Conjuncţia

este partea de vorbire neflexibila, lipsita de autonomie sintactica si semantica, care realizeaza
legatura intre unitati sintactice aflate in relatii de coordonare sau subordonare (intre doua
parti de propozitie de acelasi fel sau intre doua propozitii).

Dupa structura conjunctia poate fi:

a) simpla: si, dar, iar, ca, sa, ci, fie, sau, ori etc.

b) compusa: ci si, ca sa, incat sa etc.

Dupa criteriul sintactic, al raporturilor pe care le realizeaza, conjunctiile sunt:

A. coordonatoare – realizeaza, de regula, jonctiunea intre unitati sintactice aflate pe acelasi plan
(parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel):
a) copulative: si, nici;
b) disjunctive: ori, sau, fie;
c) adversative: ci, dar, iar, insa, ba;
d) conclusive: deci, asadar.

Bunicuta era o fiinta mititica si blanda. (leaga doua atribute)

Cerul era inalt si albastru. (leaga doua nume predicative)
„Nu-mi trebuie flamuri 1/
Nu voi sicriu bogat2/
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.”3/(M. Eminescu)

(leaga doua propozitii principale in raport de coordonare adversativa)

„Soarele rasare 1/ sau apune pe Rarau,2/ norii se aduna 3/ sau se imprastie de pe Rarau 4/… turmele

urca 5/ sau coboara de pe Rarau…6/”(Geo Bogza)

Conjunctia „sau” realizeaza un raport de coordonare disjunctiva intre propozitii de acelasi fel

(propozitii principale).

B. Conjunctiile subordonatoare realizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in planuri

diferite, exprimand relatii de subordonare a unor propozitii fata de un termen regent: ca, sa, daca,
de, fiindca,deoarece, incat, ca sa, fara sa, desi etc.

Conjunctia „sa„ are un dublu rol:

–    marca a modului conjunctiv

–    element de relatie intre doua propozitii.

„E nevoie 1/ sa spunem 2/ca toti si-au purces pipele 3/deoarece nu se stia 4/ daca fumeaza 5/ ori

nu 6/…”(M. Sadoveanu)

Propozitia 6 (SB.) are predicatul verbal incomplet, este prezent doar adverbul de negatie, verbul fiind
subinteles (fumeaza).

Observatie:

Cuvintele nici, si, iar, ba au valoare de conjunctie sau adverb in functie de context.

Schimbarea valorii gramaticale – conjunctia

Valoare de conjunctie:

„Boii nu trag nici mai tare, nici mai incet.”(E. Garleanu)

„Vazduh si port, perscari si vamesi
Au atipit in spatiul cald”(L. Blaga)

Mama impunge, iar eu trag. (folclor)

„Imi plutea pe dinainte cu al trupului amestic

Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic”(M. Eminescu)

In constructiile date mai sus, cuvintele nici, si, iar, ba sunt conjunctii, pentru ca realizeaza legatura
intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii, neavand sens lexical de sine statator.

Valoare de adverb:

Nici nu m-a auzit. (adverbul nici intareste negatia exprimata prin adverbul nu)
Cum m-a observat, a si iesit. (indata, imediat) S-a dus iar acolo, (iarasi)
–    Asa e? Ba. (nu)
–    Nu e asa? Ba da.

Ba are sensul adverbului de negatie nu cand este folosit singur, iar cand precede
adverbul da sau nu are rolul de a intari afirmatia sau negatia: ba da, respectiv ba nu.
In aceste contexte cuvintele „nici”, „si”, „iar”, „ba” au valoare de adverb si ca orice adverb au sens
lexical de sine statator.
Model de analiza – conjunctia

„Trenul se pravalea peste vai si campuri ca o furtuna. Orasele ori satele se faceau nevazute.”(AL.

Macedonski)

si  =  conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre doua
complemente circumstantiale de loc (“peste vai” — “campuri”).

ori = conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre
elementele subiectului multiplu (“orasele” – “satele”).

„Din nenumarate generatiuni de foi putrede si ingramadite de vremuri isi ridica fruntea sfios si rar o
floare albastra sau rosie.”(C. Hogas)

si = conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele
doua atribute adjectivale (“putrede” – “ingramadite”).

si = conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele
doua complemente circumstantiale de mod (“sfios” – “rar”).

sau = conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre
cele doua atribute adjectivale (“albastra” – “rosie”).

„Acum parca intelegea 1/ ca este cu putinta 2/ ca unul sa citeasca 3/ ceea ce au scris altii, 4/

fiindca toti carturarii scriu intr-un fel5/…”(I. Slavici)

ca = conjunctie subordonatoare simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre propozitia
principala regenta nr.1 si propozitia subordonata completiva directa pe care o introduce.

ca… sa = conjunctie subordonatoare compusa, fara functie sintactica, stabileste relatia intre
propozitia nr.2 si propozitia subordonata subiectiva pe care o introduce.

fiindca = conjunctie subordonatoare compusa, fara functie sintactica, stabileste relatia intre
propozitia nr.2 si propozitia subordonata cauzala pe care o introduce.

2
 Locutiuni conjunctionale

Relatia dintre doua propozitii se poate face si prin locutiuni

conjunctionale (grupuri de doua sau mai multe cuvinte care
impreuna au rol de conjunctie).
In componenta unei locutiuni conjunctionale se afla totdeauna o conjunctie sau alta parte de
vorbire cu rol de conjunctie (pronume relativ sau adverb relativ). Mai frecvente sunt
urmatoarele: indata ce, pana ce, dupa ce, pentru ca sa, fara sa, pana sa, cu toate ca, macar ca,
chiar daca, pentru ca, asa incat, din cauza ca, in timp ce, in vreme ce, ori de cate ori, in loc sa, ca si
cand, ca si cum, de parca etc.

Locutiunile conjunctionale subordonatoare realizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in

planuri diferite, adica exprima relatii de subordonarea unor propozitii fata de un termen regent:

“Dar eu nu te mai tin minte,1/macar ca nu-i asa demult de atunci2/…”(M. Sadoveanu)

Conjunctiile, respectiv locutiunile conjunctionale nu trebuie sa se confunde cu prepozitiile

(locutiunile prepozitionale) sau cu adverbele (locutiunile adverbiale).
Valoarea morfologica este data pentru fiecare dintre aceste parti de vorbire de contextul in care
se afla, de raporturile pe care le stabilesc.

Din cauza ploii a ajuns - locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie, leaga

tarziu.
Din cauza ca a plouat 1/a
ajuns tarziu.2/
Am adus flori si cadouri
pentru fiecare.
Pe mine m-a si amuzat.
Inainte de plecarea ta am
dat telefon.
Inainte sa pleci am dat
telefon.
> complementul de verbul determinat
- locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza, leaga
> propozitia subordonata nr.1 de regenta ei
- conjunctie coordonatoare copulativa, raport de coordonare in
> propozitie, leaga doua complemente
- adverb, cu sensul de „imediat”, „deja”
>
- locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie
>
- locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza
>

Locutiunile conjunctionale nu trebuie confundate cu cele adverbiale, mai ales cand se afla in
corelatie.

Astfel, intr-o fraza de felul: “Decate ori te aud, 1/ de atatea ori ma bucur.” 2/, prima locutiune este
conjunctionala si introduce o propozitie subordonata circumstantiala de timp, iar a doua (de atatea
ori) este locutine adverbiala si indeplineste functia sintactica de complement circumstantial de timp
pe langa verbul “ma bucur”.

Locutiunile conjunctionale sunt grupuri sintactice nesudate, care au acelasi rol ca si conjunctiile

simple si compuse.