GENUL DRAMATIC
I. Definiţie: Genul dramatic cuprinde toate operele literare scrise sub formă de dialog, destinate să fie
reprezentate pe scenă și cărora li se adaugă modalități de expresie specifice artei teatrale, spre a deveni
spectacol.
Piesele de teatru, specifice acestui gen, se definesc prin cele doua dimensiuni:
literară ( teatrul ca literatură ) şi scenică ( teatrul ca spectacol );
II. Trăsăturile textului dramatic
Personajele textului dramatic comunică şi se comunică prin intermediul dialogului şi al monologului,
care reprezintă modurile de expunere predominante;
Autorul nu intervine în text decât prin indicaţiile scenice
Textul este împărţit în acte şi scene;
Jocul actorilor este ghidat de un regizor.
III. Elemente de compoziţie ale textului dramatic
a) TEXTUL DIALOGAT ( replicile personajelor);
b) INDICAŢIILE AUTORULUI sau DIDASCALIILE ( în care se aude vocea celui care scrie). Acestea
sunt folosite pentru transpunerea textului în spectacol sau pot fi şi o modalitate de caracterizare a
personajului atunci când textul este citit, nu vizionat ca spectacol. Prin intermediul lor autorul oferă
indicații cu privire la decor și jocul actorilor.
Indicaţiile autorului cuprind: a) Lista numelor personajelor, aşezată la începutul piesei; b) Numele
personajelor înscrise în faţa fiecărei replici; c) Datele despre spaţiul şi timpul acţiunii, la începutul actului sau
al scenei; d) Denumirile ce indică secvenţele textului ( acte şi scene); e) Indicaţiile scenice referitoare la
mimică, la gesturile sau mişcările personajelor, la intonaţie (care se află între paranteze şi sunt menite să aducă
lămuriri suplimentare).
Actul- este o subdiviziune a unei piese de teatru, alcătuită din mai multe scene;
Scena- reprezintă o subdiviziune a unui act, marcată de intrarea sau ieşirea unui personaj, surprinzând o
singură întâmplare, într-un cadru neschimbat;
Replică- un enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog;
Dialog dramatic- reprezintă modul de expunere specific genului dramatic, construindu-se în discuţia
dintre personajele care iau parte la acţiune;
Monologul dramatic- reprezintă vorbirea, pe scenă a unei singure persoane.
Didascaliile- reprezintă toate elementele care cuprind indicaţiile autorului.
IV. Elemente de structură ale textului dramatic
Subiectul dramatic- este alcătuit în conformitate cu momentele subiectului ( etapele desfăşurării acţiunii
întâlnite şi în cadrul genului epic) şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul unui conflict
dramatic. Subiectul se constituie prin schimbul de replici şi prin acţiunea scenică.
Conflict dramatic- este o componentă esenţială a operei dramatice şi evidenţiază o dispută, o tensiune, o
opoziţie prin care se motivează acţiunea. Aceasta poate izvorî dintre diferenţele care există între personaje, între
interese sau idei/ principii. Este similar cu intriga din textul epic.
V. Specii şi reprezentanţi
a) COMEDIA este specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care provoacă râsul (rolul ei este să- i
înveselească pe spectatori) prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situaţii
neaşteptate, având întotdeauna un final fericit şi uneori rol moralizator:Molière,[Link],
[Link].
b) TRAGEDIA- dă expresie artistică unor personaje eroice aflate în situaţii conflictuale fără ieşire,
conflictul fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea lor: Euripide, Sofocle, Eschil, Shakespeare.
c) DRAMA- formă teatrală modernă, în care comicul şi tragicul se pot îmbina. [Link], [Link],
[Link], L. Blaga.
