Pentru toți și, mai ales, pentru cei întârziați!

Explicații repetate și insistente în nădejde că le veți înghiți odată și odată

1Propune câte un sinonim contextual pentru cuvintele:

Acest sinonim este folosit într-o propoziție specifică numai într-un context
specific.

De exemplu, în propoziția Pădurea fremăta povești să încercăm să găsim

sinonime contextuale pentru verbul fremăta

Logic cuvântul a fremăta, dacă luăm în considerație mesajul închegat, scos și din
sensul celorlalte 2 cuvinte pădure și povești ar putea primi,ca sinonim contextual,
unul din variantele: expune,relatează, înșiră, deoarece, logic, poveștile se
reproduc se povestesc, se spun
În DEX pentru verbul a fremăta găsim următoarele sinonime A produce
freamăt, a se înfiora, a tresălta, a se agita
Prin urmare expune,relatează, înșiră nu sunt sinonime în forma lor pură(după
DEX) cu verbul a fremăta , dar în contextul dat aceste cuvinte sunt sinonime.
Să ne întrebăm de ce se folosește un astfel de sinonim.
Avem nevoie de ele pentru a spori expresivitatea vorbirii a unităților studiate.
Deci fiți atenți!!!

*Când vorbim de sinonime contextuale nu căutăm în DEX, ci în mintea noastră, în

logica noastră și scoatem variantele care se pot apropia semantic unul de altul,
adică redau,aproximativ aceeași idée.

*În realitate ele nu pot fi sinonime, deaceea se numesc sinonime contextuale,adică

doar în contextul de față și numai aici .În altă poezie acest cuvânt va avea altă
înțelegere.

2.Alcătuieşte câte un enunţ, ilustrând sensuri figurate ale cuvintelor

Sensul propriu și sensul figurat

1.Sensul unui cuvânt se stabileşte numai în context

2.Sensul propriu este sensul obişnuit al unui cuvânt, cunoscut de toţi vorbitorii
şi legat de un aspect din realitate.
3.Sensul propriu are două aspecte:
sensul propriu de bază sensul propriu secundar

*.Sensul propiu de bază reprezintă ceea ce un cuvânt are specific în sine în orice
context ex.(parte a corpului omenesc), picior (parte a corpului omenesc), gură
(cavitate bucală)

*Sensul propriu secundar este sensul ce rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict
de context(Cuvintele ”braţul balanţei, piciorul podului, gură de canal”)

4.Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit cu valoare

expresivă pentru a forma o imagine poetică (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
primăvara din sufletul meu, el este oglinda părinţilor săi, el a mers dupa steaua

Verifică cum ai înțeles!

Stabilește sensul cuvântului ”dinte” din propoziția următoare:
Mă doare un dinte.
sens propriu de bază sens secundar sens figurat

Stabilește sensul cuvântului ”dinții” din propoziția următoare:

Dinții greblei s-au rupt.
sens de bază sens secundar sens figurat

Stabilește sensul cuvântului ”dinți” din propoziția următoare:

Este soare cu dinți.
sens de bază sens secundar sens figurat

Selectează varianta corectă:

Text suport!

”Zugrăvirea cu ajutorul pistolului de vopsit are marele avantaj de a acoperi atât suprafețe mari,
cât și forme complexe. Practic putem vopsi orice, de la caroseria unei mașini până la un perete,
un plafon sau o mobilă.!(Să vopsim ușor! revista Misiunea casa)

Indică propoziția în care cuvântul ”pistol” are sens de bază:

1.Hoțul era înarmat cu un pistol.
Tata nu găsește pistolul de lipit,

Cuvântul ”ziuă” din versul ”:Tu ești o ziuă”, are sens: propriu, figurat, secundar

Cuvântul ”aripă” poate avea forme pentru toate cele 3 sensuri (de bază, propriu, secundar).
Pasărea și-a rupt aripa.
Aripa bicicletei s-a rupt.
Aripa mamei proteja princul
 Cuvântul ”piatră” poate avea forme pentru toate cele 3 sensuri ( de bază, propriu, secundar).
Stabilește sensul de bază și construiește alte două propoziții în caiet, utilizând cuvântul cu sens
figurat și secundar.

Casa era din piatră.

Are inima de piatră
El avea piatră la rinichi.

Exersează:
Stabilește sensurile de bază și construiește alte două propoziții în caiet, utilizând cuvântul cu sens
figurat și secundar

Generalizare:
*Sensul propriu (literal) este sensul obișnuit, folosit în mod curent și care trezește
în mintea vorbitorului imaginea obișnuită a unui obiect, a unei acțiuni, a unei
însușiri.
Exemplu:
a asmuți - a îndemna (prin strigăte sau semne) un câine să urmărească sau să atace
pe cineva;
Ciobanul își asmuți dulăul la vederea lupului de la marginea pădurii.
*Sensul figurat este un sens mai puțin obișnuit al cuvintelor și care trezește în
mintea vorbitorului altă imagine decât cea obișnuită, de cele mai multe ori
imaginea fiind obținută printr-o figură de stil (de ex., printr-o metaforă).
Exemplu:
a asmuți - a instiga, a provoca, a îndemna pe cineva la acțiuni violente,
dușmănoase;
Colega Dariei îi trimitea dirgintei bilete cu observații exagerate și răutăcioase
pentru a o asmuți împotriva acesteia, deorece nu suporta ideea că Daria îi era net
superioară din toate punctele de vedere.
Vâră, în sșârșit, în cap!!!!!!!!!!!!
21 de cuvinte cu sens propriu și sens figurat cu exemple și explicații

1.Val
   sens propriu: crestere a nivelului apei ca urmare a interventiei vantului, ploilor,    
factorilor meteorologici in general
sens figurat:luare prin surprindere sau cantitate mare si naucitoare Ex.M-a cuprins
un val de emoții

 sens propriu: cavitate bucală

 sens figurat:Ex „E o plăcere să stai la gura unui izvor și să asculți murmurul
tainic al adâncurilor
2. picior

 sens propriu: parte a corpului

 sens figurat: „M-am născut pe un sfânt picior de plai ”
 3. oglindă

 sens propriu: Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă, acoperit pe o față cu un strat

metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină
 sens figurat: Ex„Copilul e oglinda părinților săi.”
4. stea

 sens propriu: corp ceresc cu lumină proprie

 sens figurat: artist celebru Maria Bieșu e steaua muzicii de Operă naționalâ
5. primăvara

 sens propriu: anotimp

 sens figurat: ideea de renaștere sufletească („Ești primăvara sufletului meu.”)
6. umăr

 sens propriu: parte a corpului

 sens figurat: „Pe umerii țării s-a așternut pacea”
7. cheie

 sens propriu: instrument folosit pentru a descuia ușa

 sens figurat: „Școala e cheia succesului nostru în viață”
8. cap

 sens propriu: parte a corpului

 sens figurat: „Capul familiei e tata.”
9. viperă

 sens propriu: o specie de șarpe

 sens figurat: „Soacra lui e o viperă de femeie.”
10. inimă

 sens propriu: organ al corpului

 sens figurat: „M-am rătăcit în inima codrului”
11. nor

 sens propriu: masă densă și mobilă de vapori de apă, praf, fum etc.
 sens figurat: mulțime compactă și mobilă de ființe (care întunecă zarea) - un nor de
insect
 Prin fața mea s-a perindat un nor de fluturi albi ca neaua.
12. foc

 sens propriu: ardere cu flacără și dezvoltare de căldură.

 sens figurat: „Focul din inima lui nu se vas tinge degrabă”
13. gheață

 sens propriu: apă în stare solidă

 sens figurat: „Avea o privire de gheață”
14. pâine

 sens propriu: produs alimentar

 sens figurat: „Te ajută de parcă ar fi pâinea lui Dumnezeu.”
15. treaptă

 sens propriu: scară

 sens figurat: „Oamenii trebuie să urce treptele cunoașterii”
16. floare

 sens propriu: parte a plantei care are, de obicei, o corolă variat colorată
 sens figurat: „E o floare de fată !”
17. senin

 sens propriu: fără nori

 sens figurat: „Să ai numai gânduri senine !”
18. cald

 sens propriu: la o temperatură înaltă, fără a fi fierbinte

 sens figurat: „Avea o privire caldă,promițătoare de fericire”
19. munte

 sens propriu: formă de relief

 sens figurat: „E un munte de om.”
20. ocean

 sens propriu: întindere vastă de apă sărată

 sens figurat: „A vărsat un ocean de lacrimi,dar nu s-a simțit nici un pic mai
ușurată”
21 beznă.
sens propriu: Întuneric mare, de nepătruns; întunecime adîncă.
sens figurat:S-a adâncit în bezna disperării

3.Interpretează, în text coerent de 5-6 rânduri, semnificaţia

unei figuri de stil din poezie (rescrie secvenţa).

Comentarea unei figuri de stil:

a)      Algoritm
1.   Ce figură de stil este(identifcarea și numirea corectă a fgurii de stil)
2.     Din ce este alcătuită?(structura)
3.    Ce imagine sugerează?(la ce te gândești pornind de la înțelesul pe care îl știi)
4.   Semnificația ei în text(idei, sentimente, însușiri ale unui personaj).Ce sens
nou,deosebit de cel pe care deja îl cunoști îl găseșt în text (transferul de sens în
poezia concretă pe care o ai în față)
Nu uita să vezi și alte cuvinte din text.Pune-le cap în cap, vezi ce relație pot
avea între ele.O figură de stil nu va fi înțeleasă dacă va fi rupă de mesaj)

b)      Formule de utilizat:
·      Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de
stil...
·      În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
·      Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerînd...
·      Expresia... sugerează...
·      Expresia... valorifică...
·      Expresia...intensifică...
·      Expresia marchează...
·      Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
·      Cuvîntul (expresia) ... generează ideea ...
·      Prin (figura de stil) ... se crează...
·      Se crează senzația că ...
·      Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
·      Se crează o atmosferă de ... prin...
·      Epitatele se disting prin noutate ...
·      Epitatul în inversiune accentuiază ...
·      Epitatele dau relief imaginilor poetice ...
·      Comparație menționată ar putea trimite la ideea ...

c)       Model
Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificare,
hiperbola, repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența din text care conține
figura de stil identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul
acestei opere, creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează
impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în
relief, aduce în prim-plan, pune în luminp, etc) ... urmează ideea, sentimentul
starea sufletească, imaginea, senzația, aspectul etc.

Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine

auditivă și sugerează ideea că șoapta izvorului este asemenea unor vorbe
dulci, înbietoare și tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din
termeni specific eminescieni, motivul romantic ”izvor” și epitetul
”(cînturi) dulci”.
Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple
I. Figuri de stil fonetice

1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi
grup de consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”
2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale
accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri,  pentru a se obtine un efect
muzical, eufonic.
Ex: „Iata craiul, socru mare”

II. Figuri de stil semantice

1. Epitetul este figura de stil care consta in evidentierea insusirilor deosebite ale

obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in stare de a emotiona pe cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii obiectelor
sau fenomenelor)
Ex: „codrii se zvarcoleau neputinciosi”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: „gigantica poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feti frumosi cu par de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii,
adverbe de mod si rareori verbe la moduri nepersonale.

2. Comparatia este figura de stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi

termeni, in scop expresiv.
Ex: „ca un glob de aur luna stralucea”
Obs: Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu
ajutorul prepozitiilor „ca”, „precum”, „cat”, „asemenea”, sau cu ajutorul verbelor
„a parea”, „a semana” sau „a se asemana”.

3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice

fiintelor vii obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi specific umane 
animalelor, pasarilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu in
componenta un verb, de regula la mod personal.

4. Metafora este figura de stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens

propriu cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand insusiri
comune.
Obs: Metafora mai este numita o comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata
sau o comparatie din care lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu, cat si
cel cu sens figurat)
Ez: „Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.”
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: „Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta”

5. Hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui

obiect, ale unei fiinte sau ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.
Ex: „In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de Iuliu musca cu
dinti de foc de pretutindeni”

6. Alegoria

III. Figuri de stil sintactice

1. Enumeratia este figura de stil care consta in insiruirea mai multor termeni, cel
putin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer.”

2. Repetitia este figura de stil care consta in repetarea unor cuvinte sau constructii
pentru a se obtine un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar”

3. Inversiunea este figura de stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de

obicei, inversiunea are in componenta un adjectiv asezat in fata substantivului
pentru a se accentua trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: „Vesela verde campie acu-i trista, vestejita”

4. Antiteza este figura de stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu

inteles opus, pe tru a se sublinia o anumita idee.
Ex: „Viata ori moarte, striga toti”

5. Interogatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei intrebari

unei persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?”

6. Exclamatia retorica este figura de stil care consta in exprimarea unor

sentimente de admiratie, pretuire etc. in cadrul unor structuri exclamative.
Ex: „Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!”
7. Invocatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei chemari unor
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”

Pentru cei ce vor mai multe și pentru o mai bună

înțelegere vă propun
Metafore în limbajul cotidian (și sensul lor)
Perlele din gură. (Dinții gurii tale)
Fluturii cerești au decorat noaptea.(Stelele străluceau noaptea)
Cerul era acoperit de bumbacuri albe. (Cerul era acoperit de nori)
Se auzea murmurul râului. (S-a auzit sunetul râului)
O mamă își dă viața pentru urmașii ei. (O mamă se poate lipsi de tot ce-i mai
scump pentru copiii ei)
Fata a devenit fluture. (Fata s-a dezvoltat)
Aurul din păr. (Culoarea aurie a părului ei)
El a admirat abanosul pielii ei. (El admira culoarea întunecată a pielii ei)
Mantia verde a pajiștii. (Iarba luncii)
Somn etern. (Moartea)
Floarea vieții. (Tineret)
Dincolo de pământ, nu există decât albastru. (Dincolo de țară există doar mare)
Lasă-mă să gust mierea din buzele tale. (Lasă-mă să gust gustul buzelor tale)
Rivers de amărăciune îi curgeau din ochi. (Lacrimile de amărăciune îi curgeau din
ochi)
Zăpada din părul lui vorbea despre istoria sa. (Părul cenușiu din părul lui vorbea
despre istoria sa)
Fildeșul corpului său l-a sedus. (Albul corpului său l-a sedus)
Simțea toba pieptului. (A simțit bătaia pieptului)
Două smaralde îi străluceau în ochi. (Ochii lui verzi scânteiau)
Se putea auzi lamentarea chitarilor. (Se auzea sunetul chitarei)
Ochii lui erau două fântâni albastre. (Pentru a face referire la culoarea și
frumusețea ochilor cuiva)
Gura lui era un fruct proaspăt. (Gura lui era roșie și provocatoare)
Iubirea este un tiran. (Dragostea nu permite alegerea)
Vocea ta este muzică până la urechile mele. (Vocea ta îmi este plăcută)
Inima lui era o fântână infinită. (Abilitatea Lui de a iubi este nesfârșită)
Ochii Lui sunt safiri. (Ochii ei sunt albaștri și strălucitori)
Pielea ei este de catifea. (Pielea ei este moale)
Lucrecia este o fiară. (Lucrecia are un temperament rău)
Brațele tale sunt un port sigur. (Brațele tale mă fac să mă simt protejat și odihnit)
Modele de metofore și enunțuri
Pielea ta- mătasea parfumată.
Luna- lampa nopții.
Ascultam vocea lui, un balsam pentru sufletul meu.
Avea nervi de oțel. Nimic nu-i mișca inima de piatră
În cer s-a aprins lampa nopții- luna de argint.
El cânta cu vocea lui tânară
Nu era un potop, era plânsul lui.Orașul era un vârtej de haos, un urlet neobosit.
Ochii lui erau stele; stelele erau speranțe; speranțele- caii care purtau mașina
acestei iubiri.

4.Meditează, în text coerent de 4-5 rânduri, asupra stării de spirit

a eului liric, exprimate în poezie/versul subliniat/ catrenul al
doilea(între bare v-am pus variante de formulări)

Pași acționali
Urmărește textul
Vezi ce sentimente trăiește eul liric
Găsește versul/sintagma/cuvântul care îți sugerează acest lucru
Determină, în baza celor descoperite, starea de spirit (de suflet) pe care o simte, o
trăiește eul liric
Alege-o pe cea mai potrivită
Verifică dacă starea numită are sensul cel pe care îl crezi tu
Numește doar o singură stare de spirit
Starea numită să aibă forma unui substantive

Mai atenționez o dată!!!!!!!!!!

-Starea de spirit a eului liric se determină în baza sentimentului pe care îl trăiește
eul liric
-De unde scoatem sentimentul?
Din mesajul textului pe care îl citim cu atenție,îl rugumăm și îl înghițim conștient

Mai jos, ca mură-n gură, vă prezint o varietate largă de

sentimente fundamentale pe care le puteți găsi în procesul de
lecturare și interpretarea a textelor,Străduiți-vă să memorizați
măcar miniumul.
Bucurie; admirație; încîntare; uimire; satisfacție; duioșie; dragoste;
Încurajare; încredere; respect; mulțumire; speranță; demnitate; mîndrie;
 Tristețe, resemnare; melancolie; jale; dor; durere; regret: compasiune:
compătimire; frică;
Supărare; nemulțumire; neîmpăcare cu soara; disperare; condamnare; ură;
repulsie; răzbunare; furie;
Nedumerire; confuzie; certitudine;
contemplare,nostalgie, melancolie, regret, împăcare, conformare,revoltă agitație,
jubiliație, dezamăgire,neîncredere etc

Comentarea unei stări de spirit:

a.Formularea explicită a stării de spirit,detectate în baza sentimentelor, trăsăturilor
(descoperite în urma lecturii textului (obligatoriu doar printr-un substantiv))
bExaminarea relației dintre starea de spirit a eului liric
ș i imaginea artistică( numește din text o figură de stil care argumentează starea de spirit pe
care ai numit-o)
c.Reperarea procedeelor artistice și exprimarea gândurilor proprii în raport
cu acestea
Cerințe de urmat
 Utilizarea exactă a termenului care exprimă starea de spirit a eului Bucurie; admirație;
încîntare; uimire; satisfacție; satisfacție; duioșie; dragoste;)

 Valorificarea mijloacelor poetice ( epitet, enumerație etc.) mărcile lexico-gramaticale ale

eului liric ( sînt exprimate prin adresarea directă cu verbe și pronume la persoana a doua);
linia de pauză;

5.Motivează, cu trei argumente, apartenenţa textului la un gen

literar:
Pentru a introduce corect într-un gen literar trebuie să pornim de la definiție
(Noi ne limităm doar la genul liric, fiindcă vom lucra la teză în baza unui text liric)

Definitia genului liric:

Opera lirica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si
sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini
artistice si figuri de stil).

Pornind de la definiție, în baza sintagmelor subliniate formulăm

argumentele(de obicei 3)

Model de formulare :

Textul( numiți textul) se încadrează în genul liric, fiindcă are toate caracteristicile
acestui tip de text
 În primul rând, exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. 
În al doilea rând, există un eu liric care se face descoperit în pronumele
personal………. verbul la persoana I

 În al treilea rând autorul folosește un limbaj artistic, care creează imagini,
prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile.

Alte formulări
În primul rând, eul liric își face simțită prezența în text prin mărcile lexico
-gramaticale,precum verbele și pronumele aflate la persoana I și a II
-a, substantivele în cazul vocativ,
exclamații și interogații retorice (aducem exemple din text) ..
În al doilea rând,autorul utilizează  imagini artistice cromatice, care prezintă un
tablou verbal a locului….

În al treilea rând, în text sunt prezente un șir de figure de stil care măresc
expresivitatea limbajului și crează emoșii și trăiri sufletește deosebite

Încă o variantă de formulare

In primul rand, textul este liric datorita prezentei eului liric, ale carui marci apar in
text, verbele si pronumele la persoana I singular, dintre care se evidentiaza ..( de
dat exemplu din TEXT!) – aceasta parte este specifica doar genului liric.

În al doilea rând, sentimentele și trăirile interioare ale poetului sunt sugerate cu

ajutorul figurilor de stil și al imaginilor artistice încărcate de subiectivitate.
(aducem exemple din text și încercăm să găsim o semnificație pentru fiecare).

În al treile rând ,caracterul specific poeziei este subliniat și prin structurarea în

versuri, grupate la rândul lor în strofe (specificăm felul strofelor)

În al 4-lea rând muzicalitatea limbajului opera se deosebește prin muzicalitatea

limbajului care este dată de rima (felul ei)...................., ritmul ( felul).............. și
măsura versurilor  o poeziei
este dată de rima (felul ei)...................., ritmul ( felul).............. și măsura versurilor 

Alte Trasaturi ale genului liric

 modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric

 in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la
persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
 utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive,
dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
 partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice
descrierii)

Învățați pe de rost!!!!!!!!!!!!Aveți soveste

6.Argumentează, în 2 enunțuri, opțiunea autoarei pentru acest

titlu.

*Urmăriți atent titlul

*adefiniți tema operei(Tema este construita dintr-un domeniu, o idee, o atitudine,
un sentiment etc. în jurul carora se încheaga actiunea unei opere artistice.
Exemple: a iubirii, a naturii, a conditiei umane (viata, moartea, fericirea, suferinta, esecul
existential), a destinului omului superior, a aspiratiei spre ideal, a creatiei si creatorului, a jertfei
creatoare, tema timpului, a v rstelor (copilaria, adolescenta etc.), a raportului dintre om si
Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate)

*Stabiliți legătura cu mesajul

*Gândiți-vă cam de ce l-a formulat autoarea astfel( poartă ideea central,e numele
unei realități unui,personaj/personalități pe care vrea s-o scoată în evidență- sau
altceva etc,etc,etc

*Respectați numărul de enunțuri sau completați spațiul propus

Nu-l completați cu prostii,dar nici nu lăsați spații necompletate.Pentru fiecare
detaliu primiți punctaj

Aşadar, titlul ... (se enunţă titlul) al operei lui ... (autorul), se află în legătură cu
tema textului (se menţionează din nou tema/temele) şi constituie o deschidere în
interpretare spre semnificaţiile fundamentale ale discursului liric /epic,
evidenţiind ideea că ...(se reiau semnificaţiile fundamentale ale titlului – de
exemplu, titlul surprinde ideea de împlinire a omului prin iubire/ mesajul referitor
la faptul că trecerea timpului este ireversibilă şi că fiinţa umană este neputincioasă
şi nesemnificativă în faţa acestuia etc.)

Adăugător.Nu se referă la itemul de mai sus,formulat la

teza concretă din semestrul acesta, dar e o informație
generală despre cum se lucrează cu titlul.
Noi doar nu știm ce alte formulări pot fi la BAC.Nu-i
așa?
Algoritm de lucru la comentariul titlului
1. definirea titlului;

2. componența morfologică a titlului;

3. valoarea stilistică a titlului;

4. conexiunea titlu-temă/titlu-motiv artistic/titlu-personaj/titlu-conflict etc.;

5. comentarea a două elemente de limbaj artistic prin raportare la titlu – în genul

liric, respectiv a două situaţii/fapte semnificative prin trimitere la titlu – în genul
epic;

6. concluzia – se reiau ideile care constituie semnificaţiile fundamentale ale

titlului, evidenţiate prin exemplele comentate.

Titlul reprezintă un element de paratext şi se constituie într-o valoroasă cheie

de lectură pentru receptor, orientând intuiţia şi aşteptările acestuia în
procesul interpretării, astfel încât titlul deschide calea către semnificaţiile
fundamentale ale operei.  

Titlul acestui text ... (se enunţă titlul textului) este alcătuit, la nivel morfologic, din
... (părţile de vorbire care compun titlul), iar din punct de vedere stilistic, este un
simbol/o metaforă/o sintagmă cu epitet etc., şi trimite la tema textului/conturează o
variantă de interpretare a mesajului/surprinde un motiv artistic
important/evidenţiază personajul principal sau sugerează conflictul central al
operei (se alege ceea ce corespunde, în funcţie de textul dat şi se comentează
valoarea expresivă a termenilor care alcătuiesc titlul).  

Ideile sugerate de titlu /termenii care compun titlul se evidenţiază prin intermediul

a) semnificaţiilor unor procedee ale expresivităţii artistice, precum figurile de stil
şi imaginile artistice – în genul liric; sau b) faptelor personajelor şi prin
anumite evenimente semnificative în care acestea sunt implicate – în genul epic.

a) pentru poezie – În primul rând, comparaţia ... (se alege ceea ce are legătură
cu ideea exprimată în titlu; de exemplu, dacă titlul este „Noapte de iarnă”, se
selectează o figură de stil şi o imagine artistică referitoare la noapte, respectiv o
figură de stil şi o imagine artistică referitoare la iarnă, sau dacă titlul este compus
dintr-un singur termen, se iau mai multe procedee, două-trei eventual) sugerează ...
(se comentează pe scurt exemplul dat).

În al doilea rând, imaginea vizuală / auditivă ... (exemplu din text) evidenţiază ...
(se comentează aspecte deosebite ale cadrului natural sau idei şi sentimente ale
eului liric, atmosfera generală, aşa cum rezultă din exemplul dat).  

b) pentru proză – În primul rând, un element care conturează ideea exprimată de

titlu este ... (aici se menţionează o situaţie sau o faptă semnificativă a
personajului principal, care să aibă legătură cu titlul – de exemplu, călătoria pe care
o face personajul/lupta protagonistului cu ...)  evidenţiază ... (se comentează
anumite trăsături ale personajului, semnificaţii ale devenirii acestuia, ale unor
experienţe prin care trece personajul, precum iubirea, moartea, lupta cu forţele
răului etc.)

În al doilea rând, se remarcă un alt aspect important care se află în strânsă

legătură /aflat în conexiune cu ideile sugerate de titlul textului, acesta fiind (se
menţionează un eveniment în care este implicat personajul). De aici, reiese ....
(prezentarea semnificaţiei evenimentului).

7.Analizează, în 4-5 rânduri, rolul negației în acest text poetic.

Informații de ordin general
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau
parțial al unei propoziții[1]. Termenul „negație” are și sensul „cuvânt negativ” cu
care se realizează negația
Negația gramaticală poate fi totală, realizându-se prin negarea predicatului Nu-l
cunosc”sau parțială, referindu-se la o altă parte de propoziție decât predicatul: Nu
Ion a luat cartea, ci Vicu 

În română există un singur cuvânt de negație principal, nu, și pentru negația

totală, și pentru cea parțială, cu varianta fonetică n- (înaintea cuvintelor cu
inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională[11].

În actul de comunicare „negaţia pune cap în cap rolul denotative al ei  – adică

ceva din realitate,obiectiv sau din închipuirea oamenilor.  şi conotativ – ca
expresie a atitudinii subiective faţă de obiectul comunicării”
Negatia in poezie are rolul de a demonstra diferenta dintre poet si restul lumii
Algoritm de lucru
Se va urmări:
- Dacă s-au extras structuri de negație din text; (nu ucid…nu strives….)
- Dacă s-a numit categoria gramaticală (sintactică/morfologică) a lexemelor din
structură;
- Dacă s-a relevat rolul stilistic al utilizării acestor forme în exprimarea
sentimentelor eului liric (detașare, respingere, acceptare;
Spre exp. in poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a  lumii" de
L.Blaga negatia verbului "a strivi" are menirea de a arata protectia poetului asupra
universului care "nu trebuie strivit".
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
Prin negare, de fapt, se afirmă/confirmă starea/ atitudinea eului liric față de
incertitudinea sa, exteriorizându-și emoțiile) etc

8.Analizați semnificația unui motiv literar în raport cu același

motiv dintr-un alt text
Una dintre sarcinile de la BAC la Limba și literatura română, subiectul întâi, este
să analizezi semnificația unui motiv literar în raport cu același motiv dintr-un alt
text (în care trebuie să numești textul și autorul și să citezi din textul ales). Motivul
este un element component al unei opere literare care contribuie la definirea și
extinderea mesajului unei opere.El  consta ntr-un simbol, o idee, o imagine reluate
sau subliniate cu insistenta si care contribuie la definirea mesajului unei
opere.Așadar, fiecare cititor interpretează individual semnificațiile și calitățile
evocative ale textelor, iar motivele literare pot fi abordate diferit de către fiecare.
Astfel, am selectat, bazat pe propria interpretare și predilecție, o serie de motive pe
care le găsim de cele mai dese ori în operele românești.

Motivul ars poetica
Conceptul de artă poetică definește o operă literară în care autorul își prezintă în
mod particularizat viziunea și atitudinea asupra menirii poetului și a creației sale.
Arta poetică surprinde de asemenea sursele de inspirație ale poetului, temele,
modalitățile de creație și de expresie, precum și rolul poetului și al creației.
Putem întâlni motivul artei poetice în opere precum:
# Ex libris de Tudor Arghezi;
# „Plumb” de George Bacovia;
# „Flori de mucigai” de Tudor Arghezi;
# „Cad lin litere” de Vasile Romanciuc;
# „Testament” de Tudor Arghezi;
# „Epigonii” de Mihai Eminescu.
Motivul fortuna labilis
Fortuna labilis (soarta schimbătoare), dintr-o expresie, a devenit, de-a lungul
secolelor, un motiv literar de circulație universală, de la scriitorii antici la cei
moderni. În forme mai mult sau mai puțin explicite, motivul literar fortuna
labilis este prezent constant în literatură ori de câte ori se abordează tema
destinului, a condiției existențiale, a timpului.
Putem întâlni motivul fortuna labilis în opere precum:
# „Viața lumii” de Miron Costin;
# Memento mori de Mihai Eminescu;
# „Dintre sute de catarge” de Mihai Eminescu.
Motivul trecerii ireversibile a timpului
Trecerea ireversibilă a timpul cuprinde toate efectele și influențele anilor asupra
condiției omului, prin prisma obstacolelor vieții, în care ființa umană cunoaște
frumosul, dragostea și alte aspirații vitale dezvoltării noastre.
# „Floare albastră” de Mihai Eminescu
# „Gorunul” de Lucian Blaga
# „Glossă” de Mihai Eminescu
# „Din valurile vremii” de Mihai Eminescu
Motivul creației (cosmogonic)
Motivul creației reflectă setul de credințe ce explică, într-o manieră legendară,
imaginară și filosofică, apariția universului, a Pământului, a vieții și a ființei
umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator.
Putem întâlni motivul creației în opere precum:
# „Rugăciunea unui dac” de Mihai Eminescu;
# „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu.
Motivul morții
Motivul morții creionează faptul că eul fiecăruia caută o evadare spre o altă lume,
o lume veșnică fericită, care îi determină pe filosofi și pe scriitori să alerge de la
vis la vremelnicia acestei vieți, de la viață la încercarea de a da un sens morții.
# „Rondelul rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski
# „Nu am, moarte, cu tine nimic” de Grigore Vieru
# „Monosilab de toamnă” de George Bacovia
# Mortua est! de Mihai Eminescu
# „Luceafărul” de Mihai Eminescu
Motivul condiției omului de geniu
Motivul condiției omului de geniu sugerează un cod etic al acestuia, care, datorită
autocunoașterii și experienței filosofice, trebuie să se izoleze departe de tumultul
efemer al vieții oamenilor de rând și să atingă absolutul.
# Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu
# „Noaptea de decemvrie” de Alexandru Macedonski
# „Luceafărul” de Mihai Eminescu
# „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
# „Floare albastră” de Mihai Eminescu
Echipa #diez vă sugerează să vă extindeți perspectiva de analizare a motivelor
literare, iar această listă să reprezinte un punct de plecare către noi căutări și
perceperi ale operelor românești, pentru că limba și literatura nu constituie un
mecanism standardizat, ci dimpotrivă – un sistem flexibil de imagini, în care
fiecare cititor extrage noi înțelesuri și motive. Și ca o temă de extindere, vă
îndemnăm să completați în comentarii lista de mai sus cu motive și opere literare.

Exemple de motive literare clasificate termenul

generic(Prezintă cuvântul înegrit)
 motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa
moarta ;albastra, crinul, trandafirul.; arborele sacru: teiul, salcâmul, bradul,
gorunul.);
 motive terestre (codrul, gradina, muntele, dealul), motive astrale (steaua,
luceafarul, luna, soarele, norul);
 motivul obiectelor fermecate (palosul fermecat, armura tatalui, oglinda, peria,
basmaua.) 
obiecte simbolice (cartea-simbol cultural, treapta-simbol ascensiv, oglinda-
simbol al reflectarii n constiinta, cheia-accesul, calea, solutia, lacatul-
interdictia, masca-aparenta, jocul, rolul, plugul-munca, ochiul-cunoasterea prin
contemplare, buzele-rostirea, cunoastere prin cuv nt, sarut, inima-iubirea).

Motive cromatice: verdele-viata, tinerete; albul-puritate, ideal; negrul-simbol al

mortii.
Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfectiunea increatului), unu (cifra sacra-
Divinitatea nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece (totalitate=fiinta +
nefiinta: 1+0), doisprezece (ciclu temporal/anul cosmic), trei, sapte, noua (cifre
fatidice).

Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru creatie, al

destinului christic, al pasarii Phoenix, motivul labirintului, pacatul originar, pactul
cu diavolul.
 Sentimente: dorul, suferinta, bucuria, comuniunea om-natura, aspiratia spre ideal,
nostalgia absolutului, raul existential, spleen-ul, solitudinea, fascinatia mortii,
uitarea prin somn/visare;

Actiuni/situatii arhetipale: vânatoarea magica, transhumanta, calatoria initiatica,

cobor rea n infern, zborul, calcarea interdictiei, lumea ca teatru, viata ca vis.

Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif. biblice : Isus,

Lucifer, sarpele, Adam, Eva, Cain si Abel, Iuda, magul, profetul. folclorice :
Zburatorul, Manole, ciobanul mioritic, haiducul, c inele credincios, Fat-Frumos,
Ileana Cos nzeana, calul nazdravan, z na, ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele.din
literatura culta: Oedip, Hamlet, Romeo si Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.

Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis,

fugit irreparabile tempus.

Motive fundamentale ale creaţiei eminesciene

Motivul este o modalitate prin care se realizează tema în opera
literară. Termenul de motiv derivă din participiul “motus” al verbului
latin “movere” (a mişca) semnificând rolul său în impulsionarea acţiunii,
rol pe care şi-l îndeplineşte prin frecvenţa în cadrul operei literare. Multe
din “motive” apar în creaţiile epice dar şi în operele lirice sau dramatice,
existând o notă particulară în cazul fiecarui gen literar.
În universul poeziei lui Mihai Eminescu circulă numeroase motive,
a căror tratare artistică originală le conferă un timbru unic, de
neconfundat: teiul, plopul, lacul, luna, marea, stelele etc. Aceste motive
– ce vor fi în schema următoare, constituie pentru elevi un exemplu prin
care să se poată familiariza cu un nou concept în universul creaţiei
eminesciene.

Motivul Poezia Citatul

Codrul Povestea codrului “Împărat slavit e codrul

Neamuri mii îi cresc sub poale,

Toate înflorind din mila

 Codrului, Măriei-Sale”

La mijloc de codru “La mijloc de codru des

Toate păsările ies”.

Teiul Făt-Frumos din tei În mijloc de codru – ajunse

Lăngă teiul “nalt şi vechi”.

Luceafărul “Sub şirul lung de mândri tei

Şedeau doi tineri singuri”.

Dorinţa “Sub şirul lung de mândri tei

Şedeau doi tineri singuri”.

Plopul Pe lângă plopii fără soţ “Pe lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut”

Şi dacă ... “Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca în minte să te am

Şi-ncet să te apropii”
Luceafărul Luceafărul “Lăngă fereastră, unde-n colţ

Luceafărul aşteaptă”

Motivul Poezia Citatul

Trestia Lasă-ţi lumea “Tremurând cu unde-n spume

Între trestie le farmă”.

Lacul “Ea din trestii să apară

Şi să-mi cadă lin pe piept”.

Salcâmul Sara pe deal “Şi surâzând vom adormi sub înaltul

Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată

Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată”.

O, mamă “Deasupra criptei negre a sfântului mormânt

Se scutură salcamii de toamnă şi de vânt”.

Floarea albastră Călin (File din poveste) “Flori albastre tremur ude în vazduhul

tămâiet”.

.................................................................

“Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă”.

Floare albastră “Floare-albastră! Floare-albastră!

Totuşi este trist în lume”

Izvorul Dorinţa “Vino-n codrul la izvorul

Care tremură pe prund”

Călin (File din poveste) “Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt”

Lacul Lacul “Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă”

Crăiasa din poveşti “Lângă lac, pe care norii

Au urzit o umbră fină”

Marea Mai am un singur dor “Să mă lăsaţi să mor

La marginea mării

Luceafărul “Şi mumă-mea e marea”

Luceafărul “Şi s-aruncă fulgerător,

Se cufunda în mare”

Luna Melancolie “Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă

Prin care trece albă regina nopţii moartă”

Scrisoarea I Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci”.

Călin (File din poveste) Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic”

 Motivul Poezia Citatul

Stelele La steaua “La steaua care-a răsărit

E-o cale atât de lungă

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă”

De ce nu-mi vii “Mai mândră decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea”

Stelele-n cer “Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Păna ce pier”.

Buciumul Lasă-ţi lumea “Tânguiosul bucium sună

L-ascultam cu-atâta drag”

Sara pe deal Sara pe deal buciumul sună cu jale

Dorul nemărginit Scrisoarea I “Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit

Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.”

Îngerul Mortua est “Atunci acest înger n-a fost decât lut”
Înger de pază “Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază

Încins cu o haină de umbre şi raze”

Somnul Codrule, Măria Ta “Să mă culc cu faţa-n sus

Şi să dorm, dormire-aş dus”

Sara pe deal “Ne-am răzima capetele-unul de altul

Şi surâzând vom adormi sub înaltul

Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,

Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată”

2. Comentarea unui motiv literar:

a.Relevarea semnifcației motivului literar în textul dar, specifcullui;
b.Reperare pe mijloacele prin care se accentuează acest motiv(figuri de stil,
simboluri etc)
c.R e f e r i n ț e   e x a c t e   l a   u n   a l t   t e x t   î n   c a r e   e s t e   p r e z e n t   a c e l a ș i
motiv, (titlu, numele autorului),  interpretarea  motivului  din textul ales,
citarea din acest text

9. Interpretează, într-un text coerent de 5-6 enunţuri, un simbol

atestat, comparându-l cu acelaşi simbol dintr-o altă operă.
Dincolo de problema cu care s-ar confrunta (să nu-și poată aminti vreo operă / vers în
care este prezent simbolul respectiv), elevul ar putea greşi (şi, evident, ar pierde puncte)
limitându-se la formula de tipul: „În ambele opere acest simbol sugerează...” / „Acest
simbol este atestat și în opera ......, sugerând .....”. Considerăm că algoritmul soluţionării
acestui item trebuie să includă cel puţin trei paşi:
a) să fie comentată sugestia simbolului atestat în poezia dată (ex.: „Simbolul lună atestat
in versurile «Peste vârfuri trece lună / Codru-şi bate frunza lin» sugerează eternitatea
universului în raport cu efemeritatea fiinţei umane”);
b) să fie comentată sugestia simbolului atestat în opera la care se face referinţă (ex.:
„Acest simbol, al lunii, este atestat și în poezia Sara pe deal de M. Eminescu, în versul
«Luna pe cer trece-așa sfântă și clară», poetul scoțând în evidență atât conceptul de panta
rhei, cât și ideile de renaștere a sentimentului iubirii odată cu lăsarea serii, de deschidere
spre cosmos a idilei”);
c) să fie comparate cele două semnificații ale simbolului și să se formuleze concluzia
(ex.: „După cum reiese din cele două comentarii, simbolul lună are semnificații diferite,
acestea fiind determinate și de temele abordate de autor în poeziile respective: dorul de
moarte și iubirea”).

10. Analizează, în 5-7 rânduri, rolul pronumelor în

personalizarea discursului poetic / a vocii lirice.
Respectivul item urmăreşte evaluarea cunoştinţelor elevilor referitoare la eul liric, la
ipostazele acestuia. Prin urmare subliniem că descrierea poetică se deosebeşte de una
nepoetică şi prin faptul că limbajul celei dintâi este afectiv, că fondul ideatic al poeziei
(mai ales în lirica meditativ-filozofică) nu se constituie din concepte şi idei pure,
abstracte, ci subiectivizate prin trăire. În accepţia modernă poezia este o expresie a eului,
„vorbire” despre eu. „Scriu (...) şi pentru a scăpa de realitate, dar şi pentru a-mi afirma
realitatea proprie, de asemenea, pentru a-mi da seama mai bine cine sunt”, declara John
Ashberry într-un interviu.
Poetul, în creaţia sa, poate genera euri sau fragmente de eu. Scindarea eului, dedublarea
lui, eul multiplicat, eul personalizat, impersonal etc. exprimă, după A. Muşina, tocmai
acea situaţie paradoxală: nu poţi comunica o emoţie, nu poţi transmite un conţinut psihic,
nu poţi sensibiliza un cititor (adică să-l smulgi din masa amorfă a publicului şi să-l faci să
trăiască poezia) decât în măsura în care ieşi din tine însuţi, devii impersonal [4, p. 148-
149].
Direct ori indirect, explicit ori implicit, spiritul poetului este prezent în operă. Omul-poet
vede în lumea reală ceea ce starea lui sufletească şi gândirea îl determină să vadă. Din
această lume el alege şi descrie în poem ceea ce îl exprimă ca afectivitate şi inteligenţă.
Emoţia poate fi transmisă fie în mod direct (lirism confesiv), fie printr-un intermediar
(lirism „obiectiv”, în care intermediarul este eroul liric sau un alt element al liricii reale,
care, devenit simbol, sugerează stări afective şi viziuni subiective). Prin urmare,
profesorului îi revine sarcina de a-l ajuta pe elev „să vadă” că poezia este o construcţie în
interiorul căreia sălăşluieşte un suflet, că ea reprezintă o afirmare a eului într-o continuă
încercare de a se defini pe sine. În final, elevul va putea să descopere emoţia dominantă a
poeziei (regret, nostalgie, tristeţe, bucurie etc.), să determine tipul de lirism (confesiv ori
obiectiv), precum şi ipostazele, înfăţişările eului poetic, trăsăturile lui definitorii, relaţiile
care se stabilesc între el şi lume. Or, într-o poezie, eul liric individual are ca mărci
gramaticale pronumele personal / posesiv persoana I, singular (eu, meu), forma verbelor
la persoana I, singular („...suspin şi sufăr”); cel colectiv, care face parte din naţiunea sa,
dintr-un grup, se exprimă prin intermediul pronumelui personal / posesiv persoana I,
plural (noi, noastre); eul general (entitate metafizică, ce se confundă cu întreaga omenire)
are ca marcă gramaticală pronumele personal persoana a II-a, singular / plural (tu, voi);
eul dual / perechea celor doi (îndrăgostiţi) – pronumele noi, eu – tu; iar eul-mască (lirica
rolurilor) se realizează prin pronumele el, ea sau substantive comune sau proprii. Aşadar,
propunându-şi să comenteze rolul pronumelor atestate în text, elevul îşi poate formula
gândurile în felul următor: cu referire la poezia Lacul de M. Eminescu – „Pronumele
personal eu accentuează ipostaza unui eu liric individual, dorinţa poetului de a-şi
individualiza trăirile. Simţind nevoia de a se destăinui, de a se confesa, el recurge la
persoana I, singular («...suspin şi sufăr»)”; cu referire la poezia Noi de O. Goga –
„Prezenţa pronumelui personal noi («La noi sunt codri verzi de brad...»), a adjectivului
pronominal posesiv noastre («...cântarea pătimirii noastre») accentuează integrarea eului
liric în colectivitatea etnică din care face parte, solidarizarea lui cu cei mulţi, sentimentul
său de empatie”.
Dacă într-o poezie se atestă o alternare a eului individual cu eul colectiv / eul general,
elevul va insista pe ideea de joc de atitudini ale autorului operei, în continuare urmând a
le preciza (ex.: „În primele strofe ale poeziei Testament de T. Arghezi, poetul vorbeşte de
un noi, care înseamnă conştiinţa colectivităţii din care face parte, ca notă esenţială
distingându-se sentimentul solidarităţii. Persoana I plural e un reflex al spiritului de
integrare a poetului în colectivitatea socială. Simţind nevoia unei destăinuiri, a unei
mărturisiri directe şi categorice, autorul, în versurile următoare, adoptă formele eului
individual («Eu am ivit cuvinte potrivite...»)”.

11. Compară, într-un text coerent de 7-8 rânduri, mesajul

poeziei date cu mesajul similar / apropiat al altui text studiat.
Menționăm că, pentru a rezolva itemul respectiv, elevul va trebui:
a) să enunţe tema poeziei date;
b) să desprindă şi să formuleze viziunea autorului asupra problemei / temei abordate din
prima operă (viziunea asupra iubirii / timpului etc.);
c) să enunţe tema abordată în cea de-a doua operă;
d) să formuleze viziunea autorului asupra problemei, desprinsă din opera la care se va
face referință.

Propunem o mostră de rezolvare a itemului în baza poeziei ,,Singurătate”

Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte

Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase

Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere

S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.

În această dulce pace

Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am

Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!

Dar atuncea, greeri, șoareci,

Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Câteodată... prea arare...

A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...

Este Ea. Deșarta casă

Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.

Și mi-i ciudă cum de vremea

Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.

„În poezia Singurătate, M. Eminescu abordează tema singurătăţii. Survenită în urma

despărţirii de iubită, solitudinea este pentru el un hău, un pustiu sufletesc ce-l face să se
zbată dramatic între amintirile grele care «ţârâiesc încet ca greieri» şi tristeţea
dezamăgirilor («Ah, de câte ori voit-am / Ca să spânzur lira-n cui»). Cufundându-se în
lumea viselor, a autoiluzionării, eul liric trăieşte deopotrivă sentimentul plinului sufletesc
(«Eu stau şoptind cu draga / Mână-n mână, gură-n gură») şi al regretului pentru curgerea
implacabilă a timpului («Şi mi-i ciudă cum de vremea / Să mai treacă se îndură»).
Mesajul acestei creaţii se regăseşte şi în poezia Departe sunt de tine, în care autorul
abordează aceeaşi temă a singurătăţii. Eul liric, retras în solitudinea melancolică, «lângă
foc», trăieşte emoţia unei idile consumate: «Departe sunt de tine», «...dinainte prin ceaţă
parcă-mi treci». În viziunea poetului, durerea este drama unei fiinţe neînţelese,
neînţelegerea echivalând cu pustiirea vieţii, cu încremenirea simţirii şi cu secarea
creaţiei”.

12. Comentează, în 10-12 enunțuri, mesajul global al poeziei Trecut-au

anii de M. Eminescu în raport cu afirmația „Cu toţii avem câte o maşină
a timpului. Pe unii ne duce înapoi în timp, această maşină fiind numită
amintire. Pe alţii ne îndreaptă spre viitor, această maşină a timpului
purtând numele de visare” (Jeremy Irons).
Conform baremului de corectare elaborat de Minister elevul va avea:
a) de formulat mesajul global al poeziei (3 p.);
b) de raportat mesajul global la titlu (2 p.);
c) de dezvoltat ideea din afirmație (2 p.);
d) de relaționat propriul punct de vedere despre mesaj cu afirmația în cauză (2 p.).

Ţinem să atragem atenţia asupra faptului că textul elaborat de elev trebuie să conţină nu
mai puţin de 4 alineate, în funcţie de cerinţe. Textul lui poate arăta în felul următor:
„Poezia Trecut-au anii reuneşte motivele fugit irreparabile tempus, soarta schimbătoare,
paradisul pierdut al copilăriei, spaima îmbătrânirii, a singurătăţii şi a morţii. În viziunea
poetului, viaţa este germenele morţii, vremea fabuloasă a copilăriei fiind pierdută dincolo
 de pragul timpului mişcător («Pierdut e totu-n zarea tinereţii»). Timpul real nimiceşte,
destramă. Emoţia eului liric, provocată de sentimentul efemerităţii noastre, deci de
condiţia tragică a omului, este tristeţea apăsătoare, copleşitoare, cu efecte malefice,
paralizante chiar şi asupra muzei, a spiritului său lăuntric: «Cu mâna mea în van pe liră
lunec».
Titlul poeziei este alcătuit din verbul «trecut-au» (o formă arhaică a perfectului compus
cu auxiliarul inversat, care conţine deja sugestia vechimii şi-l accentuează totodată pe
verbul «a trece». Forma gramaticală aleasă pentru substantivul anii (articulat hotărât)
transmite o concreteţe anume: sunt anii pe care poetul îi ştie, îi priveşte în muta lor
perindare prin văile amintirii.
Conform lui Jeremy Irons, timpul este implacabil, ireversibil. Amintirile sunt unica
mărturie a vieţii consumate deja, a curgerii ei spre veşnicul întuneric. Salvarea de
sentimentul timpului sunt visele. Ele îi insuflă omului puterea de a învinge sentimentul
destrămării.
Poezia Trecut-au anii şi afirmaţia lui Jeremy Irons exprimă acelaşi mesaj. În opera
eminesciană, opoziţia dintre trecutul scăldat în lumină, sugerat de metafora «zarea
tinereţii» şi prezentul trist, sfâşietor («azi nu mă-ncântă») amplifică sentimentul
perisabilităţii iminente a omului. Tot ceea ce a oferit farmec vieţii de copil («poveşti şi
doine, ghicitori, eresuri») a fost înghiţit de timpul necruţător. Amintirile şi visele, despre
care vorbeşte autorul afirmaţiei, reprezintă cele două faţete ale timpului (trecut şi viitor)
şi, implicit, destinul implacabil al omului”.

13. Raportează poezia la un gen şi la o specie literară,

argumentându-ţi opinia.
Rezolvând acest item, elevii, de regulă, numesc trăsăturile genului şi ale speciei în
cauză. Or, conform condiţiei, ei trebuie şi să argumenteze orice trăsătură cu exemple din
text. Mai jos propunem o variantă de răspuns.
„Poezia Nervi de toamnă de G. Bacovia aparţine genului liric, deoarece:
a) este scrisă în versuri, aranjate în trei catrene, în care versul al doilea rimează cu cel de-
al patrulea («oftează» – «burează»), iar primul şi al treilea nu rimează;
b) este prezent eul liric, ale cărui mărci gramaticale sunt pronumele personal, persoana I,
singular («eu», «mă», «îmi»), verbele la indicativ prezent, persoana I, singular («stau»,
«mă duc», «mă-ntorc» etc.).
c) are un pronunţat caracter subiectiv, afectiv, marcat de stările trăite de eul liric (boală,
tristeţe, pustiu şi dezechilibru sufletesc), sugerate de personificarea «copacii oftează»,
metonimiile-simbol «tuse», «plânset», simbolurile «ploaie» («burează») etc.
Poezia este o elegie cu elemente de pastel, deoarece:
a) sentimentul dominant este cel al tristeţii, prezentă într-o gamă variată: boală,
singurătate, dezechilibru sufletesc, râs absurd;
b) aspectele de viaţă care determină sentimentul fundamental al eului liric sunt: toamna,
ploaia, boala, frigul şi, în ultimă instanţă, singurătatea, care devin şi simboluri ale poeziei;
c) este prezent un tablou de natură («E toamnă, e foşnet, e somn ... / Copacii, pe stradă,
oftează /.../ Şi-i frig şi burează»)”.
Demonstraţia apartenenţei unui text literar la genul liric/epic
(plan cu caracter general)
TITLUL: Opera „X” – operă lirică TITLUL: Opera „Y” – operă epică
IDEI DE DEZVOLTAT :
I.1.Date sumare despre autor şi operă (locul în literatură,
temele abordate etc.);
2.Date despre opera în discuţie(volumul din care face
parte,data apariţiei,tema abordată etc.);
II.3.Definiţia operei lirice(după modalitatea exprimării
mesajului);
4.Enumerarea a două,trei,patru caracteristici(în funcţie
de câte se cer prin sugestiile care se dau la recomandarile
de la sfârşitul enunţării cerinţei) :
 exprimarea directă a ideilor, sentimentelor,
stărilor sufleteşti;
 epariţia autorului în ipostaza de eu liric;
 Structurarea specifică a textului în versuri ,
grupate pe strofe (ceea ce dă acestuia mu-
zicalitate şi expresivitate deosebită);
 folosirea unor moduri de expunere spe-
cifice(descrierea, monologul, confe-siunea
lirică, dialogul imaginar etc.
 expresivitatea deosebită, obţinută printr-un
limbaj sugestiv, bogat în figuri de stil (epi-
tete,comparaţii,personificări, metafore, hi-
perbole,antiteze, enumeraţii, repetiţii, in-
versiuni etc.).
5. Identificarea a două sau mai multe din
caracteristicile enumerate mai sus la textul dis- cutat
şi argumentarea lor prin exemple con-crete:
 identificarea şi numirea sentimentelor
exprimate în mod direct;
 identificarea eului liric prin pezenţa
mărcilor lexico-gramaticale specifice
(prezenţa verbelor şi a pronumelor la
persoana I şi a II-a singular şi plural;
adresarea directă prin imperative, voca-tive
sau interjecţii către o persoană
re-ală/imaginară, prezentă/absentă; prin
ipostaza de persoană care contemplă şi
descrie un tablou din natură,faţă de ca-re îşi
exprimă sentimentele etc.;
 identificarea modului de expunere folosit;
 identificarea structurii textului şi a
elementelor de versificaţie(măsura versului,
rimă, ritm) şi a rolului lor în exprimarea
mesajului poetic (idei, gân-duri, atitudini,
stări sufleteşti);
 identificarea şi comentarea semnifica-ţiei
unor figuri de stil relevante pentru mesajul
exprimat şi pentru crearea ace-lei
atmosfere subiective caracteristice operi
lirice.
III.6.Formularea unei idei cu sens de concluzie prin care
se arată că opera analizată, prin carac-teristicile care au
fost identificate şi argumentate, este o operă lirică.
FORMULE DE UTILIZAT:
 În opera (poezia, creaţia, opera literară, ca-
podopera, scrierea, poemul, pastelul, doina,
imnul, oda etc.) „X” , poetul (scriitorul, au-torul,
artistul, creatorul,autorul anonim, etc.) descrie,
exprimă, prezintă, creează, înfăţişează,
ilustrează etc.) ... urmează enunţarea ideii de
IDEI DE DEZVOLTAT :
I.1.Date sumare despre autor şi operă (locul în literatură,
teme abordate/preferate etc.);
2.Date despre opera în discuţie (ca şi la opera lirică);
II.3.Definiţia operei epice (după modalitatea exprimării
mesajului - idei, sentimente etc.);
4.Enumerarea a două, trei, patru caracteristici (în
funcţie de cerinţă):
 exprimarea indirectă a mesajului, prin
intermediul acţiunii şi al personajelor;
 apariţia autorului în ipostaza de narator ,
martor(naraţiune la persoana aIII-a) sau de
participant(naraţiune la persoana I);
 existenţa unei acţiuni la care participă un număr
mai mare sau mai mic de personaje, în funcţie
de specia căreia îi aparţine opera;
 gradarea acţiunii (subiectului) pe cinci momente
importante (expoziţiune, intrigă, desfăţurarea
acţiunii, punctul culminant, deznodământul);
 situarea acţiunii în spaţiu şi timp;
 folosirea unor moduri de expunere specifi-ce :
naraţiunea(preponderentă) împletită cu
descrierea şi cu dialogul;
5. Identificarea în opera discutată a două sau mai multe
din trăsăturile enumerate şi argumentarea lor prin
exemple din textul dat:
 identificarea şi exemplificarea ideilor/
sentimentelor exprimate (mesajul);
 identificarea ipostazei de narator a au-
torului şi a persoanei la care se face nararea;
 identificarea ţi prezentarea momente-lor
subiectului (prezentare sumară);
 identificarea şi prezentarea (caracteri-zarea
sumară) a unui personaj;
 identificarea cadrului acţiunii (spaţiu şi
timp);
 identificarea modului/modurilor de
expunere folosit/folosite şi a funcţio-
nalităţii acestuia/acestora (naraţiunea:
prezentarea întâmplărilor; dialogul :
reproducerea discuţiei dintre personaje/
mijloc de caracterizare prin limbaj;
descrierea : înfăţişarea cadrului acţiu-nii, a
aspectului exterior al unui personaj);
 identificarea şi comentarea unor procedee
de expresivitate : dinamizarea acţiunii prin
folosirea frecventă a ver-belor, folosirea
unor formule specifice de legare a
secvenţelor narative, între-buinţarea unor
figuri de stil pntru a ca-racteriza personajele
etc.
III.6.Formularea unui enunţ-concluzie prin care se arată
că opera analizată , prin caracteristicile identificate şi
argumentate, se dovedeşte a fi o operă epică.
FORMULE DE UTILIZAT:
 În opera (textul, fragmentul, creaţia litera-ră,
basmul, schiţa, nuvela, romanul poves-tirea,
naraţiunea,legenda, snoava, fabula, istorioara,
balada etc.) „Y”, scriitorul(auto-rul, naratorul,
povestitorul, autorul anonim, creatorul anonim
etc.) relatează, povesteş-te, narează, prezintă,
 bază a conţinutului (tema, aspectul general de
viaţa la care se referă.
 Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc.) epi- tetul
(comparaţia, personificarea, hiperbo-la,
repetiţia, enumeraţia etc.) „Z”(se citează
secvenţa de text care conţine figura de stil
identificată/selectată pentru interpretare) ,
poetul (scriitorul, autorul acestei opere,
creatorul, artistul etc.) exprimă (sugerează
potenţează, subliniază, creează impresia,
accentuează, amplifică, creează o imagine,
comunică, transmite, scoate în relief, aduce în
prim-plan, pune în lumină, etc.) ... ur-mează
ideea, sentimentul, starea sufleteas-că, imaginea,
senzaţia, aspectul etc.
înfăţişează, critică, ironizează, satirizează,
înfierează, laudă, preamăreşte, glorifică,
elogiază, evocă, bi-ciuieşte, admiră, îşi exprimă
dezaprobarea (dispreţul, simpatia, antipatia,
durerea, tristeţea, compătimirea, mila,
dragostea, admiraţia etc.)
NOTĂ:
Cuvintele scrise cu litere cursive pot fi folosite şi
când ne referim la oprele lirice, deoarece se referă la
mesajul comunicat de opera literară, în general.

Absolvenții sunt în ajunul examenului de Bacalureat la limba și literatura

română. Cu siguranță, ultimele câteva ore sunt dedicate revizuirii
materialului studiat, iar #diez vă vine în ajutor la realizarea subiectului al II-
lea, cu o listă de tipologii umane întâlnite în literatura română.

Tipul avarului (zgârcitului)

#1. Hagi Tudose din nuvela cu același nume de Barbu Ștefănescu Delavrancea
Hagi Tudose este tipul concret al avarului, având ca trăsătură dominantă patima sa față de bani,
care-l dezumanizează și îl aduce în pragul nebuniei. Personajul este urmărit în evoluție din
copilărie și până la batrânețe, pe măsură ce plăcerea de a economisi bani se transformă într-o
zgârcenie maladivă, distrugătoare, halucinantă.
#2. Costache Giurgiuveanu din romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu
Este un însetat de bani și de viață. Are multă afecțiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde
nimic pentru a-i asigura viitorul și nici pentru a o înfia. Pentru moș Costache banul reprezintă un
scop în sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar.
#3. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici (discutabil)
Deși este zgârcită, Mara nu este lacomă, setea de bani nu o dezumanizează, fiind mereu motivată
și animată în acțiunile ei de dragostea maternă. Construită din lumini și umbre, eroina nu se
îndură, totuși, să cheltuiască bani pentru copiii ei. Astfel, Persida este dusă la mănăstire, cu bani
puțini, iar lui Trică îi refuză să-i răscumpere serviciul militar ca să-l scape de armată.
Tipul arivistului (parvenitului)
#1. Stănică Rațiu din romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu
Arivistul fără scrupule și escrocul locvace (vorbăreț, limbut), Stǎnicǎ este un avocat fără procese,
care își exercita debitul verbal în sânul familiei și în cercul prietenilor. Leneș și incapabil să
muncească pentru a-și câștiga existența, Stănică stă gata de atac, fiind în permanență în
așteptarea unei moșteniri, care i se pare singura soluție de trai. Activiatea lui constă, în general,
în căutarea unor căi de a obține bani, de la oricine, fără discriminare: de la Otilia, Felix și
Pascalopol, de la Marina, precum și de la rudele sale. Este convins că va putea pune odată mâna
pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr, îi fură, pur și simplu.
#2. Dinu Păturică din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, de Nicolae Filimon
Dinu Păturică este ambiţios, viclean, brutal şi grosolan în acţiunile sale, obsedat de ascensiunea
socială, în slujba căreia pune o imaginaţie diabolică, trăsături ce reies, indirect,
din comportament şi atitudine. În construcţia personajului există o ipocrizie, dar şi o inteligenţă
malefică pe măsură. Primit în casele postelnicului Tuzluc, în funcţia modestă de ciubucciu, el
adoptă masca supuşeniei şi a umilinţei, iar acest prim pas pe „pământul făgăduinţei” îl face
optimist: „am pus mâna pe pâne şi pe cuţit; curagiu şi răbdare, prefăcătorie şi iuşchiuzarlâc
(dibăcie, şiretenie) şi ca mâne voi avea şi eu case mari şi bogăţii ca ale acestui fanariot”.
Simulând atât de bine devotamentul, în scurtă vreme Tuzluc îi acordă încredere deplină, dându-i
ca misiune supravegherea ţiitoarei sale, Chera Duduca. Din momentul în care Duduca devine
amanta lui, apoi complice în ruinarea postelnicului, Păturică este sigur că „a învăţat pe dinafară
alfabetul norocului”.
#3. Tănase Scatiu din romanul cu același nume de Duiliu Zamfirescu
Tănase Scatiu, din opera cu acelaşi nume a lui Duiliu Zamfirescu, este un continuator al lui
Păturică, în linia ariviştilor români, reprezentând „omul-căpuşă, care se umflă pe măsură ce
victima se sleieşte de puteri”. Rapacitatea sa îi aduce bunăstare, cămătăria, moşia conului Dinu,
iar murdara lui bogăţie îl înzestrează cu fata boierului de nevastă şi mandatul de deputat,
împlinindu-se, astfel, destinul omului necultivat dar inteligent, îndrăzneţ, neoprit de piedici
morale, rapace şi, mai ales, dârz. Aceasta ar fi esenţa acestui parvenit, dacă ar trebui caracterizat
în câteva cuvinte.
#4. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu
Din punctul de vedere al categoriei morale, Ion este tipul arivistului, înrudit cu Dinu Păturică sau
cu Tănase Scatiu, cei fără scrupule morale, ce folosesc femeia ca mijloc de parvenire.
Tipul țăranului
#1. Ion din romanul cu același nume de Liviu Rebreanu
Ion ridică pământul în rândul valorilor sacre. Acesta iubește mai presus de orice pământul.
#2. Mara din romanul cu același nume de Ioan Slavici
Mara se ocupa cu mica negustorie, alergând fără odihnă din Radna, la Lipova sau la Arad, trăind
modest și adunând banii cu multă chibzuință. Mediul în care trăiește Mara, alcătuit din târgoveți,
breslași, negustori etc, îi trezește dorința de a-și depăși condiția și de a se face respectată.

#3. Onache Cărăbuș din romanul „Povara bunătății noastre” de Ion Druță

Este prototipul muncitorului de la țară, adică tipul țăranului perseverent, structurat pe principiul
adevărului. Onache este un țăran optimist, plin de viață.
#4. Gheorghe din romanul „Frunze de dor” de Ion Druță
Tipul femeii moderne
#1. Doamna T din „Patul lui Procust” de Camil Petrescu
Doamna T reprezintă tipul de feminitate modernă, mai întâi, pentru că se distinge printr-un
farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emană, apoi, pentru că ea întruchipează, pentru
prima oară într-o viziune românească, un spirit feminin intelectualizat și, totodată, femeia
independentă din punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobilă stil.
#2. Ela din „Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război” de Camil Petrescu
Ela, ca şi Doamna T, din „Patul lui Procust”, este femeia modernă, care îşi foloseşte frumuseţea
şi eleganţa pentru a avansa social. Este, mai ales, noul tip de femeie care nu mai acceptă în
niciun fel tutela bărbatului.
#3. Otilia din „Enigma Otiliei” de G. Călinescu
Actele ei sunt motivate de voința acută de independență, de emancipare. „Sunt capricioasă, vreau
să fiu liberă”. Otilia întruchipează modelul femeii moderne, independente, inteligente, capabilă
să ia decizii. A devenit, dintr-o copilă naivă, inocentă, o femeie matură, total diferită de cea pe
care o știa Felix. Ea rămâne într-o penumbră de mister în tot romanul. Enigma ei este însăși
feminitatea ei, mereu proaspătă, ludică și indescifrabilă.
 Tipologia Obsedatului
#1. Apostol Bologa din „Pădurea Spânzuraților” de Liviu Rebreanu
Este primul erou din literatura română întruchipat de intelectualul ce trăiește o dramă de
conștiință, un tragic conflict interior, declanșat de sentimentul datoriei de cetățean, ce-i revine
din legile statului austro-ungar și apartenența la etnia românească. Liviu Rebreanu analizează
personajul din punct de vedere psihologic cu obiectivitate și, pentru prima oară în proza
românească, aduce în prim plan o criză de conștiință a unui intelectual ce aspiră la o existență
bazată pe principii morale solide, clare și intransigente.
#2. Ion în „Ion” de L. Rebreanu
De la început, Ion este sfâșiat de două glasuri interioase: Glasul pământului și Glasul iubirii,
căzând victima acestor patimi. „Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o
chemare, copleșindu-l. Se simțea mic și slab ca un vierme pe care-l calci în picioare”, se
menționează în operă.
#3. Puiu Faranga din „Ciuleandra” de L.Rebreanu
Fiind un roman de analiză psihologică, accentul se pune pe conturarea trăsăturilor personajului
principal. Primează conflictul interior care se dă între ceea ce ar vrea să fie și ceea ce este cu
adevărat, între personalitatea lui și masca pe care și-o dă jos abia la finalul romanului.
Tipologia îndrăgostitului
#1. „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu
Sărmanul Dionis dezbate soarta tragică a omului superior, a omului de geniu într-o societate
ostilă adevăratelor valori spirituale, societate care încearcă să se detaşeze, refugiindu-se în vis.
Trăieşte în casa unui bătrân preot şi o iubeşte pe Maria, fiica acestuia. La îndemnul
umbrei, pleacă într-o călătorie cosmică împreună cu iubita sa Maria, fiica boierului Mesteacăn.
Pământul e prefăcut într-un mărgăritar pe care-l atârnă la salba iubitei sale (motivul umbrei şi al
dedublării).

#2. Felix Sima din „Enigma Otiliei” de George Călinescu

Relația dintre Felix și Otilia scoate la iveală „simțiri până atunci latente” din interiorul tânărului,
care se îndrăgostește de cea cu care împărtășește condiția de orfan. Dragostea lui Felix pentru
Otilia este neschimbată, statornică, indiferent de gesturile fetei, iar asta arată faptul că atunci
când vine vorba de iubire, este sensibil, timid, impulsiv, imatur și naiv.
#3. Ioana şi Ştefan din romanul „Delirul” de Marin Preda
#4. Rusanda şi Gheorghe din „Frunze de Dor” de Ion Druţă
Dragostea dintre ei e evidentă la începutul romanului: „a scos repede o batistă, a pornit cu ea
spre buze, dar mâna n-a îndrăznit să şteargă arsura primei dragoste…”; ambele personaje deţin
acelaşi statul social – cel neschimbat de timp – copii de ţărani, dar odată cu zidul pus de inovaţie,
adică posibilitatea Rusandei de a deveni intelectuală – profesoară, dragostea lor trece la scara
descendentă, fiind „speriată” de acel nou în care ar trebui să intre. Asta în timp ce Gheorghe
rămâne acelaşi om al ţărânei.
Tipologia intelectualului
#1. Victor Petrini din „Cel mai iubit dintre pământeni” de M. Preda
Victor Petrini reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el
îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa.
#2. Ștefan Gheorghidiu din „Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război” de Camil
Petrescu
El este cel care compune, filtrează și organizează toate evenimentele din propria perspectivă. Se
înscrie în seria eroilor camilpetrescieni însetați de absolut, de ideal, reprezentând, de fapt, tipul
intelectualului inadaptat, cel care își compune propria lume pe care încearcă să o aplice.
 Tipologia creatorului
#1. Personajul Manole din „Meșterul Manole” de Lucian Blaga
Manole, prin destinul său creator, este un erou de tragedie antică şi, în acelaşi timp, este un
Prometeu, un erou civilizator, fiindcă este nevoit să aleagă între pasiunea devastatoare pentru
creaţie şi iubire, dragoste de viaţă.
#2. Moș Mihail din „Sania” de Ion Druță
El visa să facă o sanie „pentru care și cel de seama lui i-ar zice bade”, adică un lucru valoros, în
care s-ar vedea că a pus mult suflet. Cu toate că soția sa era „sprintenă la minte” și „îndată
prindea firul”, ea l-a părăsit, fiindcă nu înțelegea ce-i creația meșterului adevărat.
Tipul tânărului în devenire
#1. Felix din „Enigma Otiliei” de George Călinescu
Felix, după absolvirea liceului, timp în care locuise la internat, vine la București pentru a urma
facultatea de medicină ca și tatăl său.
#2. Gheorghiță din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu
Deja la 17 ani el este inițiat în viața de păstor, întrucât coborase cu ciobanii, cu oile, cu asinii și
cu dulăii la iernat. Ajuns la adolescență și fiind o fire sensibilă și meditativă, Gheorghiță își
amintește nostalgic de copilăria lipsită de griji și petrecută în mijlocul naturii, cu turmele și in
tovărășia povestirilor. Gheorghiță trece de la starea de inocență a copilăriei la maturitate,
alăturându-se mamei sale în tentativa acesteia de a-l găsi și de a-l pedepsi pe asasinul tatălui său.
#3. Rusanda din „Frunze de dor” de Ion Druță
Prin Rusanda Druţă, autorul a abordat problema creşterii tinerii intelectualităţi basarabene.
#4. Gheorghe din „Frunze de dor” de Ion Druță
Gheorghe rămâne a fi om al țărânei.
Tipul copilului universal
#1. Nică din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă
Nică este personajul cu tipul copilului universal, trecând prin diverse perioade ale copilăriei în
care face șotii, interacționează cu lumea din jur, colegi, profesori, părinți și descoperă lumea
înconjurătoare.
#2. Ionuț din „Horodiște” de Ion Druță
Ionuț a fost cel mai mic dintre copiii familei sale.
#3. Lucian din „Hronicul și cântecul vârstelor” de Lucian Blaga
Tipul domnitorului tiran
#1. Personajul Alexandru Lăpușneanu în lucrarea cu același nume de Costache Negruzzi
Întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud, care conduce ţara într-un mod absolutist, fără a
ţine cont de părerile boierilor. Personajul este construit din contraste şi în antiteză cu celelalte
personaje, are o psihologie complexă, cu calităţi şi defecte puternice.
Tipul gentlemanului
#1. Pascalopol din „Enigma Otiliei” de George Călinescu
Tipul copilului răsfățat
#1. Goe din „D-l Goe” de I.L.Caragiale
#2. Ionel din „Vizită” de I.L.Caragiale
Tipul omului ratat, nerealizat în viață, dominat de teamă
# Gavrilescu din „La țigănci” de Mircea Eliade.
 Sugestia contextuală a imaginii artistice
Formule de utilizat:
Imaginea ... produce senzații de ...

 Prin figura de stil se creează imagini artistice(vizuale, auditive, olfactive)

 Imaginile ... întipăresc în minte crîmpele din ...
 Poetul creează un anumit univers, o lume imaginară, atît prin (conținutul de idei poetice), cît
și prin(imagini vizuale) ...
 Textul abunde în imagini auditive și vizuale care sugerează...
 melodicitate aparte creează expresia...
 Textul are o dinamică interioară sugerată de verbele de mișcare;
 Pentru conturarea imaginilor ... , se folosesc diferite figuri de stil ca ...
 Imaginea dată se realizează printr-o diversitate de procedee artistice:
 Imaginea din această strofă este vizuală și realizată prin intermediul personificării ... al
metaforilor ... și ai epitetelor ...
 Imaginile surprinzătoare și inedite dau o profundă semnificație strărilor sufletești exprimate
de poet.
 Sunetele și imaginile se îmbină pentru a conferi poetic un anumit fast
 Imaginile audite li se alătură celor vizuale care sugerează o atmosferă( de liniște)