SENSUL CUVÂNTULUI ÎN CONTEXT

1) Arată care dintre cuvintele subliniate mai jos sunt folosite cu sensul lor obişnuit şi care sunt utilizate
cu sens figurat:
 “…cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase (…), ţarinile cu holdele, câmpul cu florile…” (Ion
Creangă)
 “Cresc holde mari de nouri, cu mari neghini pe creste.” (Vasile Voiculescu)
 “Te mai ustură rana, stăpâne?” (Vasile Voiculescu)
 “Amurgul părea-n nouri o uriaşă rană/ Prin care-al zilei sânge, lumina-ncet s-a scurs.” (Vasile
Voiculescu)
 “Sosesc cirezi de nouri în goană…”(Vasile Voiculescu)
 “…şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului pe lângă paseri şi de cirezi de vite…”(Ion
Creangă)

2) Construieşte enunţuri pentru a exprima 3 sensuri ale următoarelor cuvinte: braţ, cap, cheie.
3) Indică 4 expresii care au în structura lor cuvintele: a bate, a avea, gură.
4) Precizează sensurile proprii de bază şi secundare ale următoarelor cuvinte: capră, cocoş, cot, lac,
corn, mare, pară, port, toc, vară.
5) Alege trei dintre cuvintele de la exerciţiul anterior şi alcătuieşte enunţuri în care respectivele cuvinte
să aibă sensuri figurate.
6) Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti următoarele cuvinte cu sens figurat: fierbinte, poartă(subst.),
foc, a săgeta, vânăt, lumină, uimire,dimineaţă, inimă, aripi, scrum.

SENSUL CUVÂNTULUI ÎN CONTEXT (PROPRIU/ FIGURAT)

În limba română există cuvinte care au un singur sens (monosemantice), aflate în domeniul ştiinţei sau
al tehnicii, şi cuvinte care au capacitatea de a exprima mai multe sensuri (polisemantice). Pentru că sunt
cuvinte vechi şi foarte cunoscute vorbitorilor, ele fac parte , de regulă, din vocabularul fundamental.
Sensul unui cuvânt poate fi propriu(comun, dar şi precis, denotativ) sau figurat (neobişnuit, conotativ).
La rândul lui, sensul propriu poate fi de bază (fundamental) sau secundar (derivat din primul, o variantă a
sensului primar,realizat pe baza unui element de asemănare). Un cuvânt are un sens propriu de bază şi unul sau
mai multe sensuri proprii secundare. Sensul figurat al cuvântului apare mai ales în texte literare, având rolul de
a crea anumite imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil. Faptul că majoritatea cuvintelor intră şi în alcătuirea
unor expresii şi locuţiuni atestă vechimea lor în limbă şi gradul de circulaţie.
DE EXEMPLU- MÂNĂ:
 SENS PROPRIU DE BAZĂ- membru superior al corpului omenesc;
 SENS PROPRIU SECUNDAR:
 Grijă, pază, ocrotire;  Mănunchi (o mână de mărar);
 Autoritate, stăpânire, forţă;  Categorie, clasă, rang (de mâna a
 Persoană, individ; doua).
 Cantitate mică din ceva (o mână
de sare);
 SENS FIGURAT- mâna destinului;
 EXPRESII ŞI LOCUŢIUNI:
A-i fi peste mână;
A merge mână-n mână;
A da mâna cu cineva;
A sta cu mâinile încrucişate/ în sân;
A avea mână uşoară/ bună;
A avea pe cineva la mână;
A pune mâna (pe lucrul altuia) etc.
 EXERCIŢII:
1) Scrie 5-6 expresii şi locuţiuni (unităţi frazeologice) formate cu substantivele : carte, om, inimă, şi cu
verbele: a mânca, a vorbi, a băga.
2) Precizează sensurile proprii de bază şi secundare ale următoarelor cuvinte: capră, cocoş, cot, lac, corn,
mare, pară, port, toc, vară.
3) Alege trei dintre cuvintele de la exerciţiul anterior şi alcătuieşte enunţuri în care respectivele cuvinte să
aibă sensuri figurate.
4) Alcătuieşte o compunere de 8-10 rânduri în care să foloseşti următoarele cuvinte cu sens figurat:
fierbinte, poartă (subst.), foc, a săgeta, vânăt, lumină, uimire.

TA: 1) Precizează sensul/ sensurile cuvintelor de mai jos şi alcătuieşte enunţuri cu ele: algoritm, boltă, boreal,
cenzură, cheie, denie, demn, jitniţă, poloniu, satelit, valoare, ametist, azalee, biserică.