Modurile verbului

Modurile verbului din morfologia limbii romane

Modurile Verbului sunt formele pe care le ia verbul pentru a se preciza cum
considera vorbitorul actiunea.
Modurile verbului sunt personale (predicative), cand verbul isi schimba forma dupa persoana
si numar si formeaza predicatul propozitiei.
Modurile nepersonale (nepredicative) nu-si schimba forma dupa persoana si au alte functii
sintactice, nu aceea de predicat verbal.
Modurile verbului modul indicativ
A. Indicativul exprima o actiune reala sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent, imperfect,
perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor propriu-zis, viitor anterior.
Actiunea exprimata de un verb la imperfect este situata in trecut, fata de momentul vorbirii,
neterminata: invatam, invatai, invata, invatam, invatati, invatau.
Verbul la perfectul simplu exprima o actiune trecuta si terminata de curand: vorbii, vorbisi,
vorbi, vorbiram, vorbirati, vorbira.
Verbul la perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata. Semnul distinctiv al
perfectului compus este verbul auxiliar a avea: am, ai, a, am, ati, au, care precede participiul
verbului de baza (am cantat, ai scris).
Verbul la mai mult ca perfect exprima o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni trecute:
Eu invatasem cand ai venit tu.
(actiunea invatasem s-a indeplinit inaintea actiunii ai venit)
Verbul la timpul viitor exprima o actiune care se va indeplini dupa momentul vorbirii (viitor
propriu-zis).
Voi citi o carte interesanta. (viitor propriu-zis)
Voi fi citit o carte interesanta dupa ce voi cumpara-o. (viitor anterior)
Modurile verbului modul conjunctiv
B. Conjunctivul exprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale:
a) prezent: sa invat, sa inveti, sa invete;
b) perfect: sa fi invatat.
Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei sa (marca a modului conjunctiv).
Modurile verbului modul conditional-optativ
C. Conditionalul-optativ prezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o conditie :
a) prezent: as scrie, ai scrie, ar scrie etc.
b) perfect: as fi scris, ai fi scris, ar fi scris etc.
Conditional-optativul prezent se formeaza din infinitivul verbului de conjugat si verbul auxiliar a
avea cu formele: as, ai, ar, am, ati, ar.
Modurile verbului modul imperativ
D. Imperativul exprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme numai pentru
persoana a ll-a singular si plural:
* forma afirmativa:
a) singular: scrie! (tu)
b) plural: scrieti! (voi)
* forma negativa:
a) singular: nu scrie! (tu)
b) plural: nu scrieti! (voi)
Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul si supinul.
A. Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale:
a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.
Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa verbele a
putea, a sti.

Nu poti da cat ti se cere.
Multe mai stiti vorbi.
Infinitivul are doua forme :
* forma scurta: a citi, a scrie, a zice, a face;
* forma lunga: citire, scriere, zicere, facere.
B. Gerunziul indica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului.
Se formeaza prin atasarea sufixelor modale -and sau -ind, la radacina verbului:
a lucr / a lucr / and
a ven / i ven / ind
C. Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si
modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva.
Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz:
Cartea citita a fost interesanta.
Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol
proclitic:
Ranitul s-a vindecat.
Un ranit a fost adus la spital.
Are valoare adverbiala, cand determina un verb:
Noi i-am vorbit deschis.
D. Supinul indica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din participiul
invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa: de, dupa, la, pentru, de la.
a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat.
b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit.
c) provenienta: Fructele sunt de la cules.