Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Faculatatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Anul I

Socrate
Studentă
Petre Raluca
 "Singura înțelepciune
adevărată este atunci când
știi că nu știi nimic."
~Socrate~
Adevărata înțelepciune vine la noi atunci când ne dăm seama cât de puțin înțelegem
despre viață, despre noi înșine, despre lumea din jurul nostru.
 Cuprins
1. Mesajul lui Socrate
2. Viață - idei generale
3. Educație
4. Lucrări cheie
5. Idei pedagogice
6. Bibliografie
 Mesajul lui Socrate
„Fii sincer cu tine însuți”
Este greu de crezut că vreun filosof a avut mai multă influență decât Socrate. El
a fost primul care a învățat prioritatea integrității personale în ceea ce privește
datoria unei persoane față de sine și nu față de zei, de lege sau de orice alte
autorități.
Aceasta a avut o influență imensă de-a lungul veacurilor. Nu numai că a fost
dispus mai degrabă să moară la mâna legii decât să renunțe să spună ceea ce
credea el drept, dar a ales de fapt să facă acest lucru, când ar fi putut scăpa dacă ar
fi dorit.
Și Shakespeare a spus: „Acest lucru este mai presus de toate: ca sinele tău să fie
adevărat.”
 Viața lui Socrate
SCURTĂ PREZENTARE
1. Socrate a fost un filosof din Grecia antică.
2. Anul nașterii: Alopeke
3. Data morții: 399 î.Hr., Atena clasică
4. Soție: Xantipa
5. Cărți: Protágoras
6. Copii: 3
7. Frați/Surori: Patrocles
 Viața familială

Asupra vieții de familie a lui Socrate

există câteva amănunte nu întotdeauna
concordante; cert este că el s-a căsătorit
cu Xantipa. Socrate a avut trei copii,
Lamprocles, fiind primul născut.
 Sumarizare - idei generale
Socrate marchează un nou accent în filosofie asupra
agenției umane și a valorilor morale — etica ocupă un loc
central.
Metoda pe care a folosit-o pentru a discuta aceste idei a fost
dialectica, arta de a folosi întrebarea și răspunsul în dialog
pentru a ajunge la un adevăr. În timp ce tehnica în sine se
datora metodelor retorice ale sofiștilor, aceasta totuși avea
un scop foarte diferit pentru Socrate — investigarea
valorilor morale la nivel general.
 O preocupare centrală a lui Socrate a fost aceea de a stabili definiții generale,
universale ale valorii morale, cum ar fi virtutea, dreptatea, curajul și altele
asemenea, scoțându-le din cazuri particulare prin întrebări. Acest lucru nu a fost
ușor și adesea argumentul din anumite cazuri a servit doar pentru a elimina
definiția universală propusă.
Socrate distinge între cunoaștere și înțelepciune. El a văzut scopul
filosofiei mai degrabă îmbunătățirea sufletului decât acumularea de
cunoștințe factuale și a dorit ca interlocutorii săi să gândească singuri, în
loc să accepte în mod necritic punctele de vedere tradiționale sau
obișnuite.

 MOARTEA LUI SOCRATE — Celebrul tablou al artistului francez David, finalizat în 1787, îl
arată pe Socrate înainte de momentul de a bea otrava care l-a ucis. El indică tărâmul superior pe
care îl consideră destinația sa finală.
 Procesul educației
Socrate s-a născut în Alopeke⁠(d), o demă din Atena
antică, în 470 î.Hr., adică la sfârșitul războaielor
medice. Mama sa, era moașă; tatăl său, era cioplitor
în piatră sau sculptor.
Probabil că Socrate a primit educația de care aveau
parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit să
învețe muzică, gimnastică și gramatică, adică
studiul limbii bazat pe comentarii de texte.
 Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate,
Maximus din Tyr citează doua femei: Aspasia din Milet, o curtezană, și Diotima din
Mantineea, o preoteasă. Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate, iar după
Eschine, ea l-ar fi învățat pe Socrate doctrina dragostei care-i face pe oameni mai
buni. Cât despre Diotima, ea este cunoscută mai ales datorită celebrului pasaj din
Banchetul, unde preoteasa din Mantineea povestește nașterea lui Eros.
De la Socrate a rămas citatul: „Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”.
Socrate a fost atât de dur în formularea acestui principiu, fiindcă îi critica pe cei care
se credeau în materie de cunoaștere „alfa și omega”, fără să recunoască atunci când
nu știau ceva.


Deşi nu are o operă scrisă personal, ideile sale au intrat în eternitate prin intermediul
discipolilor săi, în special, dar nu numai, cu ajutorul lui Platon şi Xenofon, care i-au
dedicat mai multe opere, dintre care menţionăm Phaidon, Dialogurile, Amintirile
despre Socrate şi Apărarea lui Socrate.
Lucrări cheie:
Symposium (Banchetul)
Apologia (Apărarea lui Socrate)
Criton
Phaidon
Lahes
Lysis
Charmides
Hippias Minor
Eytyphron

TEMPLUL DE LA DELPHI — Oracolul de la Delphi era în general considerat a fi sursa

supremă a înțelepciunii despre adevărata natură a lucrurilor
 Ideile pedagogice ale marilor
gânditori și pedagogi ai trecutului
Ideile pedagogice au aparut din
cele mai vechi timpuri, de când
omenirea a simțit necesitatea
educației generației tinere. Aceste
idei erau transmise oral, de la o
generație la alta, și adesea
sintetizau observațiile profunde
asupra diferitelor aspecte ale
fenomenului educativ.
 Filosoful Greciei Antice, Socrate, a recunoscut
metoda cunoașterii adevărului cu ajutorul
întrebărilor provocate. Pâna în zilele noastre acest
procedeu este numit „Metoda socratică” sau
„Conversația euristică”. În conversațiile sale,
Socrate, tindea să provoace la elevi tendința pentru
moralitate. Metoda socratică de instruire devine
temelia înțelepciunii.
Teza pedagogică principală a lui Socrate este că auto-
îmbunătățirea morală este principalul dintre toate
obiectivele umane din viață.
Fericirea constă în eliminarea contradicțiilor dintre ființa
socială și cea personală. În caz contrar, totul va duce la
dizarmonie cu societatea și discordia spirituală.
Ideea pedagogică principală a lui Socrate este „Cel care
se cunoaște pe sine însuși știe ce este bun pentru el și
înțelege clar că poate și ceea ce nu poate”, adică
cunoașterea de sine.
El a conectat abilitățile naturale ale unei persoane cu
dreptul său la educație.
Predarea este mai valoroasă decât viața. Până la urmă,
profesorul formează personalitatea unei persoane, iar
mai târziu societatea.
Sarcina principală a profesorilor și mentorilor este de a
trezi forțele spirituale puternice la elev.
Conversațiile sunt fundamentul oricărei învățături,
deoarece numai datorită lor se poate pune adevărul și
cunoașterea în conștiința elevului.
 RESPECTAT DE CĂTRE ROMA ANTICĂ — Când pictura murală a lui Socrate a fost
realizată într-o vilă romană în secolul I d.Hr., el a devenit un erou cultural în cercurile
intelectuale ale Imperiului Roman.
"Cunoaște-te pe tine însuți."
~Socrate~
Începutul liberei voințe este cunoașterea ta. Scufundându-te adânc în propria
minte și concentrându-te asupra propriei tale umbre. Prin a te cunoaște mai bine
câștigi o libertate mai mare asupra alegerilor tale. Privind propriile umbre vindeci
întunericul din inima ta.
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate
https://www.academia.edu/17809945/socrate
https://www.scribd.com/document/139730704/Socrate
https://podcastmeditatii.com/blog/socrate
http://ro.brieffacts.org/cokrat-osnovnyie-idei_default.htm
http://babanion1991.blogspot.com/p/ideile-pedagogice-ale-
marilor-ginditori.html