Parodii Stefan Al.-Sasa

Ştefan Al.
-Saşa
Parodii
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
ISBN
1 2
Ştefan Al.-Saşa
De acelaşi autor:
Zeu fără nume pe bicicletă, versuri, 1991
Polaroid, versuri, 2001, ed. Astra Nova, Braşov
Forme fixe şi libertine, rondeluri, parodii şi epigrame,
2001, ed. Oglinda Press, Bucureşti
Regele efemeridelor, versuri, 2003,
Ed. Biblioteca Sinteze literare, Ploieşti
Cuvinte de-alungat tristeţea, rondeluri, balade, epigrame,
2005, Ed. Premier, Ploieşti
Parodii
Autorul mulţumeşte d-rei Georgeta Neacşu, d-nei Yvonne
Marinescu şi d-lui Vasile Oancea pentru contribuţia adusă
la apariţia acestui volum.
Coperta (c) şi tehnoredactarea Flowerin
editura libertas
3 4
Ştefan Al.-Saşa - Parodii Ştefan Al.-Saşa - Parodii
Proba cu obstacole subsumată parodierii vechilor modele. Iar postmodernismul,

jucându-se cu textele vechi ca pre-texte, nu este nici el altceva decât
decăderea (definitvă?) a artei în autopastişă.
Parodiile lui Ştefan Al. Saşa impresionează mai întâi prin
Între genurile literaturii satirice, parodia este o adevărată probă diversitatea textelor sursă. Asta presupune o abilitate poetică
de anduranţă cu obstacole. Ce parodiem? Nu-i tocmai uşor de remarcabilă, trebuie să pianotezi pe multe registre, să ai un vocabular
răspuns la această întrebare aparent simplă. De fapt, definiţia poetic foarte flexibil şi o uşurinţă sintactică de acrobat al cuvintelor.
parodiei este exact opusul înţelesului etimologic al cuvântului. Para Mutând Falstaffian un poem metafizic – thanatic într-o descriere
– alături şi Ode – cântec, deci „alături de cântec” ne trimite într-o bachică, de exemplu, parodistul obţine acel efect de distanţă din care
direcţie greşită. Pentru că, dimpotrivă, o parodie reuşită merge direct ţâşneşte umorul. Parodistul îşi alege modelele ca o provocare, cu cât
în inima ascunsă a textului. Parodia surprinde Mecanismul care stă mai complicate, cu cât mai greu de surprins în construcţia lor
în spatele fiecărui text, este o aducere în prim-plan a culiselor. Un lingvistică şi în atmosfera lor inimitabilă, cu atât mai demne de imitat
text este un spectacol iar parodia este punerea în abis a spectacolului. se vădesc. Autorul are atât ochiul exersat pentru a surprinde miezul,
În care vedem şi regizorul şi mecanismul deopotrivă. Din acest punct cât şi îndemânarea prozodică de a turna în forma „originală” picătura
de vedere, parodia este o formă subtilă şi pertinentă de critică literară. de venin a satirei. Efectul de surpriză este de fiecare dată garantat,
La o treaptă mai înaltă, parodia depăşeşte însă şi acest nivel de ecartul dintre punctul de plecare şi cel de sosire, prefacerea alchimică
tomografiere a viscerelor textului literar, pentru a surprinde însuşi a cutărei sintagme din textul model în „ocară torcând uşure”, sau
inefabilul. Atunci, parodia reproduce o impalpabilă atmosferă. Pe de aluzie etilic – erotică, toate creează aerul vesel bonom şi un optimism
o parte, ea ne-a dezvăluit deci scheletul ascuns al operei, pe de altă faţă de resursele nebănuite ale limbajului.
parte îi reconstruieşte inimitabila aromă. Poezie de gradul doi, Parodia bine făcută nu este un gen minor, ci o punere sub semnul
metalingvistică, după o vorbă pretenţioasă, parodia este un elogiu al întrebării a însăşi condiţiei literaturii. Autorul nostru ne aduce în faţa
distanţei. Şi un elogiu pur şi simplu. Elogiu, pentru că nu parodiezi unei oglinzi în care regele îşi vede goliciunea şi are puterea de a râde
ca să distrugi, ci ca să admiri. Iar distanţa, se ştie, te ajută să vezi mai de sine însuşi.
bine. În spaţiul acesta dintre original şi parodie încap satiricul, Christian Crăciun
coborârea lucidă a idolului pe pământ, dezvăluirea perisabilului şi a
golului de limbaj, trezirea din somn a lui Homer, hohotul de râs al
marilor pesimişti în faţa caducităţii tuturor împlinirilor omeneşti. În
fond, poate că parodia este o permanentă actualizare a vechiului
adagiu despre deşertăciunea deşertăciunilor. Mare parte din arta
modernă, de la pictura cubistă la teatrul absurdului, poate fi
5 6
Tudor Arghezi Şi-i chemă pe toţi s-o vadă.

Roata Cu uimire necurmată
A fost iute judecată,
Mai demult,în vremuri vechi, Pe poteci dată de-a dura,
Când măgarii la urechi Măsurată fin curbura
Cu mândrie şi aplomb, Şi-apoi pusă o-ntrebare:
Agăţau câte un ciomb, Unde foloseşte oare?
Se muncea mai peste tot, Tatăl ei atuncea strigă:
Cum ne spune Herodot, Este bună la cotigă,
Doar cu braţul şi cu cârca Plug, căruţă, car sau roabă,
Până ajungeau ca hârca Chiar femeia, cât de slabă,
Din picturile moldave, Va căra de-aici încolo
Toţi epave, Tone şi chintale, solo.
Pietre, saci şi câte cele,
Miere, lapte, cherestele, Zise unul, ei drăcie,
Le cărau doar transpirând De ştiam geometrie
Şi voinicul şi-ăl plăpând. O făceam mai cu talent,
Se mai îndoiau din şale Însă… fost-am corigent.
Ca-n furtună vegetale,
Şi blesteme, precum taxe
Preistoricei sintaxe,
Presărau săraci-n colb
Pe-al speranţelor adolb.
Având mintea mai şireată,

Unul modelă odată
Dintr-un singur lemn, o roată.
7 8
George Bacovia
Amurg stacojiu Isterie de toamnă
Amurg de toamnă stacojiu… În noapte, coboară din turle

Doi pruni, pe deal, se cos în draperii Senzaţii de frig şi beţie,
-Amante-n pardesie stacojii- Nebunu-nceput-a să urle
Şi burgul tot e stacojiu. Pe scara de la frizerie.
Amurg de toamnă stacojiu… Cu plumbu-n picioare prin ploaie,

Pe bulevard e forfota mai vie, Se-ntorc drojdierii din birturi,
Adolescenta pare stacojie Iar vântul cu fală despoaie
Şi burgul tot e stacojiu. Fetiţe dispuse la flirturi.
Amurg de toamnă stacojiu… E toamnă, cazarma răsună,

Din bar, pe ring, văd fetele cu ie, Injurii de mamă, de tată,
Cochete-şi mişcă jupa stacojie… Frunzişul aşteaptă furtună
Şi burgul tot e stacojiu… Şi demonii colţii-şi arată.
În triste, tăcute saloane

Mă cheamă iubita fierbinte,
Cu ceai şi cu două banane
Să-i fac până-n zori jurăminte.
9 10
Ştefan Augustin Doinaş

Butoiul cu cep de safir
Un boss din Ciorani agreând băutura -Baroane, e balta clipindă sub soare,
spre via-nrodită pe dealuri urca. grăia acolitul cu ton de slugoi.
Sleindu-şi cu pas apăsat arătura, Dar el replica îndoindu-se: -Oare…
cânta o romanţă de of şi spunea: Şi balta sclipea ca un cep de butoi.
-Săriţi să aflăm într-o cramă discretă În drum, el mâna supărat a sa gaşcă:

butoiul cu cep de safir, pântecos, -Uitaţi cum se-ntoarce perfidul spre noi
ce-i ţine dosit în secret o brunetă butoiul cu cep de safir ne împroaşcă:
licoarea bătrână şi izul tomnos… săriţi să-i furăm conţinutul de soi!...
-Baroane, spuneau acoliţii cu jeep-uri, -Baroane-i oglinda lucindă sub soare,

butoiul acela nu e de găsit. grăia acolitul, un ditai garoi.
Deci haide să bem cunoscutele şipuri, Dar el replica îndoindu-se: -Oare…
umplute cu sânge de zeu pârguit… Şi-oglinda sclipea ca un cep de butoi.
Dar bossul păşea înciudat printre coarde Sub pruni, el răcnea aţâţându-i spre crame:
scruta depărtarea atent la ciorchini, -Uitaţi cum se-ascunde în pivniţi domneşti
uitând pe butuci tescovina ce arde, butoiul cu cep de safir, din reclame:
feteasca dorită cu jind de străini. săriţi să-i golim milioane de ceşti!...
În vârf el găseşte o clipă de-odihnă: -Baroane, e fata morgana sub soare,

-Uitaţi cum închide din ochiul ştrengar grăia acolitul cu părul vâlvoi.
butoiul cu cep de safir, fără tihnă: Dar el replica îndoindu-se: -Oare…
săriţi să luăm acest fain exemplar!... Şi fata sclipea ca un cep de butoi.
11 12
Nichita Stănescu
Dar, ups! Pe poteca ce curmă viroaga N-ai să pleci
încet ca un leu ce-i pornit la vânat,
veni un butoi supărat, şi cu doaga, N-ai să pleci şi n-ai să trişti
lovi fără milă în bravul bărbat. N-ai să patruzeci jurişti
N-ai să torni nimic din sticle
-Ce brută bizară atacă din spate, N-ai să VERONICA MICLE.
curmând căutarea butoiului meu?
Ce monstru fantastic cu buze pătate? Pe-orizontul cel serafic
Ce crud personaj, uriaş cetaceu? din al versului meu bord
vis înalt ai fost şi grafic
-Baroane, butoiul cu cep luminos, şi desen ai fost,prea nord.
chiar el te-a bruscat, scârţâind pe sub soare.
Ascultă ortacii-njurând copios… Uite-aşa ne facem sluţi
Dar bossu-ngăimă îndoindu-se. - Oare. şchiopi şi răi într-un sertar,
Cruţă-mă de poţi să cruţi
Mai bine ia fonul şi cheamă normal, ,,C’’ e-o literă din car.
Un bun ortoped, căci moartea-i aproape…
Atuncea morgana pieri după deal Lecţia de înot
Şi dricul sosi, urgent să-l îngroape.
Prima dată îţi aduni mâinile,
după aceea plonjezi pe fundul apei,
astupi nările
închizi respiraţia.
Îţi ordoni drastic:
acum voi înota
Pe urmă spui:
13 14
înot pe urmă
Şi acesta e înotul. eşti erou,
iar eroul
Îţi aduni mâinile este întotdeauna decedat.
cum se adună ciorile la ospăţ pe câmp.
Îţi astupi nările Lecţia despre con
cum astupă galeriile cârtiţa.
Te-ntinzi pe pielea apei Se ia un calup de brânză,
cum se-ntinde untul pe pâine. se porţionează cu o lamă de privire,
Închizi respiraţia, se finisează cu amintirea lui DANTE,
respiraţia unui mare furnal, se raşchetează cu unghia.
pe urmă îţi ordoni drastic: până ce conul e vandabil.
acum voi înota Apoi se mângâie de douăzeci de ori conul
de la ţipăt până la horcăit. cu iubirea ta,cu iubirea celorlalţi
Pe urmă zici: şi în special cu iubirea secretarei.
Înot Apoi se ia o drujbă
Şi acesta e viitorul. şi imediat se face o fereastră în stomacul calupului.
Adunarea,chiar întreaga adunare striga-va:
Îţi aduni ciorile - Ce con impecabil ar fi fost el
cum aduni mâinile dacă n-ar fi avut ulcer perforat!
te ridici pe clipocitul atomilor
Spui: Supercalifragilistic.
pe urmă:
bâldâbâc
roteşti mâinile altuia;
15 16
Marin Sorescu
Tănasă Două Neveste
Era unu, Tănasă al lui Fleaşcă Prijonindu-se neclar

Şi acesta se chefea seară de seară De masă şi zise textual:
Că avea el un motiv, - Gata zădărâţilor, mă duc acasă,
Nişte daraveri cu pământul Poate-o prind dezbăierată
Din Nătărăi, moştenit S-o ciozmăţesc niţel
De Randa lui Gâfâitu, C-altfel răzmează cărpătorul
Nevastă-sa, fomee tânără În uşă şi dorm murdar şi izănit
Cu ţâţe frumoase şi bune Cu nasu-n landra din spatele
La care punea pelin Ogrăzii, fir-a dracului de costoboaie.
Bun de mirosat, să aibă trecere. După asta, plecă lăsând în urmă
Dar omul ei, schimnicu, O dâră sticlie, că, vorba lui
Bea în cârciuma lui Chiribeţ Ioniţă Ciriblan, când are
Cimpoacă după cimpoacă Omul treabă, se pişă din mers.
Şi discuta până dădea în bâlbâială Coraj avea, da’ pe drumul şerpuit
Cu Sandu lui Mocofan, Se frânse tot, ştiind că Randa
Ionete Boldoaşcă, La unghete îl aşteaptă
Petrică al lui Zăburic Să-l zburăturească niţel.
Şi Coarnă Miţurloi Ea aţipise pe cergă
Despre ce-a mai făcut Şi când intră Tănasă, văzând două
Deşteptu de Curchil Din cauza ţuicii, făcu:
Sau Clemenceanu - Iote, şi Dumnezeu, se ţine de zgoande,
Ăla cu licurici pe creier. Îmi mai dădu una, ca la năroji,
Când ajunse rachiul spre nivel, Că nu-mi trăgea asta
Odată se ridică Tănasă otrăţit Cu vătraiul destul,
17 18
Leonid Dimov
Veghe
Nu-mi trăgea destul. Lăsaţi aici paharul gol şi rece

A doua zi se duse vorba În el, privirea-ncet să mă disece
În tot Bulzeştiul Şi, când s-o-nchide crâşma nu voi ştii
Şi gaga Maria lui Didu Câte măsuri băut-am, arămii.
Îl porocli, că de atunci Lăsaţi şi damigeana lângă mine
Nu-l mai striga nimeni Să fie talismanul ce mă ţine,
Mă, al lui Fleaşcă, Lăsaţi-mă că poate aveţi treabă
Ci doar Tănasă Două Neveste, Cu ştoarfa care se dezbracă-n grabă,
Aşa-i ziceau, Dar fiţi atent la ea că le mangleşte
Tănasă Două Neveste. Are un gând specializat în cleşte,
Aprindeţi lumânări de spermanţet
Pe zaţul ce-a rămas din zaiafet
‘Nainte de-a pleca, lichidu-i orb
Şi-ar fi păcat cu nasul să îl sorb.
19 20
Ion Stratan s-a supărat, îmi sparge punga

Cârciumarule ştrengarule piatr[ ce latră
Curge alcoolic fierbe alcoolizat tu o vei rupe, hoţule cloţule

bolborositul a extrădat carenţele ce aşteptă lângă vatră?
turnaţi-vă-n vase uşor
apa şi esenţele dă strepezită limba în tei
lată, roşie în banii uzi
îţi număr banii
şi zici că înşel cârciumarule ştrengarule
beau şi zici mă mai auzi?
că mă prefac
cârciumarule ştrengarule
pişicher artist
îţi dau cana să o umpli

îţi ofer ţoiul să mi-l aşezi
scurtule negrule
când îl botezi?
curge alcoolic fierbe alcoolizat

grade pe cartea de citire
pe salteaua de pat
bancnota inodoră
21 22
Daniel Corbu
Vânătorul de iepuri
Ideal e să nu ţinteşti repetat povesteşti fără noimă despre glonţul tras spre
într-un singur animal. umbrele albe
Însă tu socoteşti alicele unei partide vechi despre cheful gonaşilor obosiţi
te declari satisfăcut. sau despre greşeala de-a fi sătul.
Turist printre dimineţi de ceaţă Ce vreţi VIGILENŢA E O DOCTRINĂ
câteodată te surprinzi perpelind frigărui. PENTRU SECURIŞTII NOSTALGICI!
Şi uite apare voios Vânătorul
coborât dintre colinele verzi
şi-ţi spune de ce-s gustoase sosurile
apare voios Vânătorul dintre colinele
indigestiei verzi
şi-ţi donează o puşcă de lemn.
„O puşcă de lemn nu semnifică o cină mai săracă?”
Ce semnificaţie mai are spune

Vânătorul de iepuri
aşa vei organiza un post de pândă la capătul câmpiei
ce semnificaţie…
Atunci tu lustruieşti alicele unei partide vechi

inspectezi cuştile în care se lăfăie
aceleaşi dorinţe aceiaşi câini
ce latră continuu
23 24
Dan Mircea Cipariu Cassian Maria Spiridon

scrisori de săpânţa, negreşti şi vişeu Armăsar la capăt
prin poarta de cimitir dinţi tociţi de zăbală

un bocet de babe biciuit / cocârjat de lemnele de fag
şi o tăcere de moşi surzi are o albeaţă evidentă
şi copitele / trop cu trap / se târăsc
astfel se curmă viaţa obosite
cu lumânări şi tânguiri din rărunchi în oprobriul public
- parcurg un drum
clopurile groparilor şi ţiitoarele primarului prin câmpia exterioară -
în exerciţiu
sunt fotografiat pe şest de paparazzi ce s-a ales de coama involtă /
preotul bătrân lângă dascălul fost inginer de crupele voinice
interpretează cu evlavie gândind: de cadenţa şi viteza galopului
„unde sunt înmormântările d’anţărţ?” ce s-a ales de ochiul ager
scrutând prin lăstăriş
adulmecându-şi ovăzul
de pasul regesc
de săgeata fugii lui
ce s-a ales
(doar nechezatul?!)
mereu insomniac
se trezeşte noaptea
extenuat
chiar mai extenuat
25 26
decât ieri / acum o vară statui falnice şi mire şi mireasă

acum o oră doar zdrenţe de piele mâncată
doreşte cântecul birjarului flutură în vânt
şi să zărească otava stăpânul şchiop îi
pe întinderile pline de oi mână la târg
surâzând marfă / dar nu de vânzare
are grumazul de plumb ci pentru a o face de râs
cu un gând obosit memorează
zborul prin grâne / furtul meiului
biciuit de stăpâni impasibili /
în imprecaţiile ţăranilor
vârstă aurită / trecătoare
prin zăvoi
fără placă / fără potcoave
cu picioarele priponite
saltul lui
abia amprentează ţărâna
aşa cum demult

în anii verzi
i-a răsărit în cale iapa
în călduri / înspumată i-a retezat itinerariul
iscând în el şi dorinţă şi avânt
27 28
Mircea Cărtărescu
Supermarket
Pomul se uscase lângă -alimentară Că i-am pus în geantă somon afumat

O blondină jună intră într-o doară Şi că socoteala calculată-n ROL
Se aşează ţeapăn, mestecând la coadă Face trei bătrâne fără de ocol.
Cu priviri sictire-n galantar, să vadă Becurile chioare ce se-aprind pe stradă
Floare de poveste pe-alăutei strune Dau alimentarei un aspect de pradă,
După cum poetul cu talent o spune. Când blondina suplă, dar puţin saşie
Carnea fin tocată face temenele Hotărât se-ndeaptă-nspre croitorie.
E vitrina albă ful de caşcavele. Pletele-i ajunge până către pulpe,
Eu, la rândul mare, conversez vecina Pielea este fină ca blana de vulpe
Care-mi spune franc, mă numesc Irina, Şi sub pleoapa rece, fata eschimosă,
Şi sunt supărată c-am picat la treaptă. Are ochi albastru ce-i cântat în glosă
Iar clienţii merge, vânzătoare-aşteaptă. Săgetare naşpa, care te deşteaptă,
Domnişoara dulce, foarte voluptoasă Iar clienţii merge, vânzătoare-aşteaptă.
A ajuns, în fine, tocmai lângă casă
- Mult stimată doamnă, mama m-a trimis Eu îmi iau desaga şi cuprins de streche,
Ca să cumpăr toate ce pe listă-i scris: Plec cu bicicleta pe cărarea veche.
Suluri de parizer şi ghiuden potcoave,
Brânze olandeze cu-arome grozave,
Icre moi la kilă, peşte fără oase,
Gambe de broscuţă din export rămase.
Vânzătoarea-n vârstă o priveşte blând.

Pe la rafturi şuţii se împing râzând.
- Du-te, spune celei care-a comandat
29 30
Marta Petreu Traian T. Coşovei

Serbare de vineri Raz, dva, tri
sau beţie la Sankt-Petersburg
Abia aflasem ca aceasta e o zi tristă:
teanc de drumuri fără final Raz, dva, tri, raz, dva tri, raz dva tri
entorsei câte năzuinţe eu aş mai fi băut, tu ai mai fi băut
explicaţii fără importanţă pentru care învârtim în birtul un’se dă năut
butoanele sângelui şi informaţii despre târfe bune
pentru distilatori bogaţi de prune...
Îmi rostuiesc imagini ale copilăriei: Puştoaica lepădase un parfum pe masă
Şotronul trotineta unguentul pentru scabie să urce-n nările celor ce le pasă.
orele de lucru manual fardatul ca iniţiere Cu nădejde – îndemn – cu nădejde calule murg
al personalei fizionomii ascunse (Oh, ce noapte e la Sankt-Petersburg)
din geamul cu vene galbene al bunicii Rămâi, nu pleca fără rost –
râsul Martei lipit pe obrazul unui vecin e timpul atât de anost.
Am spart sticla cu trăscău şi am luat alta:
2. Serbare de vineri – ca pentru flirt inocent: Cum e preţul la Ialta?
revăd fotografia puberă
(cine mai doreşte să dialogheze Raz, dva, tri, raz, dva tri, raz dva tri
cu eul de atunci străzile-s pustii-
când pe pagină semnul exclamării dar puştoaica era cu femeia
Închide calea de întoarcere? în Crimeia.
Bârfeşte singură dacă se poate!-încă
de copil am fost sfătuită)
31 32
Florin Iaru Matei Vişniec

Impedimente Tarabele vor pline de stele
Ce geamăt era poezia scâncind din neant ! Dacă nu vă e greu până-n zori
Spărgeam cu pumnul pepite pe râul tentant. în zori prinţul va lua măsurile necesare
Ieşeam din mormânt cu semantice gheme. în zori tarabele vor fi pline de stele
Nu erau sfinţi, lepre, sentinţe, sisteme. şi pline de asteroizi tobele vor fi aruncate
din fişetele funcţionarilor şi un blues
Mă râcâi cu greaţă şi doresc albastru se va cânta pe firul
să ascult până la fine un cântec regesc. întregului traseu prinţul va
Ăsta-i necazul. Ce s-a spart în timp a rămas. parcurge ecvestru localitatea printre
Viaţa ne pune pe rol scenetele ei de impas. spectatori va da mâna cu cerşetorii şi va zice
unul în iad
unul în rai
unul în iad
unul în rai
33 34
Virgil Diaconu Adrian Alui Gheorghe

Aventură de-o zi Jumătăţi de rime
Dumneata eşti o traducere sanscrită perfectă. (Şi) soarele s-a întors în aşternut
O tăbliţă pe care literele se-aşează năvalnic coapsele tale chemându-l
şi pe care zadarnic mă străduiesc să le-adun. cum buzele se ţuguie
biberoanele furiilor le excită
Din apostroful tău s-a decantat fierăstrăul.
Fierăstrăul, cel care mă zgârie atunci când şi eu trec să le tatuez
mă trezesc mahmur. cu acul să însemn săgeţile
Modalitate inedită de a exemplifica plăgi. fine ce arată spre munte
Sunt sigur că-ţi comercializezi altundeva imaginea. câte zile câte zile
Imaginea policoloră a sânilor. făcând-o cu chitariştii nebuni
prin parcuri
Sunt sigur că un individ este sortit acum somnului, punând jumătăţi de rime
coşmarului. Sortit somnului, acestui medicament pe sfârcu-ţi
care vindecă de beţie şi dezvaţă pe cine? chicotind: ce pueril microcosmos
ne-au dăruit
Şi el, care privindu-te defineşte femeia spre erotizare
ca pe un sandwich! spre orgasmare
De acord, în patria chefliilor trupul tău e un (şi iar) soarele s-a întors în aşternut
restaurant. coapsele tale chemându-l
Am să te-ncoronez şefă de sală. cum buzele se ţuguie
Am să te servesc la garnitură! biberoanele furiilor le excită…
35 36
Florin Dochia Nichita Danilov

15. Urmăritul general ne aduce veşti proaspete Delicvenţi în mijlocul parcului
despre de la noi (fotografie la dosar)
Din Apostolache până în Secata Stau trei cerşetori ciungi

A-nflorit excepţional muşcata. în faţa unui boschet scuturat.
De la Trei Cojoace la Sireacă Peste ei soseşte poliţia.
Se mănâncă doar pilaf de vacă. Primul e urât ca broasca,
Când cerul e înalt şi senin al doilea chel ca mingea,
Plecă spre gârlă Gheorghe lui Mărin al treilea vesel ca preşedintele.
La o cumnată bună cu nea Bumb
Ascunsă-ntre ştiuleţii de porumb. Faptele sunt pasibile de amendă
Un pumn sec pentru regn, dar tare şi imediat pe carnet se scrie procesul.
Pentru boxeurul ce aşteaptă confirmare Primul strânge în gură o pară,
Şi habar n-are câţi dinţi buni mai are. Dar nu are dinţi s-o mestece.
Pe apa Prahovei ies târfe la produs
Nichita-nalţă-albastrul spre apus. Al doilea strânge o sticlă,
Mişto e viaţa la câmpie, iar pe şest dar nu mai are forţa s-o bea.
Fug bişniţarii inocenţi spre est. Al treilea are în gură
Se fură d’ici de acolo câte-un leu, o pipă de lemn şi-n cupa ei fumegă menta.
Se pleacă-nspre Poplaca, ce tupeu.
Nervos, un Logan calcă un curcan Grupe de curioşi
Gonind către amanta de pe Popa Nan. în dreapta lor au făcut front
Doar tu ieşi din cămară ca hârtia şi secretă venin
Cu ochii-nvineţiţi de Al. Sahia. Zac trei cerşetori ciungi
O veste bună România are,
Hoţia-i la panoul de onoare!
37 38
în faţa unui boschet scuturat. Aura Christi

Primul e urât ca broasca, Sonatul din toamnă
al doilea chel ca mingea,
al treilea vesel ca preşedintele. Vei fi tranchilizat, vei fi docil şi tern,
Faptele lor sunt pasibile de amendă Tu bolnav continuu de schizofrenie,
şi imediat pe carnet se semnează procesul... sedus în cămaşa de forţă sau în stern,
vei sclipi, vei striga într-o nebunie
a simţurilor, a toamnei. Cerşind parte,

vei striga, cu atelele strânse pe viciu
problemei. Ne vei coborî dinspre Marte
saliva şi pecetea de Machu Pichu.
Apoi vei bascula agorafobi din tei

înalţi selecţionaţi. Ne vei speria
cu universul lor de altar ca să fim trei
aranjaţi. Vom citi Kafka, Freud, Duras…

Va fi rece, deci exact mediul propice.
Ne vom stabili într-o carte factice.
39 40
Petru Romoşan Bogdan Ghiu

Găina din copilărie Poem cu o singură viteză înapoi
Varvarei A fost un poem sadic,

Imaginea ta speria şoseaua,
O găină, două găini, trei găini, patru găini, cinci găini, imortaliza
şase găini, şapte găini. muchiile ciobite ale bordurii,
Ce golaşă e, tată, a vrut să mă ciugule, tată, căruţe seci înfeliau asfalturile nesimţitoare,
i-am dat nuci să se-ngraşe, borna se sfărâma ca o statuie,
am pus prafuri pentru pureci. i se zărea fierul ca o tulpină.
Totul se rostogolea.
Găina pepită, găina golaşă, găina roşie, Ficatul prinsese să simtă ciroze.
găina din adolescenţă. Puncte maligne, cu semne
iscate în gâlgâitul sângelui.
Unde coboară spiritele găinilor Un poem sadic.
fierte în supă, găinile leghorn, S-a clasat ca o boală incurabilă.
spiritele tuturor găinilor unde se sparg?
Unde coboară spiritul găinii,
spiritul şteviei, spiritul mărului, spiritul ciorii,
copanele tuturor găinilor unde-s depozitate?
Găina pepită, găina golaşă, găina roşie.
41 42
Valeriu Bârgău
Bateristul
Din cazanele goale au prins să acopere scena cele din urmă bătăi intră în venele
explozii speriate, decibeli anonimi ciocănind privitorilor
în timpanele temerarilor peste scenă planează artificii de urale
tumultul proaspăt seamănă furtună toţi sunt surzi – toţi sunt orbi
sub lumini colbul de pe tobe, beţele penetrând transpiraţia bateristului arzând în continuare obrazul
neuronii spectatorilor tobelor...
Reflectorul urmărea de sus umbrele balerinelor
prelingându-se pe scândură.
Mâinile bateristului înfeliau diabolic aerul

nările lui adulmecau
melodia
Se născuse o obsesie primară peste cortină
arătătoarele celor din primele rânduri
obturau involuntar canalele auditive.
De pe cinelele epocii de aur creşte

slava
cunoscută
dansurile pe cuţitul
incredibil de tăios…
Oamenii fluieră. Oamenii în delir

Bateristul e căzut sub final
43 44
Valeria Manta Tăicuţu Octavian Soviany

CXLIX Ina şi Sina. Titina şi Lelia
din neştiinţă ori prea multă carte, Astăzi am observat

te-am socotit iubitul meu de lapte, în parcul sanatoriului
dar tu n-aveai concepţiile coapte un stol de
nici vagi asemănări cu sfinte arte ciori. O ambulantă
comecializa covrigi
să cred că urci când eşti o nulitate pe scările salonului de
şi pas de melc, beţie, nesimţire, schizofrenici.Pe
să te fixezi în vorbe de peţire strada din
şi să-ţi masezi sfielnic al tău spate, faţă
fugeau două
pe faţă, sclav de noapte la ospeţe tarifate în
fixat cu drog de fame depravate fuste de viţă.
infamul mişunând prin joase speţe?
Au sosit titina şi lelia
ce vers cunoşti? doar cel de prin latrine ina şi sina.
ţi se relevă în culturi răzleţe
ca-n sterpele bordeluri rău famate. lelia e sentinţa
titina e gingăşia
sina lipsa de gingăşie
ina lenea.
titina are un căruţ
45 46
lelia o gogoşerie la urlaţi Nasul dumneavoastră s-a făcut sfredel

şi s-a băgat în tablia patului îngaimă
sina un prezervativ american lelia.Aud cum mi se mişcă limba în
gură.Da domnule zice şi sina vi se
ina un volum de aforisme ale cărui pagini mişcă foarte puternic limba în gură numai
cască adesea ca fălcile unui brontosaurus din ina nu zice nimic priveşte la cei doi nasturi
jurasic. albaştri.
Dansez în În caz
hora lor că v-aş dezvălui
ca un îmblânzitor de gândurile mele
crocodili v-ar cuprinde
pitic şi curajos. frisoanele şi
angoasele
Mustăţile dumneavoastră le-au scurtat ca-ntr-o cămaşă
ciorile spune titina. de forţă.
Sânii voştri
Din şliţul vorbesc lângă
pantalonilor mei mine acum ca
acum s-au opt cinteze
rostogolit vesele.
doi nasturi Eu sunt
albaştri ca setosul vostru văr octavian
ochii titinei. îmbrăcat într-un
47 48
cojoc miţos de peşte.

păstor Voi fugiţi pe
şi are pântecele potecile unei
plin cu miei şi păduri
caş. şi chicotiţi voi
Când glontele va pătrunde mergeţi cu
în piept o să iasă doar rochiile ridicate
miei şi voi în cutia camioanelor şi
înfricoşate chicotiţi ca o veveriţă
o să vă ascundeţi în titina
mantiile voastre sina ca o butelcă de
renascentiste: riesling lelia ca
carmin a inei un fierăstrău
stacojie a titinei ina ca
bleu a sinei maria stuart.
verde ca veninul a leliei.
Voi sunteţi ca o Unde vi-s nasul şi mustăţile şi limba şi
preselecţie a degetele întreabă ina şi sina titina şi lelia.
autostrăzii. Patru
sensuri ale
cuvântului. Patru
modalităţi de-a
găti
ciorba de
49 50
Lucian Alecsa
Luni
M-a trezit într-o luni a început să picteze alte secvenţe masochiste

A spart uşa afectată cătuşele inoxidabile
Şi-a urlat din rărunchi că mă vrea îmi prindeau încheieturile fremătătoare
Şi se numeşte Klara din coloana lombară
n-am primit-o îmi creştea un motor cu reacţie
cum n-o primesc nici acum eu brevetam lupinguri măiestre
din vene îmi picurau imaginile amantului care să mă introducă în stop cardiac
pumnii lui din amintire / concomitent cu criza ei de gigantism
îi scoteau caninii unul câte unul eu deveneam imponderabil
eu inventam imprecaţii cu dexul în mână mă transformam speriat într-o piatră
rotunjind calm licenţele din poşeta ei din şarpe
care se aruncau pe fereastra care fabrica final
fărâmiţată şi ea de ultrasunete / o afectase puternic refuzul
juvăţul din cânepă fiartă gâtul se ridase ca o pizza standard
îi îmbrăţişa gâtul şi euforic putea să opteze pentru caşcaval ori salam
instinctul scânteia prin craniu dar în final s-a consolat
ca un licurici beat cu un mac-puişor cald.
ea îl scălda în fosfor Precis nu era Klara cea apetisantă
până ce picioarele se aprindeau ci terorista Babette în transă.
ca nişte capete de chibrit
vagi impresii se strecurau
în ochiul meu conjunctivat
precum acidul boric
/ observându-l dezafectat
51 52
Sterian Vicol Valentin Talpalaru

Sterianind Tablou de bătrân cu uitare
Tot sterianind tot sterianind Ai piciorul aşezat moale

Mă paşte calul de pe grind şi reumatismul de biserică
Şi-acolo dac-o fi fiind nu are rost.
Frâul vinului să-ntind – Nici bastonul nu se potriveşte
cu albeaţa ochiului
Tot sterianind tot sterianind care te chinuie.
Prin faţa ta când mă perind Dar acum ce se petrece?
Şi văd cum unii te cuprind Te duci la pompele funebre
Mă prăbuşesc stresat în tind – cu proteză de căpătat?
Şi chiar a vecinului tău
Tot sterianind tot sterianind pensionarul?
De la Siret la Rawalpind Fii lucid şi întreabă:
M-am rătăcit în Glittertind „cât costă coşciugul, cât costă coşciugul,
Şi-amorul încă îl deprind cât costă…”
Decupajul ţărânei e pregătit
Tot sterianind tot sterianind pentru costumul sărbătorii –
Deşi redactor mă pretind pune-l, Doamne, cu riguroasă priceperea ta
Mă zvârle calul de pe grind pe planeta
Poemul nu mai pot să-ntind… unde eu mă voi reîncarna!
Iată-te-n oglindă
ce ciudat curge lentila
din ochelari şi tu
53 54
încă n-ai ştampilat gândirea îmi străbate

certificatul de deces. un scurt proces firesc
Liviu Antonesei
Rişcă românească. Romanţă
Eu acum nu doresc ce scoate leopardul

nu doresc s-o mai iau în junglele virgine
o extrag din sertar
ca pe versuri greşite eu acum nu doresc
şi de-o extrag nu doresc s-o mai iau
lent în eprubetă mă sprijin în gândire
se acreşte vinul cum damele în rochii
şi mălaiul din site. aduse din Paris
prin Zimnicea şi Borş
Prost peste vreme sunt şi creierul slăbit
şi iarăşi mă prostesc îl pierd la cazinouri.
îmi cântă cucu-n creier
ca un tenor zălud Eu acum nu doresc
aş vrea s-o strâng din acte nu doresc s-o mai iau
deşi înc-o iubesc o extrag din sertar
şi zeci de schije bagă-n ca pe versuri greşite
piele grenadele ivan, şi de-o extrag
lent în eprubetă
prost peste vreme sunt se acreşte vinul
şi iarăşi mă prostesc şi mălaiul din site.
voinţa emigrează
pe căi de nebuloase
55 56
şi totuşi nu se ivea de nicăieri

iar când m-am depărtat, m-am depărtat ştiindu-l
Ioan Es. Pop
Întrecere cu şoferi
mult timp, primind veşti că face naveta iarăşi, ca autobuzul strâmt şi hurducăit
m-am dus să aştept rata cea hodorogită pe care-l doream cu sinceră ardoare.
în staţia de lângă monument.
erau mulţi acolo, printre maidanezi, în ziua următoare l-am lăsat baltă,
dar autobuzul n-a sosit nici mort, fiind ebrietat, dar următoarea
l-am interceptat şi-am fugit
apoi mi-a zis unul că ar merge către strada cu nume de scriitor.
pe strada cu nume de scriitor.
l-am aşteptat zile inutile, aici am constatat ce era necesar:
proţap pe strada cu nume de scriitor. nu era nici autobuz, nici tanc reciclat,
era o cutie de conserve cu sardele triste,
şi totuşi, într-o zi, am avut impresia că-l iau. o barcă din sudoare şi miros.
era o zi mai presus de orice zi
bătuse ora zece şi eram m-am întins pe carosabil să observ totul:
aşa de lucid că luminam ca neonul avea plămâni de elefant, dar era
când am avut iluzia că vine. cu totul diferit de ceea ce visasem.
aştepta să îmi dăruiască radiatorul
sosea cu un mormăit de motor împuşcat cuprins de o pasiune cu ardere internă.
şi interceptându-i brusc ronţăitul
precum un stegosaurus lihnit, pariez că mă ştia, deoarece
am zis că este poate doar un tanc reciclat. îşi încordase fiarele vechi, dar n-a sărit
precum un vultur din pistoane şi şuruburi,
57 58
ci şi-a întins aripile fantastice.
aşadar, la puterea din burta chiulasei

în câteva clipe m-ar fi înfulecat:
un năpârstoc din organe şi ceva minte
scurs ca un ultim semn al meu
în trecere cu şoferii
însă nu, el încerca încăpăţânat să zboare

dar levita doar deasupra asfaltului.
mi-a rămas încastrată în neuroni
teama că la chemarea gravitaţiei
mă va strivi fără pic de conştiinţă rutieră.
se înălţă imediat, cu eşapamentul bubuitor,

cu sardele privindu-mă a dojană,
plana ca un aeroplan peste shopuri,
dar levita încă, neînduplecat,
deşi se supersonicizase.
fiind totuşi unica rată către parnas,

eram obligat s-o iau.
59 60
În dulcele stil douămiist
61 62
băltesc bârfele lor

admonestabile
Miruna Vlada ca nişte viermi
Povestea de iubire a degetelor graşi de varză albă
vânzolind prin noapte.
AM ŞTIUT ÎNTOTDEAUNA CĂ IUBIREA
E EGALĂ CU ÎNFULECATUL DINTR-O FARFURIE ADÂNCĂ A DEGETELOR O noapte albastră.
Te doresc întotdeauna acasă.

Privirile tale se rostogolesc prin living. În cazul unei tromboflebite voi
Se urmăresc mâinile prin noapte înainta patrupedic către spital.
palpându-mă. Şi nicotina
Fotoliul vomită zegras. se observă
Mai departe carnea lor se pregăteşte în plămânul
pentru transplantul iminent. tău care lamentează.
Privirea, ca un laser în tencuială. Iubirea noastră e un cazan sub presiune
mereu cu manometrul la maximum.
Retez fascicolul şi nu te recunosc.
Lumina e albastră şi economică. Plânge. Lângă scaun discuţia a re volumul unei priviri
Eu nu reuşesc. Ochii-mi sunt de sticlă unui ananas decojit
Numai ridurile pe obraz un compot în cădere mălăiaţă.
ca nişte drumuri neasfaltate
ne penetrează amintirile Îţi număr dorinţele. Mă înspăimânţi.
până se aud secretele scâncind. Extrasistolele se instalează fără repartiţie.
Pulsaţiile lor se prăbuşesc peste privirile tale.
Tu rămâi impasibil pe scaun, chircit. Exces de adrenalină. Totul albastru.
la trei gresii de noi
63 64
Un tobogan pe care alunecă

vijelios instinctul primar
înaintea clasificării. Simona Popescu
Poem de strigat în baie
Plecarea ta ar fi un accident
şi am uitat adresa spitalului, Nu soseşte în memorie
tratament ambulatoriu sforăitul boschetarului
efect egal cu internarea. căzut după
roţile abandonate
Chipul ţi-e un tablou impresionist Mişcă-te Restoband
agăţându-se de ramă ca un păianjen. lângă bunicii obezi
Mişcă-te Restoband
Fereastra acestui living lângă bunicii obezi
meşteşugit din pectoralii tăi Mediul atât de murdar ca şi cum ai schimba chiloţii.
e o privire mioapă.
Creierul de lemn
Am ajuns la capătul poveştii scârţâia în tigva lui lungă
în care gura ta mi-ar muşca şi mi-ar gusta
dintr-o farfurie adâncă Nu schimbaţi
degetele. Rogu-vă nu întoarceţi
fără să observaţi
cum mă critică scaunele din rând
Nu schimba
în canal nu mă poate
schimbă du-te roagă-mi-te
65 66
Domnica Drumea
Soseşte Vasile şi-mi aplică o bâtă
(Lângă pruncul din paner şi-mi adună degetele zdrobite

a picat un revolver) Soseşte Vasile şi-mi strigă „de ce eşti bolundă?”
tă-ce-re v-am zis şi ochii mi se rotesc continuu săgetând
căci eu voi zburaaa în aer pe pământ în aer pe pământ
şi vă voi scuipaaa Soseşte Vasile şi-mi împlântă limba
cre-şte-tuL meu cu alarmă. între dinţi
până-n profunzimea cariei
Se scoală imediat se curăţă pe cuvinte
şi-o taie
„te vreau goală”
67 68
Oana Cătălina Ninu Adina Ungur

Acru, acru, acru
noapte de noapte covorul din faţa patului
îmi face complimente enumerându-mi curburile acru
galeşe ningea cu picioare luxate
ba chiar protuberanţele finalizate roz pe un derdeluş desenat
ce scurmă întunericul în căutarea adolescenţei bulgări
pierdute mă prelingeam dezgheţat
ziua gătesc şniţele sângerii din lamentouri şi partuze portocaliu către apus
imaginare m-am exclus
sunt tranşată exact de privirea ta când vii şi galben recompus
prăbuşindu-te voluntar în spaţiul neurotic al acru
simţurilor intermitent
ca un kamikaze atunci voi fi superboloidă şi pe masculul potent
dinafară şi silueta sa
atunci îmi vor păli buzele le voi ruja le voi contura pe derdeluş
le voi lipi de oglindă printre reclamele avon încingeau un hochei neglijent
pe care am scris de câte ori te-am sărutat în lipsă lovind
atunci nu-mi voi băga tampoanele în nări acru
nu-mi va mai fi greaţă să măsor extazul de alaltăieri privirea mea
69 70
Auto-parodii
71 72
Punctează vârstele-n derivă.
Spelunca viselor în comă
Prin zoi de dimineţi lăptoase Politic, ameţesc pe sârmă

Spelunca viselor în comă, Împovărat de grade surde,
A lemn din ţintirim miroase Iar gândul cel cu moartă cârmă
Şi a nitraţi pătrunşi de gomă. Nu are biceps să mai zburde.
Actori cu sensul giratoriu Aşa că-nchid fără regrete

Pecetluit pe leucocite, Spelunca viselor în comă,
Se simt aici ca-n sanatoriu, Mi-am tras beţia pe brevete
Cercând sminteala să-şi mărite. Şi plec prin noaptea polinomă.
Pe sub tejghele lungi, de paie,

Nuntesc gândacii lumii terne
Şi umbrele li se îndoaie
Ca un coşmar ucis în perne.
Bizarele priviri deşarte

Adastă pe genunchi de dive,
Cu bani spălaţi, depuşi departe,
La bănci solide, în Maldive.
La colţ, cireaşa de faianţă

Se spală vesel cu salivă,
Cuvinte fără importanţă,
73 74
Dame surprinse în delict
Boutique-ul eleganţei moi
Boutique-ul eleganţei moi Şi către casă-n fine, curg,

Mă-mbie-n raftul lui să-not, Aşteaptă-mă, o să-ţi deschid
Legat cu viaţa de apoi, Aşa cum unui dramaturg
Desprinsă din tablou bigot. Îi face scena breşă-n vid.
Fondantele de abanos Boutique-ul eleganţei moi

Cu ambalaj fosforescent, Scăpat subtil de faliment,
Din zâmbet pueril s-au scos Pe-ai revoluţiei eroi
Şi vor să plece-n agrement. Îi pălmuieşte dizident.
Cosmeticul ylang-ylang
Cotrobăie printr-un flacon
După exoticul paiang
Cu ifos de Napoleon,
Iar galantarul criogen

Plin ochi cu pungile de melci,
Sclipeşte către abdomen
În colbul finelor butelci,
Un pensionat kalaşnikov
Vinde impresii de conflict,
Ademenind către alcov
75 76
Pe premianţi, pe repetenţi.
Frumoasa ce spărgea seminţe
Cu trup perfect, de protocol, N-am auzit-o-n veci vorbind,

Frumoasa ce spărgea seminţe Îi era hărăzit să tacă,
Era la bloc un sex-simbol Dar toţi priveau la ea cu jind
Înveşmântat doar în dorinţe Precum la o statuie greacă.
Trotuarul o-admira gemând Frumoasa ce spărgea seminţe

Când ştampila pe bitum pasul Dansând pe melodii de gang,
Şi ochiul soarelui, flămând, Spoia cu roz pe conştiinţe
Îi săruta avid compasul. Şi le golea de bani şi rang.
Vederea ei isca decesul

Bătrânilor hipertensivi,
Plecaţi să plângă la congresul
Opticienilor activi.
Un cor de ah-uri o-nsoţea

Până la market-ul din colţ,
Acolo unde-oficia
Urmaşul dacului von Stoltz,
Iar şoldul unduind ca lacul

Trezea hormoni de-adolescenţi,
Trezea bogatul şi săracul,
77 78
La barul cu picioare lungi.
La barul cu picioare lungi Ritual ocult
La barul cu picioare lungi În bodega unde-mi beau otrava,

Pahare se ciocnesc de seară, Condamnat pe proşti să îi ascult,
Şi-n fumul drogului ajungi Ne droghează pasional suava
Îmblânzitor la cai de ceară. Barmaniţă-n ritual ocult.
Prostituate relevante N-are dinţi şi nici opinii clare

Înmormântează, bani în sex Soţul i-a murit prin puşcării,
Tronând ca vechile bacante N-are pentru sex nici o valoare,
Peste accentul circumflex. Ţi se pare că din basme-o ştii.
Comenzi împuşcă etichete Tulbure când plec, mă urmăreşte

Cu argintiul ireal, Cu vreo vorbă fără de perdea,
Intră accizele-n dischete O mângâi de parcă i-aş fi peşte
Pe aripile lui Dedal. Şi cu mine să se culce-ar vrea.
Procentele hipertensive Unii, în dugheană dau cu zarul

Propun comoţii cerebrale, Coborât din mal de Rubicon,
Se interpun în portative Vine să-şi ia banii cârciumarul
Manele şi tarapanale. Mândru ca un fiu de faraon.
Prin scrumiere, mor destine, Câini ai nimănui, cu labă strâmbă

Foşti proletari înjură-n dungi, Latră la beţivi, fără motiv,
Se-mbată nimfele feline Derbedei analfabeţi scălâmbă
79 80
Feţele cu rictus convulsiv.
Voltajul vorbelor
În bodega unde-mi beau otrava, Mă duc adesea într-un han

Coregraf al dansului pervers, Cu zaţ tronând pe mese ude,
Printre sticle îmi clădesc enclava Şi întuneric african,
Şi-o însămânţez cu înc-un vers. Rachiu din găinaţ şi dude.
Toţi se cunosc, salută grav,

Sorbind otrăvuri cumpărate
Numite scurt şi scandinav
„Parfumuri” care dau pe spate.
Guvern, miniştri, preşedinţi

Se scaldă-n verbele fetide,
Care le scapă printre dinţi
Când poarta urii se deschide.
Discută aprig de şomaj,

Mai iau un rând pe datorie,
Le scade-al vorbelor voltaj
Şi plănuiesc vreo utopie.
Se şi caftesc adeseori
Motivele-s demult uitate,
Neveste târfe sau nurori,
81 82
Tranzacţii sparte de cornute.
Pantum
La un consult sumar mi-a spus, De când era micuţă fată

Hanul trăieşte în artere Avea magnet către iubire
Şi mă îndreaptă spre apus, Şi-astă menire minunată,
N-o să mai am ficat, nici fiere. A-mpins-o multe să înşire.
Iar creierul se va-neca Avea magnet către iubire

În gradul ţuicilor băute, Trupească-n variate game,
Pe crucea-mi o să scrie-aşa: De când a luat-o-n stăpânire,
Mare beţiv, fără virtute. Regină-a vrut să se proclame.
Trupească-n variate game

A exersat-o cu ardoare,
Şi-a mers alături de-alte „poame”,
La turci, având acreditare.
A exersat-o cu ardoare
Şi-a mulţumit o-ntreagă oaste
Fără nicio discriminare,
Uzând de cunoştinţe vaste.
Şi-a mulţumit o-ntreagă oaste

Precum istoria arată ,
Cu boli lumeşti, total nefaste,
83 84
De când era micuţă fată. Caietele de sarcini la nămiezi.
Eterna chestiune proletară
Mă-mpinge în bodegă o tornadă, O sete infinită mă coboară

-Bătrânii drojdieri îmi fac cu ochiul În butii botezate cu catran,
Şi sticlele de ţuică îsi deznoadă Eterna chestiune proletară
Cu grade diluate brusc deochiul. Rămâne cârciumarul cel şnapan.
O barmanită şic priveşte dulce

Clienţii, înşelându-i la măsură,
Iar sticlele golite vor să-şi culce
In lăzile murdare sfânta gură.
Cuvintele se-mpleticesc pe buze

Şi fumul cuibăreşte în pahare,
Beţivul ce-a căzut îşi cere scuze
Precum înfieraţii la plenare.
Politica deschide apetitul

Discuţiilor neprincipiale,
Guvernul şi Senatul, juruitul,
Se duce la originile sale.
Rivalii-şi faultează glezna fină

Cu şuturi exersate-n maidanezi,
Mai iau pe datorie, îşi declină
85 86
În sânii marmoreici mutra ,
Rol fecund
Pe unde-o rătăci acum Iar buzele, ce uneori

Pur-sângele juneţii mele, Făceau contact direct cu raiul,
Prin care bolţi, pe care drum Îmi perfuzau în trup fiori
O pierde argintii caiele? Pictându-mi caravanseraiul.
Căci s-au gătat cum n-ar fi fost Dar se sfârşiră timpii-acei

Atâţia ani de-nvolburare, Şi calul nu mai vrea să pască,
Când fetele-ncingeau cu rost Degeaba-i dau ovăz şi mei,
Şiretul dans de-mpreunare, Ba chiar licoare chinezească.
Şi bordul alb, perfect convex Toţi cupidonii-au adormit

Mi-i dăruiau fără sfială , În alveole de uitare,
Vărsând ambrozia pre sex Sunt jucătorul sărăcit
Intr-o minuţie carnală. Cu frimituri prin buzunare.
Pluteau deasupra fluturi beţi Pe unde-o rătăci acum

De beznă, şefa peste city, Pur sângele juneţii mele,
Atunci, genunchii lor brabeţi, Prin care bolţi, pe care drum
O-nchipuiau pe Nefertiti. O pierde argintii caiele?
.
Punând pe rol cât mai fecund
Extrasele din Kama-Sutra,
Mă învăţau să îmi ascund
83 88
Secretul încrustat pe talisman Cerere în căsătorie
Răsfaţă-te iubito, eşti prinţesă Deschide ochii larg, nurlio

Şi stihuri fără număr am să-ţi scriu, Căci împlinirea vei găsi-o,
Atracţia mă bântuie expresă Precis în braţele-mi vânjoase,
Pe ţărmul cu antetul fistichiu. Cu deget fin, de babaroase.
In cadă-ţi voi turna şampanii grele Ţi-am cumpărat de la buticuri

Şi pietre delicate de safir, Pantofi cu ştaif şi mezelicuri,
Mânca-vom amândoi zarnacadele Mărgele semipreţioase
Când dragostea s-o zbate abitir. Din ce-am manglit trei ani prin case.
Iar pieptu-mpodobit cu piscuri dure, Şi la picioare ţi-am pus fructu’

Petarde la un meci brazilian, Adus de mine din Tombuctu,
Din gându-nfierbântat are să-mi fure Nemaivăzut în galantare
Secretul încrustat pe talisman. Cu-atâtea bunătăţuri rare
Cu icre de Manciuria şi dude Dovezi palpabile şi scumpe

La masă în postludii te petrec, Din pasiunea ce irumpe,
Pe feţe străvezii şi atât de ude Ţi le-am fixat pe uşi cu cleme
Cu rom recomandat de Francis Drake. Sperând în alte stratageme,
Finalu-i programat peste o lună, Doar, doar cădea-vei, emotivă,

Sau poate peste-un veac destrăbălat În aşteptata recidivă
Când bunul Casanova-mi va propune, Visată- atunci când noaptea lungă,
Un post la sucursală-n Calafat. Bate-ntunericul pe dungă,
89 90
Moaştele păgâne
Iar eu, în puşcăria sumbră, În portofelu-mi gol precum o Evă ‘

Te văd prin orişicare umbră S-a culcuşit un dor de vinuri bune
Ce se strecoară-nspre latrină, Şi basamacuri din a viţei sevă
Cu paşii de benedictină. Cu care pesimismul se răpune.
Te cer, fiţoaso de nevastă Aş bea pâna-ar crăpa ficatu-n patru,

Nu eşti bogată şi nici castă, Uitând pe care stradă am ogeacul,
Dar ai trupanul de export. Cu Bacchus pe o scenă, la un teatru
Hai spune da, nu mai suport. Acolo unde joacă zilnic dracul.
Pahare străvezii ca toamna cerul

M-or prinde într-o horă infernală,
Din care mă va scoate temnicerul
C-o halcă de pastramă drept zăbală.
Iar trupul patruped ca o primată

Sub mesele slinoase se va-ntinde,
Pe voma ce-i fierbinte, aromată
Şi pildele cinstite din colinde.
A doua zi când crâşma s-o deschide

O altă întâmplare se va naşte,
Cu şpriţuri si cu vodcile perfide,
Iar noi ne-om transforma-n păgâne moaşte.
91 92
Refluxul nopţii
Şi picură minute reci Îţi lepezi dorul de orgasm

Din ceasul fără sorţi şi cap, În orice şip pe care-1 sorb,
Fosforescent pe stradă treci Pasibil de un pleonasm
Iar sentimentu-i la ciorap. Rămân, o, Doamne, surd şi orb.
Cu şoldul desenat arunci

Otravă-n inimi de faliţi
Şi mirobibolant, atunci,
Surâzătoare, tu sughiţi.
Cameleonic, ochii-ţi fug

Spre limuzinele de lux
Şi din buric, al tău belciug
Conduce noaptea la reflux.
Minoră, ca un gard pitic,

Îţi etalezi în baruri seci
Gura suavă de fistic
Şi postul dur, când te apleci.
La compromisuri se topesc
Morale care nu ating
Dorinţa care-n mod firesc,
Învinge stelele pe ring.
93 94
Căci de-am fost aseară la un şpriţ Epistolă
Căci de am fost aseară la un şpriţ, Mă paşte-o turmă de regrete

Soţia-mi poartă pică şi mă-njură, De când m-ai păcălit, subit,
Iar replicile-s scurte ca un blitz Căci n-aş vrea să se mai repete
Ce bate cu lumina peste gură. Ce toată viaţa am păţit.
Căci de am fost aseară la un şpriţ, In palme te-am ţinut, copilă,

Rămasu-i-a buchetul gras pe limbă Ca pe-un odor nepreţuit
Şi nasturii sunt toţi distruşi la şliţ, Impertinenţa-ţi juvenilă
Dovadă-a cabernetului ce schimbă. De-averea toată m-a lipsit.
Căci de am fost aseară la un şpriţ, Că te fardam ades, cu parul,

Cu-amicii şi duşmanii laolaltă Aş vrea acuma să mă ierţi,
Care-au răcnit precum la Austerlitz, Martor loial mi-e cârciumarul
Sunt astăzi mai sărac decât o haltă, Cum te tratam doar la experţi.
Iar patimile-nstrăinate curg Înjurăturile pe care

În cupele zoioase de chibiţ, Iubindu-te, ţi le spuneam,
Subiectul unui tânăr dramaturg Au loc oricând în dicţionare
Ce-a fost cu mine-aseară la un şpriţ. Cu vot, sau fără vot de blam.
Doresc să te întorci iubito,

Nu pot dormi de dorul tău,
Mărturisesc, am mai zbârcit-o
Cu o minoră din Bacău.
95 96
Confesiune
Glosă
Ba chiar cinstit cum sunt din fire
Înc’ un secret o să-ţi mai spui, Din cât băut-am cred că ştii,
M-a păcălit cu nesimţire Mi-aş fi făcut un vast palat:
Şi o brunetă din Vaslui. Versailles, Mahal, ori Sans Souci,
Cum nici nu ţi-ai imaginat.
Însă uitarea şterge totul,
Orice eşec s-a vindecat Şi bani peşin aş fi avut,
Şi cine crezi că pus-a botul? Doar în valută, zeci de mii,
Chiar tu, puştoaico, nu-i ciudat? Ba chiar moşie la Sascut
Din cât băut-am, cred că ştii.
Fără o scuză, far’o vorbă
Când reveni-vei, la final, Cisterne de rachiu s-au dus
După bătaie-mi faci o ciorbă Pe gâtul lung şi dilatat,
Şi-om conversa sentimental. Din cheltuiala pe produs,
Mi-aş fi făcut un vast palat.
Atâtea vinuri reci şi tari

Ca noaptea, sau chihlimbarii,
Mi-au tras, precum nişte tâlhari,
Versailles, Mahal, ori Sans Souci.
Cu cei mai mari miliardari

La VIP aş fi avut mandat,
Păzit de zece temerari
Cum nici nu ţi-ai imaginat.
97 98
Pagini zodiece
Cum nici nu ţi-ai imaginat, La opt, eu te-aş iubi fiţoaso-n draci,

Versailles, Mahal, ori Sans Souci, Pupându-ţi fără scrupul buca roză
Mi-aş fi făcut un vast palat Când fusta din dorinţe îţi dezbraci,
Din cât băut-am, cred că ştii. Cuprinsă de-a hormonilor hipnoză.
Aşteaptă-mă deznudă-n aşternut

Cu buzele-nspicate sângeriu,
Sunt ultimul din cei ce te-au avut,
Şi numele pe-o ţâţă am să-mi scriu.
Sorbindu-ţi din buric lichioruri dulci,

Uita-voi tinereţea şi masturba,
Pre pulpele prelungi ca două bulci
Şi pântecele desenându-ţi curba.
La zece, revărsaţi într-un relache,

Vorbi-vom câte-n stele, câte-n lună,
Instinctul pregătindu-şi nărăvaş
Atacul la repriza oportună.
Pe urmă, în plăceri am să recad

Cu gâtu-mbrăţişat de ştreangul rece
Şi strigătul Marchizului de Sade,
În pagini zodiece ne va trece.
99 100
Zaiafet
Doamnă cu genunchii dulci, Doamnă, stinge-mă încet

Haide-n fân acum să-ţi culci La final de zaiafet,
Coapsele cântând pervers, Stors de vlagă, mai bătrân,
Lupte aprige din vers. Şi întoarce-te în fân.!
Doamnă şuie ca un ac,

Te-oi iubi fără de trac
Tehnic, abracadabrant,
C-un prezervativ bufant.
Gemetele ţi-or pleca

Într-un şip de mucava
La exporturi către pol,
Eschimoşilor obol.
Doamnă coaptă ca un fruct,

Dă-mi al florii uzufruct
Să-l pictez cu trei de x,
Pân-o da Play-boy-ul chix,
Iar reviste de scandal

Ţi-or bifa-n pictorial,
Cracii fini ca un Brâncuşi,
Veşnic calzi şi nesupuşi.
101 102
Port-drapel
Căzutu-mi-a cu tronc o culturistă, Cu vlaga remanentă, i-am dat drumul

Ce muşchi avea, beton armat de vene, Prin uşa ce văzuse-ntreg măcelul,
Părea, trăgând de fiare, aşa tristă, În pat se lăfăia acum doar scrumul
Ca fetele din sate indigene. Şi husa ce-mbrăcase port-drapelul.
Am dus-o chiar în seara respectivă, Adio, deci, iubita mea forţoasă,

Iubirea nu putea să mai aştepte, Înfrânt precum Chicago sub teroare,
La cameră, pupând-o ca pe-o divă, De mine dacă încă îţi mai pasă,
Partida-ntâi s-a terminat sub trepte. Te-aştept la body-building cu frecare.
M-a prins în braţe ca să nu mă piardă,

Şi-acum mai am amprenta pe torace,
Orgasmu-a explodat ca o petardă,
Ce-n colţurile viselor se coace
Sărutul ei cu sadică măsură

Mi-a scris dantura scurt pe epidermă,
Aşa şi cro-magnonii se avură
Cu flăcări- vâlvătăi în rol de spermă.
La finele torturii, dimineaţă,

Mi-a strâns de pe-aşternuturi organismul
Şi dulce a strigat un- mai învaţă,
De parcă-mi prezentase darwinismul.
103 104
CUPRINS Aura Christi - Sonatul din toamnă, 40

Petru Romoşan - Găina din adolescenţă, 41
Bogdan Ghiu - Poem cu o singură viteză înapoi, 42
Proba cu obstacole, 5
Valeriu Bârgău - Bateristul, 43
Tudor Arghezi- Roata, 7
Valeria Manta Tăicuţu - CXLIX, 45
George Bacovia - Amurg stacojiu, 9
Octavian Soviany - INA ŞI SINA. TITINA ŞI LELIA, 46
- Isterie de toamnă, 10
Lucian Alecsa - Luni, 51
Ştefan Augustin Doinaş - Butoiul cu cep de safir, 11
Sterian Vicol - Sterianind, 53
Nichita Stănescu - N-ai să pleci, 14
Valentin Talpalaru - Tablou de bătrân cu uitare, 54
- Lecţia de înot, 14
Liviu Antonesei - Rişcă românească. Romanţă, 55
- Lecţia despre con, 16
Ioan Es. Pop - Întrecere cu şoferi, 57
Marin Sorescu - Tănasă Două Neveste, 17
Leonid Dimov - Veghe, 20
În dulcele stil douămiist, 61
Ion Stratan - Cârciumarule ştrengarule, 21
Miruna Vlada - Povestea de iubire a degetelor, 63
Daniel Corbu - Vânătorul de iepuri, 23
Simona Popescu - Poem de strigat în baie, 66
Dan Mircea Cipariu - Scrisori de săpânţa, negreşti şi vişeu, 25
Domnica Drumea - Soseşte Vasile şi-mi aplică o bâtă, 68
Cassian Maria Spiridon - Armăsar la capăt, 26
Oana Cătălina Ninu- noapte de noapte covorul, 69
Mircea Cărtărescu - Supermarket, 29
Adina Ungur - Acru, acru, acru, 70
Marta Petreu - Serbare de vineri, 31
Traian T. Coşovei - Raz, dva, tri sau beţie la Sankt-Petersburg, 32
Auto-parodii, 71
Florin Iaru - Impedimente, 33
Spelunca viselor în comă, 73
Matei Vişniec - Tarabele vor pline de stele, 34
Boutique-ul eleganţei moi, 75
Virgil Diaconu - Aventură de-o zi, 35
Frumoasa ce spărgea seminţe, 77
Adrian Alui Gheorghe - Jumătăţi de rime, 36
La barul cu picioare lungi, 79
Florin Dochia - 15. Urmăritul general ne aduce veşti proaspete
Ritual ocult, 80
despre de la noi, 37
Voltajul vorbelor, 82
Nichita Danilov - Delicvenţi în mijlocul parcului (fotografie la
Pantum, 84
dosar), 38
105 106
Eterna chestiune proletară, 85

Rol fecund, 83
Secretul încrustat pe talisman, 89
Cerere în căsătorie, 90
Moaştele păgâne, 92
Refluxul nopţii , 93
Căci de-am fost aseară la un şpriţ, 95
Epistolă, 96
Confesiune, Glosă, 98
Pagini zodiece, 100
Zaiafet, 101
Port-drapel, 103
107 108

Parodii Stefan Al.-Sasa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parodii Stefan Al.-Sasa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ştefan Al.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

Coperta (c) şi tehnoredactarea Flowerin

Proba cu obstacole subsumată parodierii vechilor modele. Iar postmodernismul,

Tudor Arghezi Şi-i chemă pe toţi s-o vadă.

Având mintea mai şireată,

Amurg de toamnă stacojiu… În noapte, coboară din turle

Amurg de toamnă stacojiu… Cu plumbu-n picioare prin ploaie,

Amurg de toamnă stacojiu… E toamnă, cazarma răsună,

În triste, tăcute saloane

Ştefan Augustin Doinaş

-Săriţi să aflăm într-o cramă discretă În drum, el mâna supărat a sa gaşcă:

-Baroane, spuneau acoliţii cu jeep-uri, -Baroane-i oglinda lucindă sub soare,

În vârf el găseşte o clipă de-odihnă: -Baroane, e fata morgana sub soare,

Era unu, Tănasă al lui Fleaşcă Prijonindu-se neclar

Nu-mi trăgea destul. Lăsaţi aici paharul gol şi rece

Ion Stratan s-a supărat, îmi sparge punga

Curge alcoolic fierbe alcoolizat tu o vei rupe, hoţule cloţule

îţi dau cana să o umpli

curge alcoolic fierbe alcoolizat

„O puşcă de lemn nu semnifică o cină mai săracă?”

Ce semnificaţie mai are spune

Atunci tu lustruieşti alicele unei partide vechi

Dan Mircea Cipariu Cassian Maria Spiridon

prin poarta de cimitir dinţi tociţi de zăbală

decât ieri / acum o vară statui falnice şi mire şi mireasă

aşa cum demult

Pomul se uscase lângă -alimentară Că i-am pus în geantă somon afumat

Vânzătoarea-n vârstă o priveşte blând.

Marta Petreu Traian T. Coşovei

Florin Iaru Matei Vişniec

Virgil Diaconu Adrian Alui Gheorghe

Florin Dochia Nichita Danilov

Din Apostolache până în Secata Stau trei cerşetori ciungi

în faţa unui boschet scuturat. Aura Christi

a simţurilor, a toamnei. Cerşind parte,

Apoi vei bascula agorafobi din tei

aranjaţi. Vom citi Kafka, Freud, Duras…

Petru Romoşan Bogdan Ghiu

Varvarei A fost un poem sadic,

Găina pepită, găina golaşă, găina roşie.

Mâinile bateristului înfeliau diabolic aerul

De pe cinelele epocii de aur creşte

Oamenii fluieră. Oamenii în delir

Valeria Manta Tăicuţu Octavian Soviany

din neştiinţă ori prea multă carte, Astăzi am observat

titina are un căruţ

lelia o gogoşerie la urlaţi Nasul dumneavoastră s-a făcut sfredel

cojoc miţos de peşte.

M-a trezit într-o luni a început să picteze alte secvenţe masochiste

Sterian Vicol Valentin Talpalaru

Tot sterianind tot sterianind Ai piciorul aşezat moale

încă n-ai ştampilat gândirea îmi străbate

Eu acum nu doresc ce scoate leopardul

şi totuşi nu se ivea de nicăieri

ci şi-a întins aripile fantastice.

aşadar, la puterea din burta chiulasei

însă nu, el încerca încăpăţânat să zboare

se înălţă imediat, cu eşapamentul bubuitor,

fiind totuşi unica rată către parnas,

În dulcele stil douămiist

băltesc bârfele lor

Te doresc întotdeauna acasă.