Sunteți pe pagina 1din 5

LITOT DSL 343 Figur* de gndire, form de disimulare apropiat de eufemism*, care const n exprimarea reticent a unei idei,

astfel nct s se neleag mai mult dect se spune n enun*: Va, je ne te hais point! - Du-te, nu te ursc (Corneille); Cnd vezi piatra ce nu simte nici durerea i nici mila -/De ai inim i minte - feri n lturi, e Dalila! (Eminescu). Litota se realizeaz de obicei prin negarea contrariului unei idei: n-a trecut mult - a trecut puin timp; nu e un la - e curajos; n-are o idee prea rea despre sine - are o prere bun. Exist ns i posibilitatea de a formula pozitiv litota: eti prea puin rbdtor, cunoti prea puin oamenii. n enun, litota are rolul de a ocoli expresia direct ori brutal, pentru a face admisibil o idee care, altfel, ar putea oca. n mod eronat litota este uneori opus hiperbolei* (H. Morier): litota nu exprim o reducie de ordin dimensional sau intensiv, ci const doar ntr-o expresie reticent (Nu sunt chiar aa de prost). De aceea este numit i a tenuaie.

Hiperola si litota, Gh. Grigurcu, Home > Arhiv > 1999 > Numarul 12 > Hiperbol si litot, Rom Lit. O maree neagr s-a revrsat adesea, n ultimele decenii, peste plajele poeziei romnesti. Imaginile devalorizrii si descompunerii, ale grotescului si monstruosului, ale urtului ntetit printr-o ingeniozitate asociativ, printr-o verv infernal, si-au fcut loc de la expresionistii saizecisti precum Ioan Alexandru, Gheorghe Pitut, Mihai Elin, George Alboiu la Angela Marinescu si de la Cristian Simionescu la Ruxandra Cesereanu, Marian Drghici si altii. Evident, putem vorbi, la noi, de o traditie a esteticii urtului, culminnd cu Arghezi si trecnd prin feericdemonicul Ion Caraion, ns avem impresia c poetii mai recenti au o alt motivatie a propensiunii lor negative, c bila neagr ce-o emit din abundet provine dintr-un ru epocal. Chiar dac nu putem vorbi de o finalitate polemic explicit, aceasta exist n orientarea imanent a imaginarului. E o reactie a negativului la negativ. O reactie debordant, patetic, la adresa unei lumi, a unor institutii si moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia s reformeze nsesi temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuza, silindu-se a-i lua locul. Formula psihic a respingerii realului aberant o reprezint acele sentimente existentiale revelatoare despre care vorbea Heidegger, precum plictiseala, anxietatea, disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers al obstacolelor, al frmntrilor si deceptiilor. Astfel nct nu putem a nu-i considera pe poetii n chestiune dect un soi de existentialisti sui generis. Formula lor poetic e cea a umorului absurd, corespunznd unei tendinte de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrngerile unui mediu nociv, conform explicatiei oferite att de teoria psihanalitic privitoare la comic, ct si de cea axiologic, nrudit cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu tot fundalul escatologic realizat, asistm, n conditiile de criz a oricrei ncredintri, la desfsurarea unui scenariu relativizant, bizuit pe incongruentele, fie si terifice, care trimit la esenta comicului de

totdeauna. 1. Una din preotesele acestei sumbre antiliturghii lirice - mai nou venit, dar nu si mai putin dotat dect mcar o parte din cei amintiti - este Gabriela Cretan. Tendinta poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbol a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforic a spiritului, ns si ca o flagelare de sine, sub semnul invocatiei sacrilege, menit a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul si reneag el nsusi smburele pur, trivializndu-se, intrnd n hora concretului desucheat: "de cnd nu te-am mai invocat, pan Diablo,/ mi-am aniversat centenarul/ ani au trecut pe sub geamuri ncrcati n crute,/ n dricuri,/ n vehicule celeste de rzboi. chintale/ zvrlite n groapa gunoaielor//mnia mi-a stat bolovan cpti/ si rbdarea/ lsnd s mai treac un lustru, s dea/ mintii patin si lustru. a-nvins/ liubovia/ pe cnd silabisea n cenusii facsimile/ ceea ce pentru altul a fost/ urlet pur (...) te-am chemat din strfunduri/ din puterea arcanelor. purtnd noaptea n crc/ si crima/ ca un abces care se coace si sparge./ Puah!// ncoronati si desculti s ncercm travestiul/ Desfrnata si Magul/ trasi prin inele de flcri// arghirofili/ ncercnd ntre dinti plumbuitii talanti/ extorcati. inimioarele fripte/ ale fratilor ngeri/ si viermusorii hilari, brbtesti/ zvrcolindu-se n tvita de nichel" (Catacomba comediantilor). Comediei umane i se adaug una cosmic. Absurdului subiectiv al retoricii gunoase i se adaug absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar n clipa aceea cnd fratii urcati pe butoaie/ n piat/ predicau n desert/ albiti de saliva prostimii mojice/ (refuznd s nvete si astfel s ias din starea/ de dobitoc somnolent, de catr/ si s-mbrace o piele/ trandafirie, subtire -/ de om. si un chip slefuit, omenesc),//chiar atunci cnd mai plini de rbdare si mil e-/cleziast/ dizertau mai aprins despre rs,/ virtuozi ai comediei mbinnd alegatii/ cu rgieli rusticane/ ritmnd n allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cnd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ ca o nenorocoas-aruncare de zaruri/ de parc un munte s-a rupt din tria stncoas/ cu hurductur si mare cutremur/ zgltind cpriorii,/ frmitnd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dat cu fata.// i-a npstuit, spumegnd, ntunericul. ca la o nastere/ s-au rupt apele cerului/ si grozave talazuri, nalte ct un rzboinic clare/ au nvlit peste ei, oprindu-i" (Dizertatie despre rs). O mistic ntoars pe dos, consacrat materialittilor, se conjug cu o redundant a antipoeziei. Corporalitatea expansiv, burlesc (factorul mecanic) apare placat pe factorul viu care e iratiunea existentei, constientizarea vizionar a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunec nspre reprezentrile grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care faciliteaz compromiterea concretului: "Amurg de iarn. burghez. amurg al obezilor./ lumina ca briciul frizerului/ si/ din claponul fript tsnesc sapte jeturi/ de snge. stropesc plastroanele albe./ jubileaz/ sub jiletci descheiate pntece pline/ clipocind nfundat ca-n butoaie un must/ fermentnd// musterii se ntrec/ n rgieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lng toiuri golite si urina se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordnd din chingile-naltelor cizme.// snt veseli guarzii. cni aburesc/ pe tblii de mahon lustruite de coate/ degaj/ o disforie usoar. endemic.// parc-i mpunge dracul n coaste. suier/ pe lng urechi o ghiulea, o sudalm/ plescind ca o palm pe ceafa aproapelui/ si la se apr slobozind cteva salve/ cu artileria grea: se ntinde o ciuperc de gaz/ care mut din loc belicoasele nri/ iar pe gheata verzuie/ cad retezate mormane

de nasuri/ jupite" (Amurg burghez). ncercnd a-si neutraliza repulsia ori spaima ("o spaim crepuscular, atavic"), autoarea si mrturiseste rsul (fireste un rs amar, fireste un "rs galben") n fata homunculilor simbolici de ea modelati: "ntr-o incint auster, cufundat n studiu/ si aplicatie, modelez corpuri umane/ grotesti. am o poft grozav de rs/ de o comedie cu moravuri usoare" (ibidem). Dup cum vedem, magia neagr, alchimia, si comedia se mbin n fluidul aceluiasi discurs vscos, n care ncap "reverii vinovate". Spre a consolida aceast comedie a materiei dereglate, anarhice, care acoper ntreg orizontul, Gabriela Cretan propune, n snul ei, relatii insolite, mijloceste contracte perfide ntre regnuri, compromisuri ntre aparente si esente, mezaliante ntre contingent si absolut (n gradul n care cel din urm rmne precum un reziduu indestructibil al spiritului ce se dezafecteaz cu o ntunecat veselie). Anorganicul absoarbe cu poft fiintele ori dobndeste el nsusi statut de fiint: "pietrendelung polisate, cunosctoare, tcute/ fr lumin n ochi, fr sex/ translucide rclite/ n care-s nchisi brbati adormiti/ vietasi/ nepromisi nasterii, mortii/ sau valuri uriase de lav rcindu-se, modelate de vnt/ n rsucire lund chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se mbin cu frenezie. Decderea concretului mistuie abstractiunea: "noi sntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forta sexual a unei abstractii/ cercetnd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeti ai infernului/ iluminati. nriti" (Oameni cu lmpi sIesireat). Dac stiinta e, dup cum vedem, iluminat malign, srbtoarea e departe de a semnifica o purificare. Osptul reprezint un episod demoniac:m"Benchetuim n spelunc, popeste, porceste/ mestecm, nghitim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rmas nici un zgrci. l-am mncat./ n putul uranic vl-voreaz neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul mperecherilor"), soarele e aductor de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mniosi" se fac de rs: "cad deoparte-nmuiati ca sugarii stui/ gngurind mblnziti". "Urletul unanim" acoper o alternant derizorie a mortii si resurectiei: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucti, nviere si iar/ despicare" (ibidem), n timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbeaz/ a chaosului dospire organic" (ibidem). La fel de unanim e absenta att n lumea vzutelor ct si n cea a nevzutelor, cu exceptia mortii "grase", travestite n materie, cu exceptia monstrilor cu identitate uman, pregtiti industrial pentru "topitoria" thanatic, mereu activ, cu amuzant blazon sacerdotal: "blciul e-n toi. moartea e gras, frenetic.../ noi sntem dreptmergtorii/ erzatul tenebrelor, a Babilonului drojdie" (ibidem). S fie oare o asemenea nepotolit sete de maculare, de delabrare, de anihilare, un antidot, totusi, al spaimei? Desigur, autoarea se neag inclusiv sub aspectul seriozittii posturii lirice, prin poze riscant clovnesti (Satire si calomnii), insistnd pe ideea de veselie, de comicrie a ntreprinderii d-sale: "veselia e neagr ca vrsatul de vnt/ veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" (Lupta cu ngerul). Sau: "s joci n comedie cu poale suflecate/ crpnd de rs" (Cabale de cafenea). Sau: "noi sntem ocnasii muncind n comedie" (Oameni cu lmpi sIesireat ). Dar constatm o ciudat nivelare a trmuilui infernal cu cel pmntesc, ultimul umplndu-l pe cel dinti cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui si craniu/ cunosctor/ ce se poate roti ca un glob pmntesc pentru studiu/ o furnic urcnd golgota/ o cruce-n spinare// umbre de femei agat rufele pe

frnghie,/ ameste-c-n oale/ sub foi de finic pregtesc cina/ pentru nvingtori si nvinsi" (Infern cu floarea soarelui). Asadar nu doar Lumea apare ca Infern, ci si Infernul ca Lume. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o consolare... 2. Dintr-o dispozitie similar, desi recurge la un discurs diferit, se alimenteaz lirica lui Radu Andriescu. Dispretul fat de univers l conduce si pe bardul iesean la asocieri antirevelatoare, batjocoritoare, care dau n vileag suprematia negativ a materiei, deci a efemerului, a deriziunii: "Cnd l vd pe Misu vd masele de plastic si fier ale trgului/ si asta m arunc n cele mai insalubre vguni ale/ memoriei.// Orict de sus as fi si orict as cotcodci/ ajung iute la podea cu tone de amintiri peste ochi;// cnd imaginile trec la santier,/ matele mele clocotesc:/gura urias de argil/ cu gingii de crmid frmicioas" (Un an ntreg). Viata si moartea comunic fr solemnitate, ntr-o cheie minor: "M sclmbi de la un etaj la altul prin santierele din zon,/ s culeg ici un crlig, colo un pumn de chit,/ sau de carbid./ Cald, ca o bucat de carne nc vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta snt procedee preferate. Un fel de descriptie naturalist e investit cu rol de poetizare rebours, nonsalant punctat de comparatii dezavantajoase (o "brf" ontologic): "Mirosul e primul indiciu c intri ntr-un loc bntuit de oameni grbiti. Apoi zgomotul, un fel de geamt prelung./ Ti-e sete si foame, n-ai parale, dar nici nu-ti vine s te plngi/ cnd vezi c pe fiecare calorifer din sal zace cte un/ nenorocit, btrni ca vai de capul lor sau monstri tineri,/ pusti cu capete de marinari btrni. Cel de lng cas are trsturi de mulatru. Impertinent, bate pe umr sau trage de pr pe cei care-ei ajung n apropiere. Rde, cu un rs gros si/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dac la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micsora, a minimaliza totul. n locul absurdului ostentativ, gonflat, apare un absurd discret, redus la minimum. La antipodul "vizionarului", autorul se vrea un reporter si nc unul cu condei sec, implacabil. Oarecum "ingineresc". nversunrii caricaturale, i ia locul apatia. Dezabuzat, plictisit, poetul nsceneaz comedia anodinului: "M gndesc la fericire/ ca la o bucat de cherestea./ Una uscat si veche,/ lsat n plata Domnului ntr-un colt uitat de lume,/ Fericirea asta nu mai are miros de rsin,/ doar de praf, gze si cenusiu./Rugoas si uscat ca inima,/ asa o simt/ si mi se face pielea de gin.//Stau pe muchie si m uit prin plnia asta de fereastr/ la prul din curtea bboiului:/ nu e adevrat, asa de frumos e,/ prea limpede, mnjit cu verde,/ ca de nceput.// Mesterii n halate albastre s-au uitat la cherestea:/ uscat. Dulapi ai? Dulapi?/ Dulapi nam. Scndur. Scndur veche, uscat, am./ Dulapi n-am./ Mesterii au plecat. Ia-ti dulapi, dac vrei pat. Dulapi./ Stau pe patul fcut de mester: mare,/ cu fire de penson prinse-n lac,/ ntr-o camer alb, aproape goal, si m gndesc la scara/ nc nevopsit,/ din fier./ Duce n pod." (Treab de tmplar). Radu Andriescu izoleaz cte un obiect utilitar pe care-l proslveste vag persiflator, n genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legtura lui cea mai strns cu cerul e soba. Glbuie si frmicioas, cu cahlele prinse ntr-un schelet de lut prost, mncat de ciuperci scoase din cine stie ce pivnit, cu spinarea crpat, solzoas, de balaur fumegtor, soba, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungeste spre cer si greutatea care o trage spre miezul pmntului, e axa n jurul creia si toarce el sperantele, putine, de ordonare" (Rime pentru

margine si sob). "Pofta de viat" i e stimulat pe cellalt versant al demoniei, de modestia, inaparenta, imprecizia decompozitiei. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primvar si m retrag la umbr/ miroase a lucruri ngropate de cteva luni si scoase la vnt si umezeal/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc ti dau poft de viat" (Pe hol). Experimental si anafectiv (experienta ca atitudine asumat e, ndeobste, o expresie a anafectivittii), poetul caut locul zero al poeziei care e o goal nregistrare a lucrurilor. ca o contabilitate care ar opera exclusiv cu zerouri: "Cnd intru n prvlie vd nti lada din lemn./ Mai era frig cnd au aprut castravetii, nveliti n plastic,/ lungi, turcesti.(...) Rmas goal, de curnd lada s-a umplut cu piersici./ Nu prea mari, nu foarte mici. Nici crude, nici coapte./ Nu-s prea scumpe, dar nici ieftine. A venit si vremea lor./ Nu prea intr lume n prvlia asta, la minimarket./ Afacerile nu merg nici prea bine, dar nici ru"(Lada). Pe acest fond cinic, mort, imaginile se amplific ns, devin foarte vizibile, aidoma flcrii unui chibrit care se vede noaptea, din deprtare: "Pe geamul de la baie/ un ochi urias de gugustiuc./ Stau prostit, n pijama, lama de ras n mn:/ o pasre cu un ochi att de mare/ trebuie s fi strivit orasul" (Geamlc). Sau: "E neagr de curtenie noaptea" (Aer). Rareori se iveste cte o mai sustinut speculatie "poetic", precum e acest pasaj nchinat ntunericului labirintic, mic insul pe o mare de proz voit: "ntunericul nu are usi. Iesire e peste tot, ca si cum n-ar fi/ nicieri. Nici/ tcerea, n sine rotitoare, spiralat, nu are capt. Te/adncesti n spiralele ei/ fr s dai de capt. Iar inima: pentru ea,/ ca pentru oricare nod, trebuie s fie o sabie" (Cteva gnduri despr e miscare). Ascunzndu-se prin litot, Radu Andriescu se aplic si pe motivul poeziei patriotice, care poate fi dezumflat cu un efect garantat: "am o tar mic/ mic/ ncape-ntr-o pietricic// e tara cea mai mic/ e mic/ mic// am ns o piele mare/ o piele mare/ am o piele fr margini// eu merg/ merg/ si merg/ dar nu vd s aib margini// si-mi spun/ si-mi tot spun: asta e/ asta era/ asta era tara perfect" (Tara mic). Vrnd-nevrnd, poezia patriotic va trebui s accepte si aparenta particulei anti, precum un tichet de supravietuire.