I.

CONJUNCTIA
Conjuncția este partea de vorbire neflexibila care indica raportul de coordonare si subordonare intre parti ale
propoziții, o parte de propoziție si o propoziție, sau intre doua propoziții.
I.                După formă, conjuncțiile sunt:
-        simple : că, să, ci, dar, fie, dacă, ori, sau, fie, etc.
-        compuse : ca să, ci și, cum că, și cu.
-        locuțiuni conjunctivale : măcar că, pentru că, cu toate că, chiar dacă, în afară, măcar de, de parcă,
până să, fără să, din cauză că, în caz că, în loc să, de vreme ce, în timp ce, în vreme ce, odată ce, după
cum, faţă de cum, ca şi când, ca şi cum, după ce că, şi cu, etc.
Conjuncția se întâlnește atât la nivelul propoziției cât şi la nivelul frazei.
Rolul conjuncției la nivelul propoziției.
1). leagă două sau mai multe parţi de propoziție de acelaşi fel.
Exemple: Cartea şi caietul sunt pe birou. (două subiecte)
Rochia aceasta este nouă şi frumoasă. (două nume predicative)
Copilul cuminte şi  silitor învaţă mult. (doua atribute adjectivale)
Plăcerea de a învăţa şi de a scrie este mare. (doua atribute verbale)
2). două parți de propoziție diferite:
Oricând şi  oriunde e nevoie voi veni. (complement circumstanțial de timp si complement
circumstanțial de loc)
Oricine şi oricând poate să mă viziteze. (subiect si complement circumstanțial de mod)
Orice şi oricum e posibil. (subiect si complement circumstanţial de mod)
3). o parte de propoziție şi o propoziție secundară:
a). de același fel:(subiect-subiectiva)Mi-e dat a fi fericit şi să mă bucur de voi.
nume predicativ – predicative El a devenit neserios şi cum nu-l știam noi.
complement direct – completiva directa L-am întâlnit pe el si pe cine nu mă aşteptam.
b). cu funcții diferite: Te-am întâlnit întâmplător şi unde nu mă așteptam. (complement circumstanțial de loc şi
subordonata de loc)
Eu mă bucur de succesul tău actual şi când vei fi student. (complement indirect si circumstanțială de timp)
La nivel de fraza, conjuncția leagă:
A). Coordobatoare - două propoziții de același fel în raport de coordonare:
-        copulativa:  si, nici, precum si.
-        adversativa: dar, iar, însă, ci.
-        disjunctiva: fie, sau, ori.
-        conclusiva: deci, aşadar, prin urmare .
 
B). Subordonatoare – raportul de subordonare se stabilește între o propoziție principală-regenta şi o
subordonată.
Subordonarea se realizează prin conjuncțiile subordonatoare: că, să, dacă, de, etc. şi locuțiuni
conjuncționale: pentru că, deoarece, fiindcă, din cauză că, etc.
Rolul de element relațional între regentă şi subordonata este îndeplinit de o serie de locuțiuni
conjuncționale: până să, până când, pentru că, etc.
Alte părți de vorbire cu valoare de conjuncție
Rolul de legătură între propoziții este adesea îndeplinit de alte părți de vorbire.
Acestea sunt:
1). Adverbe interogative-relative: unde, când, cum, cât si compusele nehotărâte: oricând, orişicând,
oriunde, orişiunde, oricum, orişicum, oricât, orişicât.
2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, şi compusele nehotărâte: oricare, orişicare,
oricine, orişicine, oricine, orişice, etc.