CONSTRUCȚIA IMPERSONALĂ

Verbele impersonale sunt cele a căror acțiune nu este făcută de o persoană.

Verbele impersonale:
• nu au subiect gramatical când exprimă fenomene ale naturii (fulgeră, se înserează etc.); când referirea la
persoană se face printr-un complement indirect (Îi arde de joacă.) sau printr-un complement direct (Mă doare
în gât.);
• au subiect gramatical postpus, exprimat prin: substantiv care nu denumeşte o persoană (Este noapte. Mi-e frig.
Îmi place vara.) verb la o formă verbal nepersonală (Este bine a sta în casă. Rămâne de văzut. Se aude căzând
ploaia.).

Verbele și construcțiile verbale inerent impersonale sunt fără subiect

când:
• exprimă fenomene ale naturii (burnițează);
• referirea la persoană se face printr-un complement indirect exprimat
prin clitic pronominal, fiind determinat de un complement
prepozițional (Mi s-a urât de ploaie.) sau printr-un complement direct
exprimat prin clitic pronominal (Mă arde la stomac.);
• se referă la numele unei persoane (Îmi zice Vasilescu.).
Construcțiile impersonale sunt organizate în
jurul unor verbe impersonale fie prin natura
lor, adică indiferent de contextul în care apar
(verbe inerent impersonale), fie prin
dobândirea acestei trăsături în anumite
contexte (verbe contextual impersonale).

Verbele şi construcțiile verbale inerent impersonale sunt cu subiect când:

• subiectul este, de preferință, postpus şi exprimat printr-un substantiv nearticulat (Îmi trebuie sprijin. Este zi. Ne este sete.);
• subiectul este, de preferință, postpus și exprimat prin verb la o formă verbală nepersonală (Îmi vine a plânge. Se cuvine a
învăța. Este bine a nu minți.).

Verbele impersonale din aceste constructii sunt:

• verbe active sau reflexive inerent impersonale (Era noapte; Nu se cade a fugi.);
• verbe personale care pot deveni impersonale, singure sau însoțite de pronume personale în dativ sau acuzativ (Îmi convine a
urla.);
• expresii verbale impersonale (Este bine a citi zilnic,).

Expresiile verbale impersonale sunt alcătuite din:

• verbe copulative + adverbe (a fost mai bine);
• verbe copulative + locuțiuni adverbiale (este fără doar și poate);
• verbe copulative + verbe la supin (este de aşteptat).

Verbele impersonale pot fi predicative sau copulative, alcătuind în funcție de aceasta predicate verbale sau nominale. Există și
locuțiuni verbale impersonale.. Cliticul reflexiv se este marcă a impersonalizării.

Verbele şi construcțiile verbale impersonale sunt obținute din:

• verbe active care nu pot primi complement direct, adăugându-li-se cliticul reflexiv „se” (Se merge la mare.); acestea
au doar persoana a III-a singular;
• verbe active care pot primi complement direct, adăugându-li-se cliticul reflexiv se (Se cunoaşte proiectul.); acestea
au persoana a III-a, singular şi plural (Se cunosc proiectele.);
• verbe pasive cu „a fi” impersonalizate (I-a fost scris a suferi.).

VOX VALACHORUM
CONSTRUCȚIA INCIDENTĂ
Construcția incidentă reprezintă o comunicare suplimentară, aflată în interiorul unei comunicări de bază, de
care nu este legată sintactic și pe care o întrerupe.

După numărul de elemente componente, construcțiile incidente sunt:

• simple, când au un singur component;

• dezvoltate, când au mai multe componente.

Construcțiile incidente simple pot fi exprimate prin: Construcțiile incidente dezvoltate pot fi
• substantive comune sau proprii în cazul vocativ; • îmbinări de cuvinte;
• adverbe; • propoziții
• locuțiuni adverbiale; -principale (asertive, interogative,
• interjecții; imperative, exclamative);
• locuțiuni interjecționale; -secundare (se subînțelege o principală
• pronume în cazul vocativ; de care depinde subordonata).
• verbe. • fraze.

În analiza unei fraze, propozițiile incidente nu se numără printre propozițiile alcătuitoare ale comunicării principale
și nu intră în descrierea raporturilor sintactice ale acesteia: în schema frazei, propozițiile incidente se scriu separat.
În vorbire, construcția incidentă are o intonație specială.
În scris, construcțiile incidente se separă de restul comunicării prin:
• virgulă;
• linii de pauză;
• paranteze rotunde.

Este posibil ca într-o construcție incidentă să fie inclusă o altă construcție

incidentă.

Nu există o contradicție între faptul că o construcție incidentă nu are legătură cu

enunțul de bază şi îndeplinirea unor funcții sintactice în cadrul acestei
construcții suplimentare. De exemplu, în enunlul „Tu de lângă fereastra deschisă,
de ce nu eşti atent?” construcția incidentă este „tu de lângã fereastra deschisă”;
„tu” este pronume personal în vocativ, fără funcție sintactică, iar de lângă
„fereastra” este atribut substantival prepozițional pe lângă pronumele „tu”, iar
„deschisă” este atribut adjectival pe lângă „fereastra”. Tot în rândul
construcțiilor incidente intră și ticurile verbale, adică acele cuvinte repetate
abuziv de cineva. Cuvintele sau grupurile de cuvinte care transmit stări afective
(aoleu!, ah!, Ce nenorocire!, Dumnezeu să ne ajute! etc.) sau au rolul de a anunța
o concluzie, o cauză etc. (ei bine!, aşa, in fine, in sfârşit, mă rog, ce-i drept etc.)
sunt tot construcții incidente.

VOX VALACHORUM