Atributul.Apoziția.Atributiva.

Atributul

 1. Colegul respectuos este Mihai.

 2. Am citit ceva interesant.
 3. Am invitat la mine trei colegi, două fete și un băiat.

 Atributul este partea secundară de propoziție care

determină un substantiv sau un substitut al acestuia,
pronume sau numeral cu valoare pronominală.
Întrebările atributului

 Care?: Floarea roșie este cea mai frumoasă.

 Ce fel de?: A citit o carte cu basme.
 A, al, ale, ai cui?: Coperta cărții este albă.
 Câți/ câte?: Ai cumpărat două pâini.
 A câta/al câtelea?: Concurentul al doilea a fost penalizat.
Clasificare- după partea de vorbire prin
care se exprimă
 1. Atributul adjectival - se exprimă prin:
 adjectiv propriu‑zis la toate gradele de comparație: Cea mai bună ciorbă
este a bunicii.
 adjectiv provenit din verb la participiu: A pierdut punctele câștigate cu
greu.
  adjectiv provenit din verb la gerunziu: Văd mișcarea crescândă a
fulgilor.
  adjectiv provenit din adverb:N‑am mai auzit așa întâmplare.
 adjectiv pronominal: Nota mea este mare.
  locuțiune adjectivală:Dan este om de treabă.
 numeral cu valoare adjectivală: În curte am trei copaci.
• 2. Atribut substantival care poate fi:
• genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv: Notele colegilor
sunt mici.;
• prepozițional, exprimat prin:
- substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție (Gardul de beton este înalt.)
sau locuțiune prepozițională (Am întârziere față de termenul stabilit.);
- substantiv în cazul genitiv cu prepoziție (Ceaiul contra răcelii este
parfumat.) sau locuțiune prepozițională (Clădirea din spatele casei este
maro.);
- substantiv în cazul dativ cu prepoziție (Reușita grație ajutorului tău
mă bucură.);
• în nominativ, exprimat prin substantiv în cazul nominativ:
Orașul București este frumos.;
• în dativ, exprimat prin substantiv în cazul dativ fără prepoziție:
Conferirea de premii elevilor s‑a făcut ieri. Ana este vară Inei.;
• 3. Atribut pronominal care poate fi:
• genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv :
Părerea celorlalți este mai bună.;
• prepozițional, exprimat prin:
- pronume în cazul acuzativ cu prepoziție (Una dintre ele câștigă.)
sau locuțiune prepozițională (Purtarea față de ea a fost frumoasă.);
- pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Plângerile împotriva
lor sunt multe.) sau locuțiune prepozițională (Cățelul din spatele
lor este mic.);
- pronume în cazul dativ cu prepoziție (Succesul mulțumită lor este
mare.);
• în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără prepoziție
(Oferirea de burse acestora este de felicitat. Dan este
unchi acesteia.), pronume personal sau reflexiv (Sufletu-i vesel
râdea. În mintea-și plănuia fapta.);
• 4. Atribut verbal- exprimat prin verb
• la infinitiv, cu sau fără prepoziție (Bucuria de a ne revedea era
mare. Avea înfățișarea a nu pricepe.);
• la supin (Fierul de călcat era nou.);
• la gerunziu (Ninsoarea căzând era frumoasă.);
• exprimat prin locuțiune verbală
• la infinitiv (Dorința de a‑și aduce aminte era puternică. Dădea
impresia a nu‑și da seama de situație.);
• la supin (Semnul de adus aminte este în carte.);
• 5. Atribut adverbial
• exprimat prin adverb cu sau fără prepoziție (Vântul de
afară este rece. Mersul acolo este stabilit.);
• exprimat prin locuțiune adverbială (Pomii din jur sunt
acoperiți de zăpadă.);

• 6. Atribut interjecțional exprimat prin interjecție 

(Împăratul avea o fată mmm!).
 Apoziția
 Mihaela, o colegă, a vizitat America.
 Autorul operei- Mihai Eminescu- este poetul național.
 Apoziția este o funcție sintactică suprimabilă și care exprimă o relație de
echivalență de sens între aceasta și un substantiv bază sau precizează
suplimentar proprietăți ale obiectului denumit de bază.
 Apoziția stă după substantivul bază și se desparte prin virgulă sau linie
de pauză de restul propoziției sau este precedată de semnul două
puncte.
 Apoziția
 Apoziția poate fi:
• simplă, când are un singur termen: Am întâlnit‑o pe colega
mea, Ana.;
• dezvoltată, când are doi sau mai mulți termeni: Acesta este
Petre, colegul de bancă al Inei.; 
• cuvintele care determină apoziția colegul îndeplinesc
funcție sintactică în structura apozitivă: de bancă, atribut
substantival prepozițional; al Inei, atribut substantival
genitival.
 Apoziția
 Apoziția se exprimă prin:
• substantiv: Sora mea, Elena, este profesoară.;
• pronume: Prietenul meu, adică el, mă ajută mereu.;
• numeral cu valoare pronominală: Celelalte case, a doua
și a treia, sunt renovate.;
• adjectiv: El este neascultător, mai exact obraznic.;
• forme verbale nepersonale: A câștigat concursul
muncind, adică trudind.
 ATRIBUTIVA (AT)
 PP care? AT
 A avut de mic dorința/1 să călătorească în locuri necunoscute./2

 A avut de mic dorința/1 să călătorească în locuri/2 care sunt

necunoscute./3

 Atributiva constituie, în frază, o realizare propozițională a atributului.

 Elemente regente ale atributivei:
 substantiv: Am cumpărat cartea /1 care mi-a plăcut./2

 locuţiune substantivală : Nu dormea din cauza aducerilor-

aminte/ ce îl chinuiau./2

 pronume : I-am mulţumit aceluia / pe care îl stimam./2

 numeral : Tu ai ales doi / care ţi-au plăcut./2

Contragerea

PP AT PP
 Săptămâna/1 ce vine/2 este aglomerată./1
?
Contragerea constă în transformarea unei propoziții în
partea de propoziție corespunzătoare, cu care este
echivalentă semantic.
Expansiunea

atr.
 Oraşul meu natal este Botoșani.

AT
Oraşul meu/1 în care m-am născut/2 este Botoșani./1

 Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția

subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se opune
contragerii.
Elemente de relație
ex.: Îmi place persoana/ pe care mi-ai prezentat-o.
Aceasta este prietena / căreia i-ai oferit flori.
Te-ai aşezat pa scaunul/ cui nu-l ocupase.
A sosit scrisoarea/ ce o aşteptam.
Nimic/1 din ceea ce mi-ai spus/2 nu este adevărat./1

1. Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce;

Ex.: Întrebarea/1 care coleg va veni/2 nu are răspuns./1

2. Adjective pronominale relative;
Elemente de relație
ex.: Îţi voi susţine ideea/ oricare ar fi ea.
Suferinţa lor impresiona sufletul /oricărui om îi vedea.
3. Pronume și adjective pronominale nehotărâte: oricare, oricine,
orice;

Ex.: Mi-ai arătat locul/ unde s-a aflat casa voastră.

El numără orele/ de când ai plecat.
Ai locuit aici toată perioada/ pe cât ai fost angajat.
Ne-a impresionat modul/ cum ai răspuns.
4. Adverbe relative: unde, cum, când, cât;
 Elemente de relație

EX.: Mă preocupă ideea/ că nu voi ajunge la timp.

Gândul/ de(dacă) va pleca mâine la bunici/ îl domină.
Decizia / ca toţi să contribuim la curăţenie/ a fost a noastră.

5. Conjuncţii subordonatoare :că, să, dacă, de, ca ... să.

 Topica și punctuația
 Atributiva stă totdeauna după termenul determinat, de obicei,
imediat după acesta.
 Adesea, este intercalată în regentă.
 De cele mai multe ori, atributiva nu se desparte prin virgulă
de regentă.
 Există și atributive izolate, despărțite prin virgulă de regente,
având ca regent un nume propriu, substantiv comun sau pronume
puternic individualizat. (Urmărirea acestui film , care i se păruse
deosebit , l-a mişcat foarte mult.)