Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
https://www.youtube.com/watch?
v=tRzuA5mZVcU&ab_channel=Celecitimcopiilor (pe site apare cartea citită)
Există o țară în care oamenii nu vorbesc mai deloc. Este țara Marii
Fabrici a cuvintelor. În această țară stranie, cuvintele se cumpără, se înghit și
abia apoi pot fi rostite. Marea Fabrică a Cuvintelor lucrează fără încetare, zi
de zi, noapte de noapte. Din utilaje ies cuvinte de toate soiurile, variate, cum
este limbajul. Unele cuvinte sunt mai ieftine, altele mai scumpe, iar aceste sunt
rostite mai rar și doar de către cei bogați. În țara Marii Fabrici a Cuvintelor
costă mult să vorbești. Cei săraci, uneori, le caută prin gunoaie, însă cuvintele
găsite, cel mai adese, nu sunt interesante, doar căcăreze de capră și funduri
de iepuri. Primăvara, cuvintele se pot cumpăra la reducere. Loturile sunt mai
ieftine. Dar, de cele mai multe ori, aceste cuvinte nu folosesc oamenilor la mai
nimic. Ce să faci cu ventriloc sau filodendron?
Sunt zile în care unele cuvinte zboară. Atunci, copiii se reped la ele cu
plasele de prins fluturi. Sunt mândri să le poată împărtăși părinților seara la
cină. Azi, Philéas, a prins în plasă trei cuvinte, însă nu le va spune deseară,
fiindcă preferă să le păstreze pentru cineva special. Mâine este ziua de naștere
a lui Cybelle, iar Philéas este îndrăgostit. I-ar fi plăcut nespus de mult să-i
poată spune: Te iubesc!, dar nu are destule economii în pușculiță, așa că îi va
dărui cuvintele pe care le-a găsit: cireașă, praf, scaun.
Cybelle locuiește pe strada de alături. Philéas sună la ușă. Nu îi spune:
Salut! Ce mai faci? pentru că nu poate, nu are aceste cuvinte. În schimb, îi
zâmbește. Cybelle poartă o rochie roșie precum cireșele și ea îi răspunde cu
un zâmbet. În spatele ei, Philéas îl zărește pe Oscar, cel mai mare dușman al
său. Părinții lui sunt foarte bogați, dar nu de aceea Philéas nu îl are la suflet,
ci pentru că Oscar nu-i zâmbește lui Cybelle niciodată, el doar îi vorbește.
Te iubesc din toată inima mea, draga mea, Cybelle. Când vom fi mari, știu
că ne vom căsători!
Trebuie să fi cheltuit o avere, se gândește Philéas. Cybelle zâmbește ca
întotdeauna, însă Philléas nu știe spre cine se îndreaptă zâmbetul ei. Câtă
încredere se poate citi în ochii lui Oscar!
Cuvintele mele sunt atât de neînsemnate! își spune el. Apoi, inspiră
adânc, se gândește la toată dragostea din inima sa și rostește cuvintele pe care
le prinsese în plasă. Cuvintele, ca nestematele, își iau drumul în zbor spre
Cybelle: cireașă..., praf..., scaun... Cybelle nu mai zâmbește, doar îl privește.
Ai spune că a rămas fără cuvinte. Apoi, se apropie cu multă delicatețe, îi
așterne un pupic pe nas, Philéas, însă mai are doar două cuvinte. Le-a găsit cu
mult timp în urmă, într-o pubelă, printre sute de căcăreze de capră și funduri
de iepure. I-au plăcut atât de mult, încât le-a păstrat pentru o zi importantă.
Acea zi este acum. O privește pe Cybelle și îi spune: încă o dată...
(Marea fabrică a cuvintelor, Agnes de Lestrade, Valeria
Docampo)
1. În Țara Marii
Fabrici a cuvintelor,
oamenii nu vorbesc,
pentru că nu se găsesc
cuvinte.
2.Cybelle este foarte
bogată, de aceea
vorbește mult.
3.La reduceri, toamna,
oamenii pot cumpăra
multe cuvinte.
4.Zi și noapte, fabrica
produce cuvinte
5.Phileas îi spune lui
Cybelle că o iubește