Limba Romana Contemporana

curs 21 Februarie 2019

I. Substantivul

1.Caracteristici generale
2.Flexiunea substantivului a) categorii de gen si numar b) cazul
substantivului
3. Particularitati semantice ale substantivelor
4. Trasaturi sintactice ale substantivului

II. Adjectivul
1. Caracteristici generale
2. Flexiune si clase flexionare
3. Tipologia adjectivelor
4. Trasaturi sintactice ale adjectivului

III. Pronumele
1. Aspecte definitorii
2. Categorii gramaticale ale pronumelui
3. Pronumele personale
4. Pronumele personale de politete
5 Pronumele nehotarat
6. Pronumele interogativ

IV. Numeralul
1. Aspecte definitorii
2. Numeralul cardinal propriuzis
3. Numeralul colectiv
4. Numeralul si alte parti de vorbire

V. Verbul
1. Categorii gramaticale: Mod, Timp, Persoana, Numar.
2.Functiile sintactice ale verbului
VI. Adverbul
1. Clasificarea adverbelor
2. Functii sintactice

VII. Prepozitia
1. Clasificarea prepozitiilor

VIII. Conjunctia
1. Clasificarea conjunctiilor

IX. Interjectia
1. Aspecte definitorii si clasificare

Substantivul

I. Substantivul reprezinta o clasa lexico-gramaticala deschisa, delimitata

prin cateva caracteristici semantico-referentiale si gramaticale.

- Semantico-referntial defineste indivizi organizati in subclase pe baza unor

particularitati comune (casa, copil, buchet etc) sau unici (substantive proprii,
Bucuresti, Ion, Bucegi)

- Morfologic. Prezinta flexiune de numar si de caz, nu si de gen, acesta din

urma fiind o trasatura inerenta a substantivului.

- Sintactic. Reprezinta centrul grupului nominal combinandu-se cu articolul

si cu alti determinanti (ex. un copil, acest copil) precum si cu modificatori
(carte frumoasa, cartea din biblioteca) posesori (ex.cartea Mariei) sau
complemente in situatii speciale (ex. citirea cartii, tristetea lui Ion)

II. Flexiunea substantivului

Categoriile gramaticale ale substantivului sunt genul, numarul si cazul.

Cu exceptia genului, celelalte categorii gramaticale sunt categorii flexionare.
 Categoriile gramaticale ale substantivului sunt evidentiate prin
desinent(z)a si/sau articol definit. Astfel, in formele de nominativ/ acuzativ
(ex. casa, case) se recunoaste radicalul "cas" si flectivul "-a" care indica
genul feminin, numarul singular, cazul nominativ sau acuzativ, in functie de
context, respectiv "-e" care indica aceleasi valori gramaticale dar numarul
plural.

In forma de genitiv dativ (ex,casei) se detasaza radicalul "cas" si flectivul

-ei format din morfemul desinenta "-e" care indica valorile de gen numar si
caz si articolul definit "-i" specific substantivelor feminine la cazul genitiv
sau dativ in functie de context.

I. Categoriile de gen si de numar

Substantivele se incadreaza in trei clase de gen: masculin, feminin si

neutru. Genul este inerent - deci fix, ceea ce inseamna ca substantivul nu
trece de la un gen la altul. In consecinta cuvinte precum "student / studenta"
nu reprezinta forme alea aceluiasi substantiv ci sunt doua substantive, cel de
genul feminin fiind format cu ajutorul sufixului "a" de la cel masculin.
Substantivele au de cele mai multe ori genul motivat (adica genul natural al
referentului). In cazul substantivelor animate de gen masculin sau feminin se
poate stabili uneori o corespondenta intre genul gramatical marcat prin
desinente si sexul referentului (ex. baiat fata). Alteori desi au desinenta de
feminin substantivele animate reflecta genul natural (ex. tata, popa) .
Genul neutru cuprinde in general substantive inanimate (ex tablou, caiet,
scaun) dar exista si o serie de substantive care se incadreaza in clasa
neutrului (ex animal, popor, star). Avand in vedere ca nu exista o
corespondenta perfecta intre genul substantivului si genul referentului,
repartitia pe genuri se face mai riguros pe baza distributiei lor in contextul
unui determinant care cunoaste forme distincte dupa gen si numar (ex. acest)
sau in contextul unui adjectiv cu patru forme cum ar fi "bun" sau "frumos".
Exemplu - substantivul lup , daca avem "acest lup" - determinantul acest ne
ajuta sa stabilim genul si numarul. Prin urmare substantivele masculine sunt
selectate de formele acest la singular si acesti la plural, substantivele
feminine sunt selectate de formele aceasta singular si aceste plural iar
substantivele neutre de formele acest la singular si aceste la plural.
Orice substantiv care apare in unul dintre aceste doua contexte este
indubitabil feminin sau masculin. Reiese de aici ca substantivele neutre sunt
acceptate numai in contexte nespecifice si ca numai asocierea acelor doua
contexte permite distingerea clasei neutrelor.
 28 Februarie 2019

Arhigenul

Genul substantivelor defective de singular (pluralia tantum) sau de plural

(singularia tantum) se deduce dupa cum se pot combina cu formele
determinantului acest. Cele care apar in contexte specifice, chiar daca nu au
forma corespondenta de numar sunt masculine (ochelari, zori), respectiv
feminine (aloe, cinste). In schimb cele distribuite in contexte nespecifice -
acest, aceste - intrucat nu au paradigma completa sub aspectul numarului,
nu se stie in ce clasa se incadreaza: masculin sau neutru (curaj, spate)
respectiv feminin sau neutru (aplauze). Din cauza defectivitatii paradigmei si
a nespecificitatii genului, aceste substantive apartin arhigenului masculin-
neutru sau arhigenului (tip deosebit de gen gramatical dedus din genurile
gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora) feminin-
neutru.

Genul Comun

Unele substantive marcate afectiv precum gura-casca, incurca-lume,

pierde-vara, au posibilitatea de a se combina cu oricare dintre formele de gen
ale determinantului acest (acest gura-casca, aceasta gura-casca, aceste gura-
casca, acesti gura-casca). Aceasta posibilitate face ca ele sa constituie o clasa
speciala apartinand genului comun.

a) Substantive epicene - sunt substantivele care denumesc generic referenti

animati indiferent de sexul acestora: girafa, rinocer, stiuca, decan, ruda,
victima.

b) Afixe(prefixe sau sufixe) care marcheaza genul

Afixele care expriam genul sunt desinenta (usa, brad, registru, case, munti,
ziduri)

Articolul definit (usa, fata)

Desinenta si articolul (cainii, fetele)
II. Numarul

A. Substantivele numarabile vs. substantivele non-numarabile

Cele numerabile desemneaza entitati care prezinta trasatura semantica, adica

entitati separabile cu limite concrete in spatiu si in timp ce realizeaza
opozitia singular/plural (carte-carti, munte-munti, registru-registre)

Substantivele invariabile de tipul ochi, pui, invatatoare - sunt numarabile

desi au forma unica pentru singular si plural. Dezambiguizarea se face prin
urmare in contextul: aceasta invatatoare, aceste invatatoare.

Substantivele non-numerabile sunt defective de singular fiind numite

pluralia tantum (ochelari, aplauze) sau de plural fiind numite singularia
tantum (oina, musetel).

Clasa non-numerabilelor este reprezentata in special de substantive masive

(apa, metal), abstaracte (curaj, pace) si proprii (Radu, Sibiu).

III. Cazul substantivelor

Cazul este o categorie specifica numelui (substantiv si pronume) si

adjectivului. Exprima relatiile sintactice pe care numele si adjectivul le
angajeaza in cadrul grupurilor de cuvinte sau altfel spus, restrictiile morfo-
sintactice impuse de centrele de grup nominalelor si adjectivelor
subordonate.
Fiecare caz se asociaza cu mai multe functii sintactice dintre care numai
una eventual doua sunt caracteristice, celelalte fiind comune mai multor
cazuri.

Cazul Nominativ
1. In raport cu verbul apare ca subiect (Ion citeste, elevul isi rezolva temele,
cade zapada, bate vantul)
2. In relatie cu un verb copulativ apare si ca nume predicativ (el este student,
el este colegul nostru)
3. In relatie cu un substantiv sau un substitut apare ca apozitie, fie ca
suportul sta in nominattiv (Ion, colegul nostru, a obtinut locul intai), fie in alt
caz (cartea prietenului meu, Ion, e o surpriza pentru mine).
Cazul Genitiv

Genitivul ocupa pozitia unui posesor (cartea profesorului, cartea lui Ion).
Grupul nominal avand drept centru un substantiv de provenienta verbala sau
adjectivala, sau avand drept centru un substantiv relational, genitivul ocupa
pozitia unui complement al numelui : plecarea elevului, pastrarea averii, fiul
lui Ion. In grupul verbal cu centrul un verb copulativ, genitivul nu este legat
direct de verb ci apare ca posesor al centrului pronominal al, a, ai, ale ex.
Cartea este a provesorului.

In grupul prepozitional avand drept centru o prepozitie sau o locutiune

prepozitionala, ocupa pozitia de complement al prepozitiei. Ex. s-au napustit
asupra copiilor sau Se vor casatori in jurul craciunului.

Cazul Dativ

In grupul verbal dativul ocupa pozitia de complement indirect: trimit

copiilor bani sau, mai rar, de complement circumstantial de loc se asterne
drumului.

In grupul adjectival ocupa pozitia de complement indirect al adjectivului:

substante folositoare vietii

In grupul adverbial ocupa pozitia de complement indirect al adverbului. ex.

el se comporta asemenea parintilor.

In relatia cu interjectia cu regim verbal ocupa pozitia unui complement

indirect ex. bravo concurentilor.

In grupul nominal avand drept centru un substantiv de provenienta verbala

ocupa pozitia de complement al substantivului, ex. predarea limbii romane
strainilor.

In grupul prepozitional avand drept centru o prepozitie cu regim de dativ

(gratie, multumita, datorita) ocupa functia de complement al prepozitiei. ex.
a reusit gratie profesorilor.

Apozitie cu suport in dativ, ex. a reusit gratie prietenului meu, adica lui Ion.
7 Martie 2019

Acuzativul

1. In grupul verbal avand drept centru un verb tranzitiv ocupa pozitia de

complement direct ex. aprinde becul, trimite copii la culcare

2. In relatie cu o interjectie cu regim tranzitiv ocupa pozitia de complement

direct ex. iata profesorul

3. In grupul prepozitional avand drept centru prepozitii si locutiuni

prepozitionale cu regim de acuzativ ocupa pozitia de complement al
prepozitiei. ex. merge cu prietenul, invata la universitate

Vocativul (cazul adresarii)

Vocativul este un caz non-sintactic adica neancadrat in organizarea

sintactica a propozitiei si neandeplinind o anumita functie sintactica. El
poate constitui centrul unui grup nominal complet dar nu se poate angaja in
structura altor grupuri sintactice. ex. dragi colegi ai clasei noastre va astept
cu bucurie.

IV Particularitati semantice ale substantivelor

Clasificarea lexico-semantica

a. Substantivele prototipice - sub aspect semantic si gramatical sunt cele

comune, in raport cu acestea se disting cateva tipuri de substantive
neprototipice al caror sens special se coreleaza cu o serie de particularitati
gramaticale diferite de ale celor comune. Substantivele neprototipice sunt
substantivele masive, abstarcte, colective, personale, relationale, post-
verbale, post-adjectivale si substantivele proprii.

b. Substantivele comune - substantivul comun se defineste prin cateva

caracteristici semantice si gramaticale. Semantic desemneaza obiecte
concrete organizate in clase pe baza unor particularitati semantico-
referentiale comune (ex. masa, copac, birou)

Clasificarea morfologica

Are o flexiune normala sub aspectul categoriilor gramaticale de numar si de

caz. Sintactic prezinta o serie de particularitati combinatorii care reies din
comparatia cu substantivele neprototipice.

Substantivele masive, se disting de substantivele comune prin sens si prin

comportament gramatical. Semantic prezinta trasaturile "continuitate si
omogenitate". Morfologic au urmatoarele caracteristici: sunt substantive
non-numarabile (defective de numar) cele mai multe avand forma de
singular ex. bea cafea/vin/apa, mananca fasole/mazare/carne, iar cateva
numai forma de plural ex. mananca taitei, are nevoie de calti.

Fiind defective de numar, substantivele masive se incadreaza in clasele de

gen dupa contextele in care sunt acceptate: in contextele specifice de feminin
( aceasta ) sau de masculin (acesti), sunt feminine respectiv masculine ex.
aceasta miere, acesti calti. In schimb in contexte nespecifice, acest (comun
masculinului si neutrului la singular, ex. acest aur) sau aceste (comun
neutrului sau femininului la plural ex. aceste spaghete).
Substantivele masive nu-si pot preciza genul.

lipseste o mica parte din curs

14 Martie 2019

Adjectivul

Este o parte de vorbire flexibila, arata insusirea unui obiect, insoteste si

determina un substantiv. Se acorda in gen, numar si caz cu substantivul
determinat. In general adjectivul sta dupa substantiv dar exista si exceptii.
Pozitionarea adjectivului inaintea substantivului determinat este frecvent
intalnita in operele literare atunci cand se urmareste accentuarea insusirilor
unui obiect ex mandrul soare , dulce grai.
Adjectivul nu se desparte prin virgula de substantivul determinat indiferent
de locul pe care il ocupa. In cazul in care Substantivul care este insotit de
mai multe adjective si nu exista cuvinte de legatura intre ele sau nu sunt
legate prin cuvintele "dar , nici , insa" , se utilizeaza virgula.

Clasificare

1. Dupa numarul cuvintelor aflate in structura adjectivelor acestea pot fi

simple sau compuse.
Simple - bun, rau, frumos, urat etc
Compuse - pot fi formate prin contopirea mai multor cuvinte intr-unul singur
atotstiutor, atotputernic, cumsecade...sau prin alaturarea unor cuvinte
despartite printr-o cratima alb-argintiu, instructiv-educativ

2. Dupa formele flexionare adjectivele pot fi variabile (bun, alb, negru) si

invariabile (cumsecade, asemenea, atare)

Doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui adjectiv
formeaza locutiunea adjectivala (ex. om de nimic, om cu stare, om fara
noroc). Locutiunile adjectivale se comporta precum un adjectiv, au aceleasi
functii sintactice, pot fi insotite de un articol demonstrativ (ex. omul cel cu
dare de mana) si pot avea grade de comparatie.

Grade de comparatie
Gradul pozitiv arata insusirea unui obiect fara termen de comparatie, ex.
copil serios, ceai fierbinte
Gradul comparativ arata ca insusirea unui obiect este in grad diferit fata de
aceeasi insusire a altui obiect, comparativul are trei forme, superioritate
egalitate si inferioritate

*superioritate - un obiect are aceeasi insusire dar intr-un grad mai mare
decat al altui obiect ex. problema mai usoara, ceai mai dulce, copil mai
serios

*egalitate - doua obiecte au aceeasi insusire in acelasi grad ex. problema tot
atat de usoara, ceai la fel de dulce, copil la fel de serios. Comparativul de
egalitate se formeaza din adjectivul la gradul pozitiv precedat de "la fel de,
tot asa de, tot atat de"
*inferioritate - un obiect are aceeasi insusire dar intr-un grad mai mic decat a
obiectului comparat. Compartivul de inferioritate se formeaza din adjectivul
la gradul pozitiv precedat de adverbele mai si putin

Gradul superlativ arata ca insusirile unui obiect sunt la cel mai inalt sau cel
mai scazut grad. Superlativul este relativ si absolut.
*Relativ de superioritate - ex. problema cea mai usoara, copilul cel mai
serios
Relativ de inferioritate ex. copilul cel mai putin serios

Superlativul relativ se formeaza de la comparativul de superioritate sau

de inferioritate precedat de articolul adjectival cel, cea, cei, cele

Superlativul absolut arata cel mai inalt grad al insusirii fara termen de
comparatie ex. problema foarte usoara, copil foarte serios. Superlativul
absolut se construieste cu adverbul foarte dar se poate exprima prin alte
mijloace cu un grad mai mare de expresivitate.
- cu alte adverbe: prea, tare, nespus de, grozav de, teribil de, extraordinar de
etc.
- locutiuni adverbiale , din cale afara, peste masura de etc
- prin repetarea adjectivului ex. un glas frumos frumos

Functiile sintactice ale adjectivului

28 Martie 2019

Cazurile Adjectivului

Adjectivul se declina cu substantivul pe care il determina si poate aparea

cu sau fara articol hotarat enclitic (in spate, vs proclitic in fata) Articolul
alipit adjectivului este al substantivului (bunul coleg =colegul bun)

Adjectivul care sta dupa substantivul determinat este intotdeauna nearticulat

enclitic indiferent daca substantivul este sau nu articulat.
ex. prietenul bun - un prieten bun
 Cand adjectivul se afla inaintea substantivului el poate fi articulat enclitic
sau nearticulat.
ex bunul lui prieten - unui bun prieten

Adjectivul se acorda in gen numar si caz cu substantivul determinat. Intre

adjectiv si substantivul determinat este o legatura atat de stransa incat forma
articulata a unuia poate preciza cazul celuilalt. De exemplu in constructiile
prietenului bun sau prietenei bune, adjectivul desi nu primeste articolul lui
sau ei este in cazul genitiv sau dativ ca si substantivul pe care il insoteste.
Asa cum in constructiile bunului prieten sau bunei prietene, substantivul
desi nu primeste articolul -lui sau -i , este in cazul genitiv sau dativ.
Adjectivul are de obicei urmatoarele functii sintactice: atribut adjectival
sau nume predicativ. Adjectivele la cazul vocativ au functia de atribut pentru
ca determina un substantiv.

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului - Conversiune

O constructie in care se afla un substantiv insotit de adjectiv poate fi

simplificata prin inlaturarea substantivului.
ex. omul intelept sa lase totdeauna sa treaca de la sine , adjectivul intelept
apartine substantivului om, prin schimbarea valorii gramaticale va rezulta -
inteleptul sa lase intotdeauna sa trecade la sine.

ex. trandafirul cel rosu este mai proaspat

cel rosu este mai proaspat

In constructiile simplificate, cuvintele inteleptul si cel rosu, nu mai

insotesc un substantiv, deci si-au pierdut valoarea de adjectiv si au castigat
valoarea de substantiv (s-au substantivizat). Substantivizarea adjectivului
intelept s-a facut prin articularea acestuia cu articolul hotarat enclitic -l.
Adjectivul substantivizat cel rosu n-a avut nevoie de articolul hotarat enclitic
( cel ).

Adjectivele devenite substantive se comporta ca orice substantiv

- Pot fi insotite de un adjectiv propriu-zis, de adjective pronominale, sau de
un numeral.
ex. marele intelept - acest intelept - doi intelepti
- Pot fi insotite de articolul nehotarat (daca nu sunt precedate de articolul
adjectival) ex. un intelept - niste intelepti

- Au in propozitie functiile sintactice ale substantivului: in propozitiile date

mai sus , cuvintele inteleptul si cel rosu au functia de subiect; In propozitia
l-am ales pe cel rosu , pe cel rosu are functia de complement.

Cele mai multe adjective pot fi folosite si ca adverbe de mod pentru a

arata caracteristica unei actiuni sau a unei insusiri exprimate de alt adjectiv.
Adjectivele folosite cu valoare de adverb devin parti de vorbire neflexibile
pentru ca ele nu se mai refera la un substantiv.

Valoarea stilistica a adjectivului

Exprimand insusiri ale obiectelor, adjectivul este unul dintre principalele

mijloace de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte.
Adjectivul ca mijloc de exprimare artistica este folosit de obicei in descrieri
ca atribut al unui substantiv sau ca nume predicativ; sensul lui poate reda
variatele nuante ale culorilor, calitatea si tonalitatea sunetelor, dimensiunile
si chiar felul miscarilor cand substantivul pe care il insoteste denumeste o
actiune. Adjectivele sunt folosite uneori in scop stilistic.

exemplu din Ion - Liviu Rebreanu

"Noaptea era neagra si mohorata, noapte de toamna, trista si nabusitoare.
Nori grosi, plumburii maturau crestele dealurilor involburandu-se in vazduh
si limpezindu-se ca niste balauri naprasnici, porniti parca sa inghita dintr-o
sorbire satul. Pomii prin gradini dardaiau cutremurati de frig, cu niste glasuri
plangatoare si ostenite."

Adjectivele de mai sus sunt folosite in scop stilistic, cu ajutorul lor autorul a
comunicat cititorului tabloul unei nopti de toamna asa cum a vazut-o cu
ochii lui de artist. In exemplele date adjectivele cu valoare de epitet au fost
epitete ale unui singur substantiv. Un adjectiv poate fi insa, in acelasi timp,
epitet al substantivului si al verbului.
ex. "Dunarea se arunca furioasa rupand cu zgomot cele din urma stavilare ce
i se mai ridica in cale"
Al. Vlahuta - Romania Pitoreasca

In acest text adjectivul furioasa este epitate al substantivului dunarea, cu

care este acordat, si al verbului se arunca.

Curs 4 Aprilie 2019

Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui

substantiv. Unele pronume au forme speciale (forme personale) pentru a
arata persoane diferite: eu, tu, el , ea, insuti, insusi, al meu, al sau etc.
Alte pronume nu au forme personale: acesta, acela, cineva etc. Dupa
diferitele roluri pe care le au in vorbire pronumele sunt de mai multe feluri:
personale, reflexive, de intarire, posesive, demonstrative, interogative,
relative, nehotarate si negative. Primele patru sunt pronume cu forme
personale iar celelalte sunt fara forme personale.

a. Pronumele personal - are forme pentru persoanele I, II si III la singular si

plural. Pronumele de persoana a III-a are forme si pentru genuri, pentru ca el
se acorda in gen si numar cu substantivul pe care il inlocuieste.

Fiecare dintre aceste pronume se declina luand diferite forme cazuale prin
care se exprima functiile pronumelui in propozitie

Declinarea pronumelui personal

* La cazul Nominativ pronumele personal are formele: eu tu el ea noi voi ei

ele, prin care se exprima functiile sintactice de subiect si nume predicativ.

ex. Noi pregatim o serbare

Organizatorul este el
* La cazul Vocativ pronumele personal are forme identice cu formele
Nominativului - tu, voi - deosebirea dintre valoarea de Vocativ si cea de
Nominativ consta in rolul Vocativului de a exprima o chemare adresata
persoanei a doua pentru a-i face o comunicare. Valoarea de Vocativ este
marcata in rostire prin intonatia mai inalta a pronumelui iar in scris, prin
punctuatie: izolarea pronumelui prin virgula sau prin semnul exclamarii.

* Cazul Acuzativ - La cazul Acuzativ pronumele personale au forme

accentuate si neaccentuate. La persoana a treia singular si plural si la
persoanele intai si doi plural, formele accentuate ale Acuzativului sunt
identice cu cele ale Nominativului. Deosebirea dintre cele doua consta in
faptul ca la Acuzativ pronumele accentuate sunt precedate totdeauna de o
prepozitie

Nominativ Acuzativ

Accentuate Accentuate Neaccentuate

Singular pers 1,2,3 masc. pe mine/tine ma, te, o, il

neutru si fem el/ea m-,-te, -o,-l
(eu tu el ea)

Plural noi voi ei ele (pe) noi, voi, -ne,-va, ii,

ei,ele le,v-, -le

Pronumele neaccentuate determina totdeauna un verb, au sensul "pe

mine" (pe tine, pe el) si functia sintactica de complement obiect direct. Ele
pot fi folosite singure ex. ma asteapta mama , unde ma este "pe mine ma",
sau insotesc obligatoriu pronumele accentuate cu prepozitia pe, cand acestea
au functia de complement obiect direct marcand astfel prin dubla exprimare
a acestui complement, deosebirea lui de alte complemente exprimate prin
pronumele accentuate cu prepozitia pe.
ex. (pe mine) ma asteapta
asteapta-ma (pe mine)
ma asteapta (pe mine)
 Pronumele accentuate cu alte prepozitii cand sunt in relatie cu un verb
pot avea functia de complement obiect indirect prepozitional sau pot fi
complemente circumstantiale de diferite feluri.
Ex.
privesc la ei - complement obiect indirect prepozitional - la ei
a plecat la voi - unde a plecat ? - la voi este complement circumstantial de
loc
citeste ca mine - cum citeste ? - ca mine e complement circ. de mod

Pronumele accentuate la Acuzativ in relatie cu un substantiv au functie de

atribut pronominal prepozitional iar cele in relatie cu subiectul prin
intermediul unui verb de legatura au functia de nume predicativ.
ex.
am dus vestea despre ei - despre ei - care veste ? - atribut pronominal
prepozitional
florile sunt pentru tine - pentru tine - pentru cine sunt florile ? - pentru tine
este un nume predicativ

Cazurile Dativ si Genitiv

La cazul Dativ pronumele personal are forme accentuate si neaccentuate.

Forme accentuate singular - mie, tie, lui , ei (mie, tie, lui) imi, iti, ii
plural - noua, voua, lor noua ne, voua va, lor le

Forme neaccentuate singular -mi, -ti, -i

plural -ne, ni-, -va , vi- si v-, -le-, li-

Pronumele la Dativ determina un verb, raspunde la intrebarea cui ? si are

functia de complement obiect indirect (ii dau lui, ii dau ei). Pronumele
neaccentuate pot fi folosite singure (imi si mi- , imi aduce o carte sau mi-
aduce o carte) sau insotesc pronumele accentuatela aceeasi persoana si la
acelasi numar realizand astfel o dubla exprimare a complementului direct in
dativ.
ex.
mie imi da mingea
da-mi mie mingea
imi dai mie mingea ?
Urmatoarele forme neaccentuate comune cazurilor Dativ si Acuzativ (ne, va,
v-, le, va , v, ii, i ) se deosebesc prin sensurile pronumelor in propozitie.
Pronumele neaccentuate au sensurile celor accentuate.
ne , va , v (la Dativ au sensul de noua sau voua iar la Acuzativ pe noi si pe
voi)

Ii si i (la Dativ avem lui si ei iar la Acuzativ pe ei , pe noi, pe voi)

Le (la Dativ lor iar la Acuzativ , pe ele)

La recunoasterea valorii de Dativ sau de Acuzativ a pronumelor mentionate

ne poate veni in ajutor si textul pentru ca in limba romana deseori Dativul si
Acuzativul pronumelui personal apar exprimate in aceeasi propozitie si prin
forma neaccentuata si prin forma accentuata care precizeaza sensul de Dativ
sau de Acuzativ al pronumelui neaccentuat.

ex.
voua va convine dar i-ati intrebat si pe ei ? le-ati cerut si lor parerea ?

Alteori tot ca dubla exprimare a complementului pronumele neaccentuat

apare cu substantivul la dativ sau la acuzativ caruia pronumele ii tine locul.

ex.
i-am spus si mamei ca pe fete nu le-am vazut

Daca textul nu prezinta astfel de situatii pentru identificarea sensului de

Dativ sau de Acuzativ se poate folosi ca mijloc de control posibilitatea de a
repeta pronumele prin forma lui accentuata.

ex.
va las cu sanatate - va inseamna "pe voi" - pe voi este in cazul Acuzativ
va trimit cartile - intrebarea este cui ? - voua va - cazul Dativ
Curs 11 Aprile 2019

În unele expresii alcătuite cu verbele „a da” și „a zice” pronumele la dativ

„îi” are valoare neutră (nu ține locul unui anumit substantiv):

Ex.: Îi dă cu vorba. (îi dă cu băutura)

Zi-i înainte.
Să-i zici. (un cântec)

În astfel de construcții, pronumele la dativ nu are funcție sintactică proprie și

se ia împreună cu verbul. Pronumele neaccentuat la dativ poate determina și
un substantiv la nominativ sau acuzativ (mâna-mi, mâna-ți, mâna-i). În
construcțiile de același fel, pronumele la dativ are sens posesiv:

Ex.: mâna mea, mâna ta, mâna sa.

Acest dativ se numește „dativ posesiv”.

Cand substantivul determinat este precedat de adjectivul "sau" , pronumele

la dativul posesiv se asaza inaintea substantivului si se leaga de adjectiv prin
liniuta (cratima).

ex.
(pe) frumoasa-i (ti) mana

Determinand u substantiv pronumele la dativul posesiv are functia sintactica

de atribut pronominal. Spre deosebire de pronumele la dativ cu functia de
complement obiect indirect care determina un verb.

Formele neaccentuate ale persoanei I si II singular la cazul Dativ (mi, ti, imi,
iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic indeosebi in basmele populare pentru a
arata ca povestitorul si ascultatorul sunt interesati de faptele eroilor si
participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se
numeste dativ etic. Pronumele poate fi folosit numai la una din cele doua
persoane sau la ambele.

ex. Ispirescu - Greuceanu

unde ridica...odata pe zmeu si trantindu-mi-l, il baga in pamant pana la gat.
Ion Creanga - Ivan Turbinca
Luand pe cate un dracusor de cornite , mi ti-l ardea cu palcele de-i crapa
pielea

La cazul Genitiv pronumele personal are forme numai pentru persoana a

treia. Formele Genitivului sunt identice cu formele accentuate ale
pronumelui la dativ. Pentru persoanele intai si doi la care genitivul
pronumelui personal nu are forme, posesorul sau posesorii unui obiect se
exprima prin pronume sau prin adjective posesive (am meu, al tau, al nostru
al vostru). Deosebirea dintre valoarea de genitiv sau de dativ a formelor
comune consta in faptul ca pronumele la genitiv determina un substantiv,
raspunde la intrebarea al, a, ai , ale cui ? si are functia de atribut pronominal
genitival. - copilul ui, ei, lor , pe cand pronumele la dativ determina un verb,
raspunde la intrebarea cui si are functia de complement obiect indirect - le
dau lui, ei sau lor.

Pronumele la genitiv poate avea funcție și de nume predicativ.

Ex.: Copiii sunt ai lui/ai ei/ai lor.

Pronumele la genitiv cu funcție de atribut genitival nu primește articol

posesiv dacă substantivul determinat are articol hotărât iar pronumele
urmează imediat după substantiv sau dacă este plasat între un adjectiv cu
topica inversă și cu substantivul determinat:

Ex.: Bunul lui prieten.

Primul ei examen.

Pronumele la genitiv ca și substantiv la genitiv, poate fi construit cu

prepoziții sau locuțiuni prepoziționale care cer genitivul: asupra, contra,
deasupra, împotriva, în (din) jurul. După cuvântul cu care se află în relație,
genitivul cu prepoziția poate avea funcția de atribut pronominal
prepozițional sau de complement.

Ex.: A îngrădit locul din jurul ei. – a cui? al casei. – atribut pronominat
prepozițional

A navalit asupra lor - asupra cui a navalit ? - complement indirect

prepozitional
A pus pachetul deasupra lui (a dulapului) - intrebarea e "unde" si e
complement circumstantial de loc

Alte Pronume Personale

La pers. III-a se mai folosesc in afara de pronumele el, ea, ei ,ele si

pronumele personale, dansul, dansa, dansii, dansele. Aceste pronume
reprezinta pentru multi vorbitori o forma mai politicoasa decat pronumele el,
ea, ei, ele. Pronumele dansul/dansa , provin din formele mai vechi ale
pronumelui personal insaul, insa, insii, insele, care in limba de astazi s-au
pastrat numai in constructii cu prepozitiile intru, dintru, printru: intr-insul,
dintr-insul, intr-insii, dintr-insii, printr-insii, intr-insa, dintr-insa.

Pronumele dansul , dansa, fiind articulate se declina ca si substantivele cu

articolul hotarat: Nominativ si Acuzativ singular - dansul , dansa plural-
dansii, dansele.
Dativ si genitiv singular - dansului, dansei plural -
dansilor , danselor

Aceste pronume indeplinesc aceleasi functii sintactice ca si celelalte

pronume personale. Pronumele cu functia de complement direct este insotit
intotdeauna de pronumele personal neaccentuat la Acuzativ care ii
precizeaza aceasta functie deosebind-o de alte functii ale pronumelui
construit tot cu prepozitia "pe".

ex.
Pe dansul il cunosc
O cunosc pe dansa
S-a apropiat de dansul

Pronumele la Dativ cu functia de complement indirect este repetat si el in

majoritatea cazurilor prin pronumele personal neaccentuat la Dativ: i-am
spus dansului . Pe langa unele verbe se foloseste fara pronumele
neaccentuat: M-am adresat dansului. Pronumele de politete este un pronume
personal folosit in locul numelui persoanelor carora li se cuvine respect. El
are forme numai pentru persoanele a doua si a treia singular si plural si se
declina astfel:
Pers II Ac. N. V (singular) - dumneata,
 pesr II D.G (singular) - dumitale
N.Ac. D.G. V. (plural) - dumneavoastra
pers III N.Ac. (singular) - dumneasa
G. D - dumisale
N.Ac.G. D. (plural) - dumnealor

Regional se folosesc si formele mata si matale provenite din formele

dumneata si dumitale. De asemenea diminutivele, mataluta, matalica reduse
uneori chiar la talica. Pronumele dumneavoastra are forma de plural dar el
poate avea inteles de plural sau singular dupa cum vorbitorul se adreseaza
mai multor persoane sau uneia singura. Intelesul de plural sau de singular
poate fi indicat de numarul substantivului la vocativ care insoteste de multe
ori pronumele dumneavoastra, sau de contextul mai larg din care se poate
vedea cui se adreseaza vorbitorul. Formele pronumelor de politete au
rezultat din contopirea substantivului domnia (care a suferit modificari
fonetice) cu adjectivele posesive "ta" (tale) "sa" (sale), voastra sau cu
pronumele personale la G. lui , ei , lor. Constructiile de baza sunt locutiuni
pronominale, ele se scriu cu litera mare la inceputul primului cuvant si cu
adjectivul posesiv sau pronumele "lui, ei, lor" nelegat prin liniuta de
substantiv - Domnia-ta, Domniei-tale. Tot locutiuni pronominale de politete
sunt si Maria-ta, Inaltimea-ta, Excelenta-sa. Pronumele si locutiunile
pronominale de politete pot indeplini aceleasi functii sintactice ca si celelalte
pronume personale.
Curs 18 Aprilie 2019

Pronumele Reflexiv

Pronumele reflexiv prezinta urmatoarele particularitati morfologice si

sintactice:
- Are numai cazurile Ac. si D. iar formele au aceleasi persoane si acelasi
numar ca si subiectul verbului determinat, pentru ca pronumele reflexiv
reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul:

ex. eu ma apar, tu te aperi, el , ea se apara, noi ne aparam , voi va aparati, ei,

ela se apara

eu imi aduc iti, isi, ne, va

Dupa cum se vede pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru
persoana a treia Ac. (se si -s) D. (isi) , nediferentiate dupa gen si numar
iar la persoanele I si II rolul de pronume reflexiv il indeplinesc formele
neccentuate de Ac. si de D. ale pronumelui personal.

Formele accentuate ale pronumelui reflexiv propriu-zis sunt:

Ac. (pe sine)
D. (sie, sie-si)
Pronumele reflexiv la Ac. are functia de complement direct iar la D.
complement indirect. Pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur
sau insotit de pronumele accentuat:
ma apar pe mine, te aperi pe tine , se apara pe sine; imi aduc mie, iti aduci
tie, isi aduce sie/sie-si.
In locul pronumelor pe sine, sie, sie-si, se folosesc deseori formele
accentuate ale pronumelui personal. ex se apara pe el, isi aduce lui.

Avand functia de biect direct sau de obiect indirect si reprezentand aceeasi

persoana ca si subiectul pronumele reflexiv neaccentuat arata ca actiunea
exprimata de verbul determinat se rasfrange asupra subiectului.
ex
eu apar>
pe mine
eu ma apar>

Pronumele "sine" construit cu diferite prepozitii indeplineste de obicei

urmatoarele functii sintactice.
Complement indirect prepozitional: vorbeste despre sine, lupta cu sine.
Complement circumstantial de loc: l-a pus langa sine
Atribut prepozitional: iubirea de sine, increderea in sine.

In unele constructii pronumele reflexive neaccentuate la cazul D.

(reflexive propriu-zise sau personale cu valoare reflexiva) determina un
substantiv, au sens posesiv si functia de atribut pronominal:

ex. Niculaitza si-a bagat banii in chimir, isi injuga boii si pleca

Pronumele reflexiv -si determina substantivul banii, avand sensul banii

(sai) si arata ca subiectul este posesorul obiectului banii. Pronumele reflexiv
"isi", determina substantivul "boii" si arata ca subiectul (Niculaitza) este
posesorul obiectului "boii" (sai).
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta in faptul ca ele
determina un substantiv care denumeste obiectul posedat de subiect. Uneori
sensul de dativ-posesiv al pronumelui este precizat in text. Pentru pronumele
reflexive propriu-zise, din adjectivul posesiv "sau" (sai , sa , sale) sau prin
pronumele de persoana a treia la cazul G. "lui" (ei, lor) iar pronumele
personale folosite ca adjective posesive corespunzatoare persoanei
subiectului: meu , mea, mei , mele, tau, ta , tai, tale.
Pronumele la dativul-posesiv de persoana I si III pot fi insotite si de
genitivul pronumelui de politete.
ex: Vezi-ti de treaba ta (sau dumitale), Isi cere dreptul sau (sau dumisale)

Cand sensul pronumelui neaccentuat la dativ nu este precizat in text valoarea

"lui" de dativ-posesiv se poate dovedi prin posibilitatea de a preciza sensul
de dativ-posesiv in felul aratat mai sus.

Ortografie pronumelor reflexive neaccentuate

A. Pronumele la cazul Ac.

- Pronumele "se" asezat inaintea unui verb care incepe cu i(a) din I , A sau O
se poate rosti separat de verb sau impreuna cu verbul. Cand se leaga de un
verb care incepe cu å din i , pronumele il pastreaza pe "e" iar verbul pierde
vocala "å". ex. se-mbracå, se-ngrijeste.
Daca verbul incepe cu "a" sau cu "o" , pronumele pierde pe "e"
s-adåposteste, s-opreste.

- Cand determina un verb la perfect-compus sau la conditional-optativ

pronumele "se" redus la "s", se leaga obligatoriu de auxiliar.
ex. el s-a apårat, ei s-au apårat, s-ar apåra

Acestea sunt singurele situatii in care "s" din ceea ce se pronunta "sa, sau, s-
ar" reprezinta pronumele reflexiv "s-" . Scrierea corecta se rezolva cu
usurinta prin delimitarea formei verbale cu ajutorul subiectului.