SENSUL PROPRIU ŞI SENSUL FIGURAT

I. SENSUL PROPRIU
- Este sensul obişnuit (comun) al cuvântului.
- Este legat de un aspect din realitate (denumeşte ceva real, concret, nu este un produs al
imaginaţiei).
- Este de douǎ feluri:
1. sens propriu de bazǎ (cel mai cunoscut şi mai folosit sens de cǎtre vorbitori, primul la care
ne gândim când auzim cuvântul respectiv).
Mǎ doare piciorul stâng.
2. sens propriu secundar (rezultǎ dintr-o asemǎnare cu sensul propriu de bazǎ, depinde de
context şi nu este neobişnuit)
Ex.: piciorul mesei, piciorul scaunului, piciorul paharului, piciorul patului, piciorul podului,
piciorul zidului, piciorul perpendicularei.

II. SENSUL FIGURAT

- Este un sens neobişnuit, nu este legat de realitate, pentru cǎ nu aratǎ ceva concret şi are
valoare expresivǎ, fiind folosit în limbajul artistic.
Un pǎrinte este mereu piciorul de sprijin al copilului sǎu.

Cuvintele din expresiile cu sens unitar NU SUNT SENSURI FIGURATE, pentru că întreaga
expresie are sensul respectiv. Astfel, în expresia în floarea vȃrstei, cuv. floarea nu are sens
figurat, deoarece întreaga expresie înseamnă matur; în schimb, în construcţia Fata era ca o
floare, termenul floare are sens figurat, deoarece are valoare expresivă.