sufletul este oglinda modului tău de viață și a felului în care alegi să-ți trăiești fiecare clipă din viață. Un exemplu concludent este chiar autorul citatului care și-a trăit toată viața curajos și a ales să moară curajos. Prin căldura pe care o emană sufletul său a ajuns să se facă plăcut de către toți atenienii care i-au ascultat vorbele, făcând aspectul fizic să piardă în fața sufletului. Sunt de părere că omenirea este într-o continuă cunoaștere de sine, și în același timp, fiecare dintre noi este în căutarea sinelui întreaga viață.