ARTA POETICĂ (ARS POETICA)

Opera literară în versuri în care autorul își exprimă crezul liric / propriile convingeri despre
arta literară și despre aspectele esențiale ale acesteia.
Autorul își exprimă în mod direct concepția despre poezie (principiile de creație: elementele
de laborator poetic, surse de inspirație, teme, modalități de creație și de expresie; rolul social al
poeziei) și despre rolul poetului (relația poet – creație / inspirație ; raportul poetului cu lumea sau
cu divinitatea ; rolul său social).
Spre deosebire de poetică (un text teoretic în proză), arta poetică este o opera literara în
versuri , un program (manifest) literar realizat cu mijloace poetice.
Spre deosebire de Arta Poetică a lui Boileau , în care sunt expuse principiile clasicismului
(respectarea regulilor , rațiunii și calității stilului), Arta Poetică a lui Verlaine redă principiile
simbolismului (anularea vechilor rigori formale , pledoaria pentru muzica interioară și vagul
sentimentelor),curent literar modernist.
La nivel ideatic , artele poetice se axeaza asupra celor doi termeni : poezia si poetul . În
funcție de termenul care deține rolul determinant , ne aflăm în fața unei arte poetice clasice (cum
este poezia ?) sau moderne (care este relația poetului cu lumea și cu opera sa ?).
Relația divinitate – poet – opera constituie un factor de diferențiere între poezia românească
din secolul al XIX-lea și poezia modernă a secolului XX. Dacă pentru un poet ca O. Goga ,
actul de creație poetică era mediat de divinitate , iar harul poetic / inspirația era de origine divină,
pentru Al. Macedonski , artele poetice moderne reflectă ideea filozofică a mortii lui Dumnezeu ,
proclamată de Nietzsche. Pentru Tudor Arghezi , poezia înseamnă “cuvinte potrivite” de un
artisan al cuvantului , care contopește “slova de foc” (inspirația” și “slova făurită” (meșteșugul).
Lucian Blaga plasează eul creator în centrul universului ale cărui mistere le protejează prin
transfigurare artistică , iar creația poetică este o cale de cunoaștere (luciferică). El consideră că
omul nu poate dobândi cunoașterea absolută, pentru că Marele Anonim a impus cenzura
transcendentă. În concepția lui Blaga, în urma oricărui proces de cunoaștere rămâne ceva
misterios, care devine la rândul lui obiect al cunoașterii, o zonă de mister persistând însă la
infinit. Din punctul de vedere al atitudinii față de mister, există, în viziunea lui Blaga, două tipuri
de cunoaștere: paradisiacă și luciferică. Cunoașterea paradisiacă este cunoașterea rațională,
științifică. Ea consideră că misterul ar putea fi eliminat integral, dar acest lucru fiind imposibil –
în concepția lui Blaga – cunoașterea paradisiacă escamotează (ascunde, trece cu vederea) zone
importante ale realității. În schimb, reprezentanții cunoașterii luciferice sunt conștienți de faptul
că misterul nu va putea fi luminat niciodată integral și își propun să-l accentueze, să-l potențeze.
Această idee filozofică stă la baza poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, care este
construită pe un sistem de antiteze între cunoașterea luciferică, desemnată prin metafora „lumina
mea”, și cunoașterea paradisiacă, exprimată prin metafora „lumina altora”. Opozițiile dintre cei
doi termeni sunt fie explicite („lumina altora / sugrumă vraja”, „dar eu, / eu cu lumina mea
sporesc a lumii taină”), fie implicite (faptul că „eu nu ucid cu mintea tainele” presupune că
„lumina altora” le ucide).
În poezia,, Joc secund “scrisă de Ion Barbu ,arta este un joc secund, o reflectare ideală a
realităţii, purificată, esenţializată şi sublimată. Dacă lumea este jocul Creatorului, al divinităţii,
poezia este un joc secund al poetului. Tema ilustrează concepţia despre creaţie, ideea
autocunoaşterii şi ideea lumii purificate prin reflectarea în oglindă.
În poezia ,,Plumb” scrisă de George Bacovia ,tema poeziei o constituie condiţia de damnat a
poetului într-o societate meschină, care nu-l înţelege, o societate superficială, neputincioasă să
aprecieze valoarea artei adevărate. Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, solitudine a
poetului care se simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se simte
închis definitiv, fără a avea vreo soluţie de evadare.

Conceptul de artă poetică definește o operă literară în care autorul își prezintă în mod
particularizat viziunea și atitudinea asupra menirii poetului și a creației sale . Arta poetică
surprinde de asemenea sursele de inspirație ale poetului, temele, modalitățile de creație și de
expresie, precum și rolul poetului și al creației.
Putem întâlni motivul artei poetice în opere precum:

,,Ex libris” de Tudor Arghezi;

„Plumb” de George Bacovia;
„Flori de mucigai” de Tudor Arghezi;
„Cad lin litere” de Vasile Romanciuc;
„Testament” de Tudor Arghezi;
„Epigonii” de Mihai Eminescu;
„Ars poetica” de Gr. Vieru;
,,Cuvânt”de Tudor Arghezi
,,Din ceas, dedus...” de Ion Barbu
,,Oul dogmatic “de Ion Barbu
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii'' de Lucian Blaga
,,Către cititori” de Lucian Blaga