Autenticitatea romanului este reflectata in continuare prin ilustrarea tulbu

rarii, a framantarilor interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege exact

sentimentele pe care le are pentru Maitreyi, exprimate printr-o multitudine de g
anduri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, cintr-o
seara, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, care era
la ei un semn de respect, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatitudine
a simturilor.
Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la n
unta lui Mantu, un var al lui Sen si este coplesit de simpatia materna a doamnei
Sen, care "se plange ca o chem inca «doamna», iar nu «mama», cum e obiceiul in India".
Intre cei doi tineri se manifesta o atractie irezistibila ce scapa de sub co
ntrol, ea i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat pentru faptu
l ca Maitreyi "se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o
urma de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi, dis-de-dimineaia
, cei doi se intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii spu
ne ca e timpul sa plece din casa lor si ii povesteste despre iubirea pe care o a
vea, de la treisprezece ani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detal
ii despre scrisorile primite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase.
Cu toate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita d
e iasomie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, "ca fecio
ara care daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui, c
aci schimbul acesta de flori avea valoarea unui legamant dincolo de imprejurari
si de moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu l-a iu
bit, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce este dragoste
a adevarata.
Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si este co
nvins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este derutat
de reactia Maitreyiei, care se opune: "Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii
ca noi te iubim altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si eu ar fi t
rebuit sa te iubesc tot asa, nu cum te iubesc acum... Trebuia sa te iubesc tot t
impul ca la inceput, ca pe un frate...". Cei doi tineri traiesc o adevarata pove
ste de dragoste, cu gesturi tandre, priviri si sarutar if urate. Maitreyi ii mar
turiseste iubirea ei pentru pomul "cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se sa
ruta si caruia ii tacea versuri.
Iubirea lor culmineaza cu mirifica lor logodna, oficiata de Maitreyi dupa un
ceremonial sacru, ireal de frumos. Episodul acesta contureaza, poate, cele mai
emotionante pagini de iubire exotica din literatura romana. Ea ii da lui Allan i
nelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste bote
zul logodnei printr-o incantatie mistica: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi
fi a lui Allan si a nimanui altuia, voi create din el ca iarba din tine. [...] M
a leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot r
aul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu, ma
auzi, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea". Ritualul acestei nunti compune
o scena incarcata de vraja si de puternici trairi interioare. Dominat de o luci
ditate a autenticitatii, englezul este si usor iritat de aceasta "mascarada". In
talnirile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care
era "fericit ca pacatul n-o deprima, ca nu vine In ceasurile de dragoste cu tea
ma ca face un rau", desi el trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce pri
veste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente.
Intamplator, Chabu, sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena v
azuta in padure intre cei doi, fapt care determina o ruptura brutaia a relatiei
dintre Allan si familia Narendra Sen.
De aici, romanul prezinta, dupa povestea de iubire extatica, nefericirea pro
funda si bulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pent
ru a se vindeca intr-o singuratate deplina. In numele iubirii, Maitreyi lupta cu
toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe, apoi "a ple
cat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea sper
a ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-l urmeze pe Allan. Dar Sen nu
vrea cu nici un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: "De ce nu ma dati la cai
ni? De ce nu ma aruncati in strada?". De altfel, drama intregii familii este cut
remuratoare: pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotu
lui, in noaptea nuntii, relatia amoroasa cu englezul si va compromite intreaga f
amilie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. T
atal a lovit-o peste fata, umpland-o de sange si trantind-o la pamant, dupa care
a avut si el un atac si a fost dus la spital, urmand sa fie operat. Pe Maitreyi
au inchis-o in camera, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile
in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire, iar Chabu, avand sentimentul de vino
vatie, a Tncercat sa se sinucida.
O noua scrisoare a lui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitate
a celor doua lunti, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casator
iei intre un alb european si o bengaleza, in numele iubirii sublime.
Allan are o relatie amoroasa cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simt
e dezgustat de aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica,
Geurtie, la care se mutase "pentru ca nu mai aveam ce manca".
Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vi
novatiei pe care-l exprima in cuvintele asezate ca moto la roman: "Iti mai amint
esti de mine, Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?".
Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage
in muntii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este sugest
iv pentru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa
stie daca Maitreyi il iubise cu adevarat: "si daca n-ar fi decat o pacaleala a d
ragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As. vrea sa privesc ochii Maitreyiei
."
"Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintil
or sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum n
e invata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi
oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai p
riveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in n
esiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului in
cheiat?" (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe")
Caracterizarea personajelor
Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza tipul indragos
titului lucid si analitic, care traieste o poveste de iubire exotica si ciudata
pentru un european. Allan, un englez de 24 de ani, este personaj-narator, deoare
ce el relateaza la persoana I sentimentul de iubire reciproca dintre tanarul ing
iner si Maitreyi, o bengaleza de saisprezece ani. Intamplarile sunt povestite pe
baza insemnarilor facute de Eliade in cei trei ani petrecuti in India. Allan es
te un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe t
oate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autentici
tate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor
lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu
febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asad
ar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide,
analizeaza fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant, fiind mereu surpri
ns de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie.
Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului
, care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitatii traite. Caldura cu car
e este primit in casa inginerului Sen, grija afectuoasa si onoarea cu care este
tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apr
opierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice. De pilda, lecti
ile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; ingineru
l Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc., com
portarea afectuoasa a mamei, toate acestea par consimtiri subintelese privind ev
entuala lor unire, Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze
atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il a
doptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de relig
ia lor.
 Lucid si analitic, Allan o vede, uneori, pe Maitreyi "rece si dispretuitoare
", dar alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum
"am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Dupa ce i se
daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufl
etul indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sens
ul exact al acestei contopiri.
Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage
in muntii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este sugest
iv pentru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa
stie daca Maitreyi il iubise cu adevarat: "si daca n-ar fi decat o pacaleala a d
ragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As. vrea sa privesc ochii Maitreyiei
."
Maitreyi, o tanara bengaleza de saisprezece ani, este o imbinare de nevinova
tie virginala si un rafinament de iubire patimasa. Ea se indragosteste definitiv
de europeanul Allan, un inginer englez venit sa lucreze in India Portretul fete
i este conturat numai prin ochii iubitului, care relateaza la persoana I toata
povestea iubirii exotice dintre ei. Maitreyi are un comportament ambiguu, care i
l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale ati
tudinii ei. Maitreyi se extaziaza de dragostea pentru pomul ei numit "7 frunze",
ii da lui Allan flori presate. Pe de alta parte, tanara este inteligenta si cul
tivata, pe englez surprinzandu-l seriozitatea ei de a tine conferinte, cu teme p
rofunde, la care vine un auditoriu elevat. Acestea alcatuiesc universul ei miste
rios si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei
de a se casatori si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o mitologie pest
e putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si neintelesi".
Romanul "Maitreyi", de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al feri
cirii prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romana.
Despre manifestarea sentimentului de dragoste in proza lui Eliade, Gabriel Dimis
ianu remarca faptul ca "erosul pentru personajele lui Mircea Eliade este o zona
de confruntare maxima intre vointe si terenul predilect de experimentari morale,
de traire-limita la care il forteaza pe indivizi, acel prea plin al sufletului
si al biologiei, aflat in expansiune".
In concluzie, in proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezinta insasi substanta
narativa a romaneior "Maitreyi" si "Nunta in cer", dragostea fiind inteleasa ca
un act integral, ca un proces al reintregirii umane prin faptura nou creata din
fuziunea barbatului cu femfiia - recompunand perechea ideala.