Corabii cu cenusa Poezia se naste din viziune, din cunoastere, din filozofie si din sentiment.

Viziunea blagiana este una atotcuprinzatoare,pusa sub semnul misterelor universale si animata de dorinta de a le spori prin interpretare proprie bazata pe sensibilitate. In creatia sa,poetul trateaza o gama variata de teme,in care se straduieste sa cuprinda existentialul tocmai prin tainuire, prin erijarea in cel insarcinat cu pastrarea misterului elementelor care alcatuiesc Marele Tot, actiune ridicata la valoarea de misiune sacra. De la aparitia primelor raze ale luminii blagiene pana la apusul astrului misterios,fiecare poem, fiecare farama a creatiei pare desprinsa din lumina creata in ziua dintai,din lumina aceea-nsetata adanc de viata(L.Blaga). Situata in volumul de maturitate Corabii cu cenusa,poezia Epitaf pentru Euridike reia un mit antic intr-o forma pesonala, fiind deopotriva o elegie(ipostaza sugerata si de titlu) si o ars poetica prin viziunea pe care o are Blaga asupra inspiratiei. Pentru o intelegere mai apropiata de sensul dorit de autor a textului reamintim mitul elen :Euridike ,sotia lui Orfeu, a fost salvata din Infern de acesta ,dupa ce i-a induplecat pe zei prin cantecul sau si a promis ca nu o va privi inainte sa ajunga pe Pamant.Cuprins de indoiala ,daca cea care il urmeaza este intr-adevar muza sa, el incalca juramantul ,iar Euridike dispare ca o umbra , cade prada pentru eternitate taramului intunecat. Poetul se transpune in ipostaza orfica , recreeaza mitul, se substituie zeului ,devine protagonist al umanitatii in eterna drama divina. Euridike reprezinta deopotriva sursa de inspiratie de factura erotica si fatala neimplinire pe acest plan,sau mai degraba o implinire abstracta, sublimata. Rezultatul este o poezie a erosului transcendentalizat ,exilat in Idee (D.Micu) prin filtrul Thanatosului in care este evidenta tristetea metafizica incurabila,tanjirea dupa lumea/ceva din lumea de dincolo. Deoarece la Blaga poezia se naste din mister si forte antinomice ,se poate afirma ca acesta este atat un imn al dorului de moarte,cat si o expresie a setei de viata.Cea pierduta pentru totdeuna pe taramul de dincolo de negura este vazuta tocmai ca singur triumf al vietii/asupra mortii si cetii,amintirea ei fiind suficienta petru a crea echivalentul poetic al vietii. In opera lui Blaga, non-existenta insufla poetului ideea creatiei,o completeaza, nu i se opune. Este valabila si interpretarea lui Maurice Blanchot referitoare la semnificatia nimfei Euridike.Ea este vazuta ca faptura subordonata ideii de cantec si de poet,predestinata sa traiasca in intunericul increatului . Tentativele de a o vedea, de a o scoate in lumina pe Euridice esueaza deoarece ea reprezinta ideea, cantecul si nu poate exista decat astfel .Ea potenteaza talentul lui Orfeu,dandu-I impulsul de a se exprima de a se defini ca artist, ea este masura dimensiunii lui creatoare ,ea stabileste

legatura misterioasa dintre Poet si Cantec:cand nicaieri nu mai esti,esti in mine. Aceste idei justifica titlul funebru,al textului care se vrea un elogiu mut al muzei,care prin existenta/ disparitia ei i-a deschis poetului drumul creatiei. Versurile In intunericul meu locuiesti /de atunci ca o stea intr-o fantana. contin simboluri tipice pentru Blaga :intunericul, si lumina steaua ,fantana,domeniul adancului.Vom studia ,pe rand semnificatiile acestora evidentiind legatura cu textul poetic. Blaga este poet al luminii si intunericului deopotriva, idei relevate de versurile citate anterior.Adjectivul posesiv meu atasat intunericului atesta idea misterului creator, a chaosului prin care strabate lumina-manifestare sensibila a nemarginirii (stea). Astrii poetului sunt luna si mai ales stelele care se vad in fundul fantanilor adanci, adanci(carora le este dedicat poemul Fanatanile ). Metafora expresiva,pesonificatoare prin care aparenta umana nu mai este extinsa pana la dimensiuni cosmice,ci infatisarile cosmice sunt interiorizate, facute deopotriva cu omul este evidenta in alaturarea steaEuridice. Steaua este aici lumina care calauzeste poetul expresionist , rasfranta in apa,in adanc, ipostaza intoarsa a stelei din inaltul cerului contemplata de romantici pentru ca la Blaga toate sensurile tin de domeniul unei sensibilitati metafizice ce coboara in adanc si vine din adanc. Izvoarele ,fantanile ,domeniile apei ,stapanite de Sarpe(symbol al tentatiei cunoasterii, esuata de fapt in eros) sunt simboluri fundamentale ale cunoaterii luciferice,ele au menirea de a satisface o alta sete decat cea biologica. Este prezent cultul adancului vazut ca teritoriu al intunericului,tinut demiurgic :in bezne se intalnesc si intrepatrund principiile antinomice care prezideaza urzirea vietii (D. Micu). Poezia lui Blaga este incadrata de exegeti liricii conceptuale ,ca atare se intalnesc idealismul filozofic deja subliniat ,valentele expresioniste,si versificatia libera si aritmica. Stilul lui Blaga este voit anticalofil ,el realizand chiar clasificarea metaforelor in metafore plasticizante si metafore revelatorii,categoria cea mai folosita de poet fiind a doua, cea in care se incearca tainuirea misterului prin sugerarea ideii fara a o dezvalui. Astefel cineva denumeste o instanta superioara,(posibil chiar Marele Anonim),ambiguizata ca si circumstantele disparitiei Euridikei: intr-o zi desemneaza un timp mitic,de fapt un illo tempore, deoarece disparitia muzei echivaleaza pentru poet cu disparitia concretului, restul desfasurandu-se in afara contingentului, in visare. Deoarece Euridike este luata de mana, deci nu se impotriveste trecerii catre celalat taram ,deducem ca de fapt,ea nu se sustrage

misterului, menirii sale de muza eterica ci se integreaza,constienta, marelui necunoscut din care se naste arta. Taramul mortii este in conformitate cu folclorul ,foarte departe,despartit de lumea celor vii prin negura,expresie a imaterialitatii pe care o reprezinta lumea umbrelor. Creatia capata valente de imn,ide sustinuta de versurile triumf al vietii asupra mortii si cetii. Poetul se proclama salas al inexistentei,(cand nicaieri nu mai esti, /esti in mine),al gandului pur,al creatiei in starea sa incipienta (Aducere-aminte)care este deasupra granitelor ,conventiilor , chiar asupra vietii si mortii vazute ca stari antagonice,cand ,de fapt ele se completeaza si sunt necesare una alteia(nu mai esti,esti[..] singur triumf asupra mortii). O creatie conceptuala nu putea fi scrisa decat sfidand rigorile ,de aceea,versurile sunt voit aritmice,inegale si nesupuse metricii traditionale deoarece poetul doreste distantarea de reguli, doreste libertatea in planul creatiei ,se imagineaza un Pan al liricii, care a inlocuit fluierul cu viziunea. Procedeul caracteristic este cel al enjambamentului,care genereaza sentimentul de continuitate ,de miscare libera a frazei ,cu pauze neuniforme care macheaza idei, dau sensuri(esti in mine. Esti,iata, Aducere-aminte), obliga lectorul sa patrunda semnificatiile textului, gravitatea lui. Acest procedeu este specific expresionismului german, asimilat de Blaga , inspirandu-se de fapt din Rilke,al carui monolog liric il asimileaza si il reproduce in maniera proprie. Eroticul se impleteste la Blaga cu aspiratii metafizice ,cu profunde reflectii despre viata si moarte,spiritualizate prin deschidere cosmica ,iar ingemanarea acestuia cu thanaticul nu face decat sa reliefeze o alta ipostaza a marii treceri fara a dezvalui insa esenta lumii, a poeziei ,desprinsa din Mister si reintegrandu-se continuu in acesta,revitalizandu-l.