Construcțiile reflexive

Construcția reflexivă este construcția care arată că acțiunea unui verb este făcută de subiectul
care îi suferă și efectele (subiectul realizează acțiunea, tot el o suportă).
Construcția reflexivă este formată dintr-un verb însoțit de un pronume reflexiv cu sau fără funcție
sintactică, aflat fie în cazul acuzativ, fie în cazul dativ.
Există și situații, excepționale, când construcția reflexivă este formată dintr-un substantiv și un
pronume reflexiv (Mă imaginez la casa-mi. – atribut în Dativ).
Pronumele reflexiv are forme speciale doar pentru persoana a III-a, după cum urmează:
⸙ Acuzativ (pe cine?) (pe) sine, se, s-;
⸙ Dativ (cui?) sieși, își, și-.
La persoană I și a II-a, pronumele reflexiv preia formele neaccentuate (clitice) de acuzativ și
dativ ale pronumelui persoanl.
Acuzativ Dativ
Pe mine, mă, m- Mie, îmi, mi-
Pe tine, te Ție, îți, ți-
Pe noi, ne Nouă, ne
Pe voi, vă, v- Vouă, vă, v-, vi-
Pe ei, îi, i- Lor, le, li

IMPORTANT!
Pentru a face distincția între pronumele personal și pronumele reflexiv, trebuie să verificăm dacă
cel care face acțiunea este același cu cel care suportă acțiunea.
1) (El/Ea) Mă duce (pe mine) la școală. – pronume personal
2) (Eu) Mă duc (pe mine) la școală. – pronume REFLEXIV
3) (El/Ea) Te ajută (pe tine) la teme. – pronume personal
4) (Tu) Te speli (pe tine) pe mâini. – pronume REFLEXIV
5) (Voi) Vă duceți (pe voi) la teatru. – pronume REFLEXIV
6) (El/Ea) Vă spune (vouă) povestea. – pronume personal

Construcțiile reflexive sunt de două tipuri:

1. construcții în care pronumele reflexiv NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ. Acest pronume
intră în structura verbului și nu poate fi analizat separat.

1
2. exemplu:
1) Ana se gândește (pe sine) la tine.
2) Se gândește (pe sine) să plece în vacanță.
3) Își imaginează (sieși) întamplarea.
Verbe reflexive: a se ruga, a își reveni, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și închipui, a se
strădui, a-și bate joc, a-și da seama, a-și aminti, a se odihni, a se dezgheța, a se apuca, a se
ambiționa, a se plimba, a se trezi, a se teme, a-și uita, a se veșteji, a se numi etc.
Eu mă rog pe mine.
Tu te rogi pe tine.
El se roagă pe sine.
Ea se roagă pe sine.
Noi ne rugăm pe noi.
Voi vă rugați pe voi.
Ei se roagă pe ei.
Ele se roagă pe ele.
*Deși se poate conjuga, verbul a ruga este reflexiv deoarece nu rezistă probei dublării cu forma
accentuată a pronumelui personal. **De asemenea, ele nu pot fi înlocuite cu un alt pronume
personal sau un substantiv în același caz. Eu te/o/îl rog – diateza activă, verbul este a
ruga (tranzitiv, cere un CD, caz acuzativ), și nu a se ruga.

3. construcții în care pronumele reflexiv ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ. Acesta nu intră în

componența verbului și poate fi analizat separat.
exemplu:
1) Își cumpără (sieși) o înghețată. – Dativ, CI
2) Și-a curățat (sieși) haina (sa). – Dativ posesiv, CI
3) El se laudă (pe sine). – Acuzativ, CD
4) Ei își scriu mesaje (unii altora). – Dativ reciproc, CI
5) Când s-au întâlnit (unii cu alții), s-au salutat (unii pe alții). – Acuzativ reciproc, CD
 de complement direct, când este în cazul acuzativ. Exemplu: Ionel se cunoaște destul de bine.
 de complement indirect, când este în cazul dativ. Exemplu: Ionel își atribuie un rol nemeritat.
 de complement posesiv, când este în cazul dativ și se află într-o structură ternară, însoțind un
verb, dar asociindu-și și un substantiv. Exemplu: Ana și-a pregătit costumul.
 de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv. Exemplu: Mă imaginez
la casa-mi., situație foarte rar întâlnită în limba română vorbită.

În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul acceptă:

★ înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal: Ana se supraestimează. / Ana ne
supraestimează.;
★ reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată: Ana se supraestimează pe sine. /
pe ea.
★ reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup pronominal – unii
pe alții, unul cu altul, unii altora etc.: Copiii și-au trimis mesaje unii altora.
★ reluarea pronumelui reflexiv aflat în structură ternară cu un pronume personal sau un
adjectiv pronominal posesiv: Ionel își pregătește temele lui/sale.

Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un
complement de agent, exprimat sau neexprimat. Aceste construcții se numesc pasiv-reflexive.
exemplu:
Fișele se împart de către profesor.
Fișele se așază pe bancă (de către elevi).
Pronumele reflexiv poate intra și în componența locuțiunilor verbale: a-și bate joc, a se face de
râs, a-și da seama, a nu se da bătut, a-și lua tălpășița, a-și lua inima în dinți, a-și băga mințile în
cap, a-și lua inima în dinți, a se lua la harță, a-și lua nasul la purtare.
exemplu:
Mi-am dat seama că este prea târziu să vin la tine.
Nu mă voi da bătut niciodată.

EXERCIȚII
Identifică construcțiile reflexive din enunțurile de mai jos. În care dintre acestea, pronumele
reflexiv are funcție sintactică și în care nu are funcție sintactică?

 El se gândește la o scenă de luptă.

 El își închipuie o scenă de luptă.
 Maria se îmbracă modern. > Mama o îmbracă modern.
 Ea își spune că nu poate îmbrăca rochia. > Mama îi spune că rochia este prea scumpă.
 Ele s-au întâlnit în magazin. > Ana le-a întâlnit în magazin.
 Ele își zâmbesc. > Ea le zâmbește.
 Ea și-a pătat fusta. > Cățelul i-a pătat fusta.

Indică verbele la diateza reflexivă și analizează verbele active pronominale.

★ Mă gândeam să-mi iau umbrela, fiindcă o să plouă.

★ El se lamentează din cauză că nu știe să-și facă tema la matematică.

2
★ Cei doi prieteni s-au privit de la distanță, s-au recunoscut și s-au mirat că s-au întâlnit tocmai
în munți.
★ Și-a curățat ferestrele camerei.
★ El se spală pe mâini.
*să-(mi) iau – verb predicativ, activ pronominal posesiv, conjugarea I, construcție activă, modul
conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal.