SUBIECTIVA

Propoziția subiectivă este aceea care constituie echivalentul propozițional al subiectului într-o frază. Cu alte
cuvinte, ea îndeplineşte funcţia de subiect în raport cu regenta sa.

Propoziția subordonată subiectivă poate fi introdusă prin:

 Pronume relativ (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)

Ce a fost rău/ a trecut.

 Pronume nehotărât (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)

Oricine o auzea/ era impresionat.

 Conjuncție

Se vede/ că te pricepi la desen.

 Adverb relativ

Nu se știe/ când se va întoarce.

Pentru a identifica propoziția subordonată subiectivă în cadrul unei fraze, se pun aceleași întrebări cu cele
cerute de subiectul unei propoziții: cine? și ce?

Propoziția subordonată subiectivă poate fi cerută de:

 Verb (sau expresie) impersonal/ă

a. verb impersonal la moduri personale

Exemple:

Era/ să uiți caietul acasă. (verb impersonal)

E bine/ că am ajuns devreme. (expresie verbală impersonală)

b. Verb reflexiv impersonal

Se știe/ că am luat examenul.

c. Verb pasiv impersonal

Este stabilit/ că vom pleca împreună.

d. Verb impersonal reflexiv cu pronume în cazurile dativ sau acuzativ

Îmi convine/ că locuim aproape.

 Verb personal

Cine nu pleacă devreme/ nu ajunge repede la școală.

 Expresii impersonale formate din verbul a fi și un adverb

E bine/ că ți-ai amintit ora plecării.

 Adverbe (sau locuțiuni adverbiale) predicative

Desigur/ că am citit cartea.

Reguli de punctuație

Când se află înaintea regentei, propoziția subiectivă se desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Cine muncește,/ nu e leneș.

Când este așezată după regentă, propoziția subordonată subiectivă nu se desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Cine nu muncește,/ acela e leneș.

PREDICATIVA
Propoziția subordonată predicativă este aceea care, aflată lângă un verb copulativ din regentă, înlocuiește
numele predicativ în cadrul unei fraze.

Exemplu: Ea este/ cea care m-a ajutat.

Propoziția predicativă răspunde la întrebările:

 ce?
 cum?
 ce fel de?

Propoziția predicativă poate fi introdusă prin:

 Pronume relativ

Nelămurirea este/ care dintre elevi a copiat.

 Pronume nehotărât

Poți lua/ orice poftești.

  Conjuncțiile: că, să, ca…să, dacă, de

Treaba ta este/ să supraveghezi clădirea.

 Adverbe și locuțiuni adverbiale

Vacanța este/ cum și-a imaginat-o ea.

Există o serie de verbe care cer propoziția predicativă – verbele copulative.

ATRIBUTIVA
Propoziția subordonată atributivă îndeplinește funcția atributului în cadrul unei fraze, determinând într-o altă
propoziție un substantiv sau un substitut al acestuia.

Exemplu: Câinele 1/ care latră 2/ nu mușcă. 1/

Propoziția subordonată atributivă răspunde, în cadrul unei fraze, la următoarele întrebări:

 care?
 ce fel de?
 al (a, ai, ale) cui?
 cât?

Propoziția atributivă poate fi introdusă în frază prin:

 Pronume relativ

Privesc fulgii de zăpadă/ ce alunecă treptat spre pământ.

 Conjuncțiile: că, să, ca…să, dacă, de și locuțiunea conjuncțională până să

Am impresia/ că te cunosc.

 Adverbele relative: unde, când, cum, cât (pot fi precedate de prepoziții)

Ajung în orașul/ unde ne-am cunoscut.

COMPLETIVA DIRECTA
Propoziția subordonată completivă directă, aflată lângă un verb la mod personal sau nepersonal (sau o
locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție cu valoare verbală tranzitivă) din regentă, are rol de complement
direct.

Exemple:

 Verb tranzitiv: Am văzut/ cum învață George.

 Locuțiune verbală tranzitivă: Vânzătoarea a băgat de seamă/ că a plecat un client.
 Interjecție cu valoare verbală tranzitivă: Uite/ că s-a rezolvat problema.

Propoziția completivă directă răspunde, în cadrul unei fraze, la următoarele întrebări:

 Pe cine?
 Ce?

Propoziția subordonată completivă directă poate fi introdusă prin:

 Una dintre următoarele conjuncții: că, să, cum, ca să, ca…să, dacă, de

Andreea observase înainte/ că o incomoda aglomerația.

 Pronume sau adjective pronominale relative sau nehotărâte

Spune-mi/ cine a lipsit.

 Adverbe relative

Nu am aflat/ când pleacă trenul.

Observație:

Propoziția completivă directă nu poate fi cerută niciodată de un verb reflexiv.

Reguli de punctuație

Când propoziția subordonată completivă directă se află înaintea regentei, se desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Ce faci tu acum,/ eu fac de multă vreme.

Când completiva directă se află după regentă, ea nu se desparte prin virgulă de aceasta.

Exemplu: Știu/ ce carte ți-a plăcut cel mai mult.

COMPLETIVA INDIRECTA
Propoziția subordonată completivă indirectă îndeplinește funcția de complement indirect în cadrul unei fraze,
când se află lângă un verb tranzitiv sau intranzitiv, un adjectiv, un adverb, o locuțiune verbală sau o interjecție
cu valoare verbală din regentă.

Propoziția completivă indirectă poate determina și substantive nearticulate.

Exemplu: Ce friptură reușită,/ felicitări cui a pregătit-o!

Completiva indirectă răspunde la următoarele întrebări:

 cui?
 despre cine/ ce?
 de cine?
 cu cine/ ce?
 la cine/ ce?
 pentru cine/ ce?
 împotriva cui?
 asupra cui?

Propoziția completivă indirectă poate fi introdusă prin:

 Conjuncție

Nu își amintește/ că a plecat din cameră.

 Pronume sau adjective pronominal nehotărât sau relativ

Am răspuns/ oricui m-a întrebat.

 Adverb relativ (poate fi, sau nu, precedat de prepoziție)

Nu știa/ unde dorea să plece.

Reguli de punctuație

Când propoziția subordonată completivă indirectă se află înaintea regentei, se desparte de aceasta prin
virgulă.

Exemplu: Să spun ceva cu sinceritate,/ mi-am dorit întotdeauna.

Când completiva indirectă se află după regentă, ea nu se desparte prin virgulă de aceasta.

Exemplu: Mă mir/ că ai ajuns atât de repede.

CIRCUMSTANTIALE
A) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc (CL)

unde iernează Turmele s-au oprit în vale.

Unde sunt păduri întinse Acolo plouă foarte mult.
Oriunde priveşti Pretutindeni se întind păduri de brad.

Propoziţiile de mai sus care pot înlocui complemente circumstanţiale de loc se numesc propoziţii
circumstanţiale

de loc.

Ele pot fi introduse prin:

a) pronume relative sau nehotărâte precedate de prepoziţii: către ce, spre ce;

b) adverbe relative unde şi încotro, precedate sau nu de prepoziţii: de unde, pe unde, de pe unde, până
unde;

c) compusele acestora: oriunde, orideunde, orişiunde, oriîncotro.

S-a oprit acolo unde începea urcuşul mai abrupt.

Ne plimbăm pe unde peisajul ni se pare mai frumos.

Mergea în neştire încotro îl purtau paşii.

Alergau cu toţii oriunde auzeau sunet de corn.

S-a îndreptat spre cine i-a ieşit primul în cale.

Dincotro bătea vântul, de acolo venea şi ploaia.

Ei se plimbă de pe unde se recoltează multă secară.

B) Propoziţia subordonată circumstanţială de timp (CT)

Când vine primăvara Primăvara se întorc în ţara noastră berzele şi cocorii.

În timp ce cobora Coborând, admira frumuseţile culmilor.
când se lumina de ziuă M-am sculat dis-de-dimineaţă.
După ce apune soarele După apusul soarelui, se înserează repede.

Asemenea propoziţii, care artă când se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă, echivalând cu un
complement circumstanţial de timp, se numesc propoziţii circumstanţiale de timp.

Ele pot fi introduse prin diferite conjuncţii (loc. conj.) şi adverbe relative: până ce, până să, mai înainte
ca (să), după ce, îndată ce, imediat ce, când, de când, până când, cum, de cum, cât timp, cât, oricând, (ori) de
câte ori, etc.
 Când va înceta ploaia, atunci să pleci de aici.

Atunci a sosit, când tu tocmai plecaseşi.

A sosit acasă atunci când începuse să se însereze.

După ce fac duş mă îmbrac şi îmi biau ceaiul.

Îndată ce termin lecţiile îmi aranjez cărţile în ghiozdan.

C) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod (CM)

cum poate Dana este mică. Ea merge încet.

cât îl ţin picioarele Emil este sportiv. El aleargă foarte repede.
cum ne-am înţeles ieri Au sosit conform înţelegerii de ieri.

Propoziţiile secundare care, în frază, au rol de complement circumstanţial de mod se numesc propoziţii
subordonate circumstanţiale de mod.

Ele pot fi introduse prin adverbele relative cum, precum, cât şi locuţiunile conjuncţionale după cum, ca
şi cum, ca şi când.

Jucau cum le cântai.

Cum le cântai, aşa jucau.

A venit, după cum ne-am înţeles, la ora şase.

Astăzi a plouat după cum .............................................

Mâine voi fi la cinema, aşa cum ..................................

A fost supărat ca şi cum ...............................................

S-a oprit în parc, precum ...............................................

S-a deşteptat la ora şase, fără să ....................................

D) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză (CZ)

deoarece era frig Urechile mi se înroşiseră de frig.

Fiindcă mă temeam de ploaie Temându-mă de ploaie, am luat cu mine
umbrela mamei.

Asemenea propoziţii subordonate, care îndeplinesc, în frază, aceeaşi funcţie ca şi complementele

circumstanţiale de cauză în propoziţie, se numesc propoziţii circumstanţiale de cauză.

Ele pot fi introduse prin:

 a) conjuncţiile şi adverbele relative: căci, că, deoarece, fiindcă, dacă, întrucât, cum;

b) locuţiunile conjuncţionale: din cauză că, din pricină că, de vreme ce, din moment ce, pentru că.

N-am mers în excursie, fiindcă am fost bolnav.

Deoarece am fost gripat, am rămas astăzi acasă.

S-a supărat pe mine, că nu i-am adus ce i-am promis.

E) Propoziţia subordonată circumstanţială de scop (CS)

să culeagă fragi Andrei s-a dus în pădure după fragi.

ca să-şi stăpânească teama de urşi A depus eforturi uriaşe spre a-şi stăpâni
teama de urşi.
ca să culeagă căpşune Ana aplecat în livadă la cules de căpşune.

Asemenea propoziţii, care exprimă scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea exprimată de verbul din
regentă, fiind echivalente cu un complement circumstanţial de scop, se numesc propoziţii circumstanţiale de
scop sau finale.

Propoziţiile circumstanţiale de scop pot fi introduse prin conjuncţiile să, ca să, de şi prin locuţiunea
conjuncţională pentru ca să.

L-a chemat pentru ca să o ajute la lecţii.

Negarea se face prin: să nu cumva, nu cumva să, pentru ca nu cumva să, să nu cumva să.

Şi-a notat ora, ca să nu întârzie cumva la spectacol.

De aceea a venit, ca să vadă ce faci.

Ca să-ţi dau scrisoarea, de aceea te-am chemat.

Noi mergem la şcoală ca să învăţăm mai bine.

Dana nu întârzie niciodată la şcoală ca să nu cumva să fie certată.

E) Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională (C[)

Dacă satul mi-ar da o bucată de ţarină,1/ i-aş învăţa şi celelalte lucruri.2/

De treci codri de aramă,1/ de departe vezi albind2/

Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.3/

Asemenea propoziţii, care exprimă fie o ipoteză (presupunere), fie o condiţie, de îndeplinirea căreia
depinde realizarea acţiunii exprimate de regentele lor, se numesc propoziţii circumstanţiale condiţionale.
 Propoziţiile circumstanţiale condiţionale se introduc prin conjuncţiile: dacă, de, să şi prin locuţiunea
conjuncţională: în caz că.

Să fi fost eu de faţă, nu-l lăsam să plece.

În caz că vine la tine, dă-i această carte.

Mergem la plimbare dacă timpul este frumos.

În caz că mergi la antrenament, te însoţesc şi eu.

Dacă nu vii la timp, am să plec după 15 minute.

Ai carte, ai parte (Dacă ai carte, ai parte.)

F) Propoziţia circumstanţială concesivă (CV)

Ba chiar mă pârau şi pe mine,1/ deşi îmi vedeam de treabă.2/

-Vom vedea1/ dacă minte,2/ spuse jupânul;3/ dar 4/ dacă nu minte,5/ aţi păţit-o,4/ chiar dacă aţi furat
amândoi bani din tejghea.6/

1,3,4-PP; 2-CD; 5-CŢ

Niciodată însă nu i-am văzut batjocoritori cu “căpitan” Mavromati,1/ oricât îmi părea de ridicolă
apropierea aceasta.2/

Privim propoziţiile:

- deşi îmi vedeam de treabă

- oricât îmi părea de ridicolă apropierea aceasta

- chiar dacă aţi furat amândoi bani din tejghea.

Asemenea propoziţii, care arată o împrejurare în măsură să împiedice realizarea acţiunii din regentă,
dar nu o împiedică, se numeşte circumstanţială concesivă.

Ele se introduc mai ales prin:

a) conjuncţia deşi

b) locuţiunile conjuncţionale: cu toate că, măcar că, chit că, fără să.

c) pronume şi adjective pronominale nehotărâte: orice, oricare, oricât şi adverbe relative sau
nehotărâte: cât, oricum, oricât.

Cele cu nuanţă de condiţională se pot introduce prin:

 a) conjuncţiile: dacă, de, să

b) locuţiunile conjuncţionale: chiar dacă, chiar de, chiar să, măcar de, măcar să, şi dacă (de), nici dacă,
nici de, etc.

Deşi a plouat abundent, Dan s-a dus la antrenament.

Chit că afară ploua, tat s-a dus la serviciu.

Şi deşi ziua era la început, soarele totuşi ardea cu putere şi prevestea o adevărată zi de cuptor.

G) Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă (CNS)

Ba văzând prietenia sufletească ce mă lega de “căpitan” Mavromati, îi făcea bătrânului atâtea chinuri
cu ardei ars şi cu altele, încât, într-adevăr, ajunsese să-l gonească din prăvălie...

Eram aşa de disperat, că, de n-ar fi fost iubirea pe care o aveam pentru bunul Mavromati, aş fi plecat,
aşa cum o dorea mizerabilul....

Propoziţiile:

- încât, într-adevăr, ajunsese;

- că aş fi plecat, exprimă rezultatul, urmarea (consecinţa) acţiunilor despre care a fost vorba în
regentele lor.

Asemenea propoziţii subordonate, care exprimă rezultatul (urmarea) unei acţiuni, despre care s-a
vorbit în regentele lor, se numesc propoziţii circumstanţiale consecutive.

Ele se introduc prin: conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale: încât, că, de, încât să, ca să, pentru ca să
şi, uneori, prin: de să, să, decât să, cât să, cărora, în regentă, le corespund adverbele: aşa, astfel, atât sau
locuţiunea adverbială în aşa fel.

A fost aşa de cald, încât a trebuit să deschidem geamul.

Emil a alergat atât, că a obosit înainte de masă.

S-a supărat aşa de tare, că a făcut criză de gelozie.

Ploaia a fost atât de puternică, de a reuşit să rupă digul.

Am văzut că eşti prea obosit, ca să mai îţi citesc compunerea.

Mi s-a părut că erai singur, aşa încât am adus un CD cu Holograf.

Mergea repede, astfel încât a ajuns înainte de termen.