Motivul trandafirului în lirica lui Jovan Jovanović Zmaj

Trandafirii sunt admirați nu doar pentru frumusețea, diversitatea şi parfumul lor îmbietor,
ci şi pentru diversitatea și bogăția simbolurilor reprezentate. Pe cât de înmiresmate sunt florile
trandafirilor, pe atât de bogată în mituri și legende este istoria lor. În acest sens ni s-a părut potrivit
să trecem în revistă câteva dintre cele mai cunoscute. Astfel, o legendă grecească spune că
trandafirul a fost creat de către Chloris, zeiţa florilor, din trupul unei nimfe moarte. De la Dyonisos,
zeul vinului, acesta a primit parfumul ameţitor, iar de la Ares, zeul războiului, a primit spinii, restul
frumuseţii desăvârşind creaţia rozei. Tot o legendă elenă spune despre trandafirii albi că au fost
creaţi de zeița Afrodita luând naștere din spuma mării.1
În civilizația hindusă, trandafirul cosmic Tripurasundari este simbolul perfecţiunii, al
desăvârşirii, fiind potirul vieţii, sufletul, inima și iubirea. Pe de altă parte, în civilizatia islamică,
trandafirul este simbolul frumuseţii masculine, al sângelui lui Mahomed şi al fiilor acestuia.
Trandafirul Bagdadului simbolizează adevărul și pe Allah, reprezentând legea, calea şi ştiinţa.2
În Europa, trandafirul este simbolul floral al Angliei, fiind alături de narcisă și ciulin una
dintre florile coroanei britanice. Cunoscutul Război al celor două roze de 30 (1455-1485) între
două familii nobile engleze care vizau succesiunea la tronul Angliei și aveau ca embleme
trandafirul roșu, respectiv pe cel alb, a însemnat și instaurarea la conducere a unei noi dinastii –
cea a familiei Tudor. Încoronarea noului rege, Henric al VII-lea a condus la împăcarea marilor
puteri și s-a materializat, simbolic, într-o emblemă care a reunit cele doua roze, roșie și albă – Roza
Tudorilor.
Poezia ca formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative,
a fost din cele mai vechi timpuri un gen literar în care motivul rozei și-a găsit cu predilecție locul.
Astfel poetul medieval francez Clément Marot 3a fost primul care a introdus motivul trandafirului
(roza), ca simbol al femeii iubite, al frumuseții pure și, de fapt, al iubirii. Dar epoca literară în care
acest motiv atinge apogeul prin frecvența sa este, evident, simbolismul. Este binecunoscut ciclul
rondelelor lui Alexandru Macedonski, poet român simbolist care s-a folosit de semnificația
trandafirului în Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor și Rondelul rozelor de august4
publicate în 1927 :
Mai sunt încă roze — mai sunt,
Și tot parfumate și ele
Așa cum au fost și acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...

Priveam, dintre oameni, spre stele;
Mai sunt încă roze — mai sunt,

1
http://www.puterea.ro/sfaturi-si-curiozitati/simboluri-si-mituri-semnificatia-trandafirilor-in-diferite-culturi-ale-
lumii-140303.html
2
http://www.puterea.ro/sfaturi-si-curiozitati/simboluri-si-mituri-semnificatia-trandafirilor-in-diferite-culturi-ale-
lumii-140303.html
3
Poet francez din perioada Renașterii (1496-1544).
4
Poema rondelurilor, 1927
 Și tot parfumate și ele.

Zadarnic al vieții cuvânt

A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, și cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, — mai sunt…
(Rondelul rozelor de august)

Mai inedit este însă faptul că motivul rozei a stat la baza operei unui poet romantic. Este
vorba despre Jovan Jovanović Zmaj, unul dintre cei mai reprezentativi și populari poeți romantici
sârbi. Născut la Novi Sad, în data de 24 noiembrie 1833, într-o cunoscută familie aristocrată, cu
studii de medicină la Praga și Viena, Zmaj a dovedit înclinații artistice încă din copilărie, casa
părinteasă fiind locul în care se organizau deseori serate literare. Din adolescență are astfel prilejul
de a-i cunoaște personal pe marii poeți romantici ai vremii precum Branko Radičević 5, Svetozar
Miletić6 și Đura Jakšić7 care îi vor influența opera literară. Nu este astfel de mirare faptul că la nici
16 ani a debutat în presa literară, în cunoscuta revistă „Srpski Letopis“. De-a lungul timpului va
deveni un nume notoriu în paginile altor reviste precum „Neven”, „Sedmica”, „Komarac” și
„Javor”, publicând poezii patriotice, satirice, reflexive și de dragoste. Nelipsit de semnificație este
și faptul că Jovan Jovanović Zmaj este fondatorul literaturii pentru copii, gen literar marginalizat
până la el. Numele pe care și-l adaugă vine de la titlul revistei satirice pe care a înființat-o,
«Zmaj » 8. Este poetul care a folosit cel mai mare număr de pseudonime literare (398), dintre care
primul a fost Osijan (Cel scăldat în lumina soarelui). Popularitatea lui însă derivă din lirica sa
inedită de dragoste, creând cele mai frumoase și mai expresive versuri de dragoste dedicate femeii
iubite. Întors la Novi Sad în 1860 după absolvirea studiilor de medicină poetul se dedică intens
activității literare, fiind unul dintre promotorii culturii sârbe din acea vreme. În 1861 o va cunoaște
pe viitoarea sa soție Eufrosina în casa verișoarei sale Pava Nešković. De Eufrosina-Rosina se
îndrăgostește iremediabil. Timid însă din fire nu se încumetă să-și dezvăluie sentimentele
exprimate în poeziile sale pe care le citește verișoarei sale. Așa a început povestea volumului de
poezii care-l va consacra Đulići (Trandafirași), cuvânt de origine turcă (Gül) în care și-a mărturisit
sentimentele de iubire pentru cea pe care o va numi Ruža și care va deveni muza operei sale.
Aceasta i-a împărtășit sentimentele, devenindu-i la scurt timp, soție. Astfel au luat naștere cele mai
frumoase poezii de dragoste, multe dintre ele puse pe muzică (Tijo noći, moje sunce spava).
Jovan Jovanović Zmaj nu este singurul scriitor care are drept muză propria soție. Și alți
confrați de-ai lui Zmaj, precum Đura Jakšić, Milan Rakić9, Jovan Subotić10 au dedicat versuri
sensibile partenerei lor de viață. Opiniile cu privire la genul acesta de poezii au fost diverse, dar
una dintre cele mai frumoase îi aparține iubitorului de poezie Henry Newbolt: “Unii scriu despre
femei fără să știe dacă are calități sau nu; eu scriu despre cea care știu că este perfectă, iar aceea
este soția mea”.

5
Poet romantic sârb (1924-1853)
6
Avocat, jurnalist și scriitor sârb (1826-1901)
7
Poet, dramaturg și scriitor sârb (1832-1878)
8
Zmaj înseamnă zmeu de hârtie, ori personaj de basm în limba sârbă.
9
Milan Rakić (1876-1938), scriitor sârb, poet și diplomat.
10
Jovan Subotić (1817-1886), avocat, scriitor sârb și om politic.
 Simbolistica trandafirului este folosită la cel mai înalt nivel dacă urmărim ceea ce
reprezinta în limbajul florilor. Astfel, la origine reprezintă iubirea, dar nu oricare, ci cea încununată
atât cu bucurii și satisfacții, cât și cu greutăți și obstacole. Folosirea diminutivului din titlul
volumului, cea a bobocilor de trandafiri semnifică o iubire nematurizată, sau care se află încă la
început.
Lirica lui Zmaj este sinceră, naturală, accesibilă, exprimând multă căldură emanată de
sentimente de dragoste profunde, dar în același timp stabile. Această puritate și naturalețe a
setimentelor exprimate într-un cadru patriarhal tradițional neîngrădit, va cuceri pentru totdeauna
publicul cititor al vremii și nu numai, Zmaj fiind și astăzi unul dintre cei mai iubiți poeți. Primul
volum cuprinde 73 de poezii, numerotate, exceptând prima poezie intitulată Razgovor sa srcem
(Dialogând cu inima). Poeziile din acest volum sunt diferite ca formă, dimensiune și prozodie. Cel
mai scurt poem are un singur catren, iar cel mai lung, patru strofe a câte 12 versuri fiecare. Unele
dintre poezii sunt chiar astrofice, dar de cele mai multe ori întâlnim catrene ori chiar sextine.
Structura versurile se întinde de la patru la douăspreze silabe.
În acest volum sunt evidente sentimentele de dragoste în evoluția lor, trecând prin toate
formele acesteia, de la neîncredere la extaz, ceartă-afecțiune, bucurie-tristețe, sentimente
înălțătoare și nobile, dar într-un fel cumpătat, într-o atmosferă idilică. Limba folosită este simplă,
sinceră, fără figuri de stil și cuvinte patetice, ori senzuale. Toată această paletă de sentimente este
dedicată unei singure femei, soția sa, pe care o alintă cu numeroase apelative de tipul: “soarele
meu”-„ moje sunce”„suflete”-„dušo” , „floare”- „cveće”, „trandafir”- „ruža” și altele.
Parcurgând aceste stihuri de dragoste ni se dezvăluie spectrul larg de sentimente pe care
poetul le conturează, sub forma unui dialog cu inima. Exemple concludente sunt poeziile numărul
XVII I molio sam oči (Am rugat ochi ) și LI Oj, vi, dani, niste dani (O, voi zile, nu sunteți zile)
precum și multe altele.
Motivul trandafirului din primul volum este împletit cu temele unei iubiri în formare.
Putem încadra aici poemele precum nr. XV, Tebi, cvete, tebi pevam (Ție, floare, ție-ți cânt) ori nr.
LIII- Đulići, Đulići (Trandafirași, trandafirași) : „Tebi, cvete, tebi pevam,/Ta ja dosad nisam
pevo.”11
În aceste versuri putem deduce cu usurință, motivul așteptării, al căutării și al dorului de
iubire, corelate astfel cu observația că sunt sentimente în formare.
Artistul croat Mila Dimitrijević12 era de părere că stilul lui Zmaj este unul elevat, iar
poeziile acestuia vorbesc despre simbioza ideală a sentimentelor. La polul opus se află criticul
literar Bogdan Popović13 care susține că sentimentele lui Zmaj nu au suficientă forță, iar creațiile
sale nu au profunzime, fiind superficiale. Nu putem fi însă de acord cu această opinie, ușor
nedreaptă, întrucât doar niște sentimente profunde și reale pot transgresa testul timpului. In
volumul de poezii Đulići, poetul pornește de la starea de singurătate și emoție, regăsite încă din
primul și singurul poem cu titlu, Dialogând cu inima. Poezia dezvăluie sentimente de durere
profundă și de dorința de a fi iubit: „Kakvi tebe, srce,/Tajni jadi lome,/Te me često moliš:/Pokloni
me kome!”[1]”14

11
„Ție, floare, ție îți cânt,/ Ce n-am cântat până acum.”
12
Mila Dimitrijević (1877-1972) actor de teatru și film croat.
13
Bogdan Popović (1863-1944) unul dintre cei mai importanți critici literari și eseiști sârbi.
14
„Ce tainice suferințe/ Te frământă inimioară/ De mă rogi adeseori/ Să te dăruiesc cuiva!”
 Dacă analizăm următoarele sale poezii, trăirile și emoțiile dezvăluite sunt schimbate
complet. Poetul este mai matur, poeziile sunt lipsite de acel fior al așteptării pentru că sentimentele
sale sunt constante, într-un ritm stabil. Se vorbește despre fericirea căminului conjugal, despre
familie, despre soția în așteptarea primul născut, ori despre venirea pe lume a primului fiu. In acest
fel se poate vedea diferența majoră dintre începutul și finalul volumului.„Ta želela si sina,/Eto ga
imaš sada./Evo nam sna na javi,/Evo nam živa nada.”[73]15LXVIII ( Ta želela si sina).
Există de asemenea și un poem (nr. XVII) unde Zmaj dorește să ofere concret un nume
pentru iubita sa. Este vorba despre poemul Kaži mi, kaži (Spune-mi, spune), ce reprezinta un text
formulat ca o întrebare retorică :„Kaži mi, kaži,/Kako da te zovem,/Kaži mi kakvo/Ime da ti
dam,”16[20]
În acestă poezie sunt enumerate numele și apelativele pe care Zmaj le va folosi în unele
creații lirice de mai târziu, în cadrul aceluiași volum : diko, snago, lane, moje blago, dušo, moje
drago (mândra mea, puterea mea, căprioara mea, comoara mea, sufletul meu, draga mea). Cu toate
acestea, poetul nu este mulțumit și cauta un nume mai frumos, mai plăcut și mai suav: …tražeći
lepše, / Milije i slađe-/ Dičnije ime17. Versul care atrage cel mai mult atenția este astfel ultimul
vers: Moj rumeni cvet (Floarea mea rumenă).
Raportul dintre “ eu și tu” este realizat din nou în poezia cu nr. XLII, Ala je lep ovaj svet
(Ce frumoasă este lumea aceasta), unde Zmaj își pune iubita în centrul universului său : Ovde srce,/
Ovde ti! (Aici este inima mea, acolo unde ești tu). Un alt exemplu de același raport se regăseste
în poezia cu nr. LVI Nebo gori, zvezde gore (Cerul s-a aprins, stelele ard), raport între eul liric al
poetului și floarea sa inspirativă :„Nebo gori, zvezde gore,/Sve na zemlji spi,/Samo ljubav nema
sana./A s njom ja i ti.”18[59]
Sentimentele se maturizează treptat, fără să-și piardă căldura ori intensitatea, amplificându-
se pe masură ce petrec mai mult timp împreună în căsnicia lor. Poemul LIX Ti me pitaš, što te
gledam (Mă întrebi, de ce te privesc) descrie unul dintre aceste momente de iubire tandră și intensă:
„Ti si onda dete bila,/Ja te nisam ni poznavo,/Kad sam sino cvetak neki,/Cvetak koj' sam obožavo./
Onaj cvetak- tvoja slika,/Onaj miris- duša j' čista,-/Ne srdi se, janje moje,/Kad ti kažem: ti si
ista.”19[64]
Regăsim aici din abundență motivul trandafirului, în maniera mai sus menționată, în care
poetul constientizează trecerea timpului care însă nu a afectat intensitatea sentimentelor sale.
Profunzimea acestora reiese și din ideea de emoție constantă ce păstrează căldura căminului
conjugal mai presus de aparențele fizice.
Spre finalul primului volum se ajunge și la apogeul sentimentelor exprimate de Zmaj. Sunt
prezentate două motive strâns legate între ele. Primul îl regăsim în poezia LXVI Sa istoka poče
plavit '(Albastrul se ițește la răsărit), unde se creionează momentul în care cei doi soți fac primii
pași pe un nou teritoriu, cel de părinți : ... Ja osećam/ Ispod srca nešto živo (Simt sub inimă/ Ceva
viu). In următoarele versuri, poetul foloseste din nou adjectivul rumen, cu trimitere la numele sotiei

15
„Fiul pe care ți l-ai dorit/ Iată-l aici astăzi./ Iată-ne visul împlinit/ Iată-ne speranța vie.”
16
„Spune-mi, spune,/ Cum să te numesc,/ Spune-mi ce fel/ De nume să îți dau”
17
„Voi căuta un nume/ Mai dulce și mai frumos/ Mai demn”
18
„Cerul sus, stelele mai sus,/ Totul pe pământ doarme,/ Doar iubirea n-are somn./ Și eu ea eu și tu.”
19
„Pe atunci erai un copil,/ Nici nu te cunoșteam,/.........../ Floarea pe care am dorat-o,/Acea floare- imaginea ta,/
Acel parfum- sufletu-i pur,-/ Nu te syupăra, mielușica mea,/ Cânt îți spun: ești aceeași.”
sale: „Tek to reče, a istok se/Zarumeni, – divna slika–/Da l' od žara moje sreće,/Il' od stida s njena
lika.” 20[71]
Momentul în care sentimentele ating cea mai mare intensitate se regăsește în poezia Ta
želela si sina (Fiul pe care ți l-ai dorit), LXVIII. Poetul folosește dativul etic pentru a sublinia
ideea unei singure inimi și a unei speranțe comune, aparținând unui cuplu, în familia căruia se
naște primul fiu: „Ta želela si sina,/Eto ga imaš sada,/Evo nam sna na javi,/Evo nam živa
nada./Evo nam jarka sunca,–/Sad nigde nema tame;/Evo se smeši na te,/Evo se smeši na me.”21
[73]
În acest fel se observă evoluția sentimentelor poetului față de soția sa. Fiecare moment
poetic reprezintă o etapă în căsnicie, de la speranță, iubire împărtășită, durere, neliniște, rădare,
dezamăgire, dar și momentele dificile din viața lor. Dintr-un tânăr imatur, poetul devine un bărbat
responsabil față de familia sa. Se schimbă și prioritățile sale. La începutul volumului interesul său
era de a găsi iubirea și un partener de viață iar spre sfârșitul acestuia, principalul său scop este de
a avea grijă de familia sa proaspăt formată. Întregul volum este un imn dedicat iubirii fără de care
nu ar exista viață.
Cel de-al doilea volum Đulići uveoci (Trandafirași ofiliți) este plin de tristețe, opusul
primului. După zece ani de viață fericită, poetul este lovit de o mare tragedie în serie. Rând pe rând
mor cei cinci copii ai săi la vârste fragede și în final soția sa iubită, Ruža Ličanin. Drama din viața
personală va conferi o mai mare profunzime și amărăciune stihurilor sale. Cuprinde 69 de poezii
numerotate cu cifre romane și dominate de două sentimente majore: durerea sfâșietoare și tristețea
care-l va însoți până la sfârșitul vieții lăsând în urmă un gol și un pustiu infinit. Aici temele sale
principale sunt moartea, viața, lumea, timpul, dragostea, familia, soarta și multe altele pe care le
găsim în ciclul timpului literar. Zmaj reușește să le transforme prin exprimarea sentimentelor vieții
când avea tot ceea ce-și dorea, iar apoi, când a pierdut totul, fiind neputincios în fața sorții. În
poemele de mai târziu durerea poetului se va transforma în resemnare și acceptare a destinului.
Ultima luptă cu moartea și singura pe care o va câștiga este cea în care va împleti în versuri o
coroană de flori ofilite de roze pe mormântul vieții.
Volumul a fost publicat în anul 1882 și debutează cu o poezie despre moarte și despre morți
(Sve što dalje vreme hiti - ). În cadrul acesteia poetul vorbește despre singurătatea resimțită în
momentul în care întreaga sa familie moare, iar el rămâne singur. Familia sa nu pare moartă pentru
el, însă în același timp vorbește despre dorința de a se alîtura lor, chiar dacă după moarte nu ar
exista nimic.
Motivul florii este prezent ca element care unește toate persoanele decedate din familia sa, de unde
înțelegem astfel și titlul volumului. Poetul descrie sentimente de abandon, iar ideea predominantă
este cea de neputință, cu precădere în fața destinului: „Evo venca tužna cveća,/Koj' sam tebi počo
viti,/A venac se šire spleo/Sve bas može zagrliti!”22 [84]
Cea de-a doua poezie, Bolna leži, a nas vara nada- Zace bolnavă, iar pe noi ne înșeală
speranța, ne îndreaptă atenția spre momentul în care începe adevărata evoluție a sentimentelor.

20
„Doar ce-a spus, și estul/ Înroșește,- divin peisaj-/ Oare de focul fericirii mele,/ Sau de rușinea de pe fața ei.”
21
„Fiul pe care ți l-ai dorit/ Iată-l aici astazi./ Iată-ne visul……/ Iată-ne speranța vie./Iată-ne soarele …..-/Nicăieri nu
mai există grijă;/ Uite zâmbește la tine,/Uite zânbește la mine.”
22
Iată o coroană tristă de flori,/ Pe care am început să ți-o împletesc,/ Și coroana s-a răspândit și mai mult/Poate
înconjura totul.”
Versurile subliniază dorința puternică de a păstra speranța în modul lor de a gândi. Soția sa este
bolnavă și se află în pragul morții, dar dorește să-ți aminteasca de lucruri mai frumoase și nu de
boală: „Bolna leži, a nas vara nada:/Ozdraviće, ozdraviće mlada!/Naša nada,– sen praznoga
sena–/Posedasmo pored odra njena./Mi i senu verujemo slepo./– Ona moli:/Pričaj mi što lepo!”
23
[85]
Evoluția sentimentelor este și mai dramatică în poeziile ce urmează. Jovan Jovanović Zmaj
a fost de profesie medic, iar cel mai dificil moment a fost acela în care a asitat neputincios la boala
fatală a soției sale: „Vičem sebi: Zar joj nemaš leka!...” 24(IV -Pođem, klecnem, idem, zastajavam-
Vin, îngenunchez, merg, mă opresc). Zmaj se folosește de un număr mare de verbe pentru a
exprima dinamica acțiunii, dar și pentru a creiona mai bine chinul și suferința prin care a trecut.
Disperarea și deznădejdea sunt predominante în versurile poeziei, lucru evident încă din primul
vers. Eul liric este neliniștit și nu doreste să-și piardă speranța: „Pođem, klecnem, idem,
zastajavam,/Šetalicu satu zadržavam;/Jurim, bežim, ka očajnik kleti:/Zborim reči, reči bez
pameti:/Ne sme nam umreti! ”25[88]
Poemul V (Nit hoće vode, nit hoće leka- Nu vrea nici apă, nu vrea nici leac) este momentul
în care Ruža se abandonează în voia lui Dumnezeu: „– Hoću da bude Božija volja...”26. Aici se
regăsește din nou motivul rozei, folosindu-se însă cuvântul “floare” (cvet). Poemele VI (Mišljasmo
da će dugo da traje- Gândim că va dura mult) si VIII (Mrtvo nebo, mrtva zemlja- Cer mort, pământ
mort) au în centru tema morții. În prima se vorbeste despre momentul în care nimeni nu mai are
putere să spună nimic imediat după ce Ruža moare: „Pade nam na dušu, pade nam na grudi,/ I niko
nema ni reči ni glasa”27. Ultimul vers este cel în care se află ideea centrală, deoarece dezvăluie
lipsa de sperantă resimțită de toată lumea : „Šta ćemo sada?..”28. În cea de-a doua poezie se întoarce
și motivul trandafirului, iar Zmaj descrie sentimentele realizării că orice speranță e lipsită de rost,
iar el a pierdut totul :„Mrtvo srce suza budi,/Padajući na nj sa visa,/Iz njeg niču ove pesme,/Mrtvo
cveće bez mirisa.”29 [92]
Evolutia acestor sentimente de suferință continuă, iar poetul aduce în această paletă
tema amintirii. În poezia Ti si većem bleda bila- Erai din ce în ce mai palidă (XIV) repetă de
două ori versul „Ja se sećam jednog cveta” „Îmi amintesc de o floare”, însă folosește motivul
rozei de mai multe ori pentru a păstra aceeași atmosferă: „Ti zadrhta, – cvetak pao”30, „Brzo ode
cvet za cvetom”31
Următoarea etapă în evoluția stărilor sale interioare este contactul cu lumea după moartea
soției sale, în poezia XVII ( Što me ljudi glede tako- De ce mă privesc oamenii așa). Sentimentele
de singurătate și înstrăinare față de oamenii din jurul său sunt creionate aici : „Što me ljudi glede

23
„Bolnava zace, iar pe noi ne înșală speranța:/ Se va însănătoși, se va însănătoși tânăra!/ Speranța noastră- umbra
unei umbre goale-/ Am stat lângă ..... ei./ Noi și umbra credem orbește./ - Ea mă roagă:/ Spune-mi ceva frumos!”
24
„ Îmi strig mie- N-ai leac pentru ea!...”
25
„Vin, îngenunchez, merg, mă opresc,/ Țin plimbarea de o oră;/ Ma grăbesc, alerg, ..... disperat:/ Spun cuvinte,
cuvinte negândite:/ Nu poate să ne moară!”
26
„Vreau să fie voia lui Dumnezeu...”
27
„Ne cade pe suflet, ne cade pe piept,/ Și nimeni n-are nici cuvinte nici glas.”
28
„Acum ce facem?...”
29
„Inima moartă de lacrimi se trezește,/ Vor cădea pe ea cu ......,/ Din ea rodesc aceste poezii,/ Flori moarte fără
parfum,”
30
„Te-ai cutremurat,- floarea a căzut”
31
„Repede pleacă floarea după floare”
tako/ Što me tako prate svude?,/[…]Ja pred njima nisam kleko,/Nisam prsa svoja bio;/Ja im nisam
ništa reko,/ Ja sam hladna stena bio.”32 [102]
Următoarele poezii pun în lumină teme filosofice precum existența durerii ( XX- Šta je tuga
koja doće- Ce-i durerea care vine), realitatea din care nu putem evada (XXI- Probudio s' orkan
ljuti- Trezit cu o furtună de furie), lumea lipsită de culoare (XXII- Oh, kako je sivo, tamno- Oh, cât
e de gri, întunecat), soarta (XXVI- Sudbina se zove,- kako l'?- Soarta se numește- oare cum?) și
altele. Toate aceste teme conturează procesul prin care poetul se maturizează și mai mult, și devine
mai înțelept.
Însă Zmaj se întoarce la tema morții, folosindu-se din nou de motivul tradafirului, așa cum
se poate vedea în poezia XXXII (Iza gore sunce niče- În spatele soarelui nu este nimic):„Iza gore
sunce niče,/ Pa na groblju drva zlati;/Rosa pala na cvetiće,/Pa ih uči mirisati.”33[120]
Temele folosite de Zmaj se schimbă în comparație cu primul volum. Temele sale filosofice
ajung în punctul poeziei XXXIV (Smrti, smrti, crna smrti- Moarte, moarte, neagră moarte), care
este asemeni unei conversații cu moartea, în care nici chiar ea nu poate rupe legătura dintre un soț
și o soție : „Ja razumem tvoju strepnju, –/Presekla sam vezu mnogu;/Vaša j' veza tako
jaka,/Preseći je ja ne mogu”34[122]
În cadrul aceleiași poezii Zmaj înlocuiește sentimentele pe care le-a avut față de iubita sa
cu suferința : „Drugo ime sada dati,/ [...] – Odsad će se tugom zvati.”35. Poetul folosește și tema
speranței în cel de-al doilea volum, însă aici ea este inutilă, iar singura evadare este după moarte.
Poemul LIV (Čujem da si bled u licu – Aud că ești palid la față) cuprinde această idee, o pasăre
reprezentând simbolul pentru speranță : „Na grudi mi ptica sleti”36, „Boli tvoji trajat neće,/ Ni po
časa posle smrti!”37.
Temele filosofice ale lui Zmaj sunt amestecate cu subiecte mai mult stiințifice, dar sub
același stil al contemplării. Vidiš onu zvezdu gore – Vezi acea stea de sus (LIX) este poezia în care
Zmaj se folosește de idei din astronomie. Realizează o comparație aparte între lumina stelelor care
poate nu mai există, dar noi le vedem pe cer, și existența soției sale: „Čini mi se ko da vidim/Svetlo
lice zvezde svoje;/Ja je vidim, ja je vidim,/– A nje davno nestalo je...”38 [148]
Spre sfârșitul volumului lui Zmaj, se pot extrage două teme : tradafirul ofilit și copii. Zmaj
vorbește despre suferință, însă de această dată suferința nu mai are intensitate, nu aceeași ca la
începutul volumului. Poezia LXVII (Pale suze, - ne iz oka) vorbește despre durerea din inimă,
despre durerea care nu se vede, despre suferința cauzată de moartea iubitei : „Pale suze, – ne iz
oka/Već iz srca ojeđena,/Na uvelu ružu pale, –/To je sada rosa njena.”[157]

32
„De ce mă privesc oamenii așa/ De ce mă urmează oriunde?[…] În fața lor nu am îngenunchiat,/ N-am fost….;/
Nu le-am spus lor nimic,/ Am fost piatră rece.”
33
„În spatele soarelui nu este nimic,/ Iar în mormânt lemnul aurește;/ Trandafir căzut pe floricele,/ Le învață să aibă
parfum.”
34
„Eu îți înțeleg durerea,-/ Am rupt multe legăminte;/ Legătura voastră e atât de puternică,/ Nici chiar eu nu pot s-o
rup.”
35
„ Un alt nume să-i dau de data asta/ […] De acum se va numi durere.”
36
„Pasărea mi se așează pe piept”
37
„Suferința ta nu va dura,/ Nu și după ceasul morții!”
38
„Mi se pare că văd/ Fața luminată a stelei mele;/ O văd, o văd,/ - Iar a ei a dispărut de mult...”
 În aceeași poezie Zmaj exprimă idea durerii fără sfârșit și atemporală. Motivul rozei este
evident prezent într-un număr mare de versuri :„Druge noći: opet suze/Na ostatku mrtve ruže/[…]
U severci na suhoru/Ružinome suze glede/[…] Slediše se rosne kapi/Da se s njima ruža kiti.”39
[157]
Ultima poezie din volum se intitulează Nešto si reći htela – Ai vrut să spui ceva (LXIX), în
care poetul subliniază tema copiilor. Cel mai important vers este „U decu bio nad”-„În copii era
speranță” prin care Zmaj transmite unde se află și speranța sa. Poezia descrie mometul în care Ruža
moare și care au fost ultimele sale cuvinte. Astfel volumul Trandafirași ofiliți se încheie asa cum
și începe, cu imaginea soției ce moare.
În acest fel se poate vedea evoluția motivelor lui Zmaj în volumul Trandafirași ofiliți.
Poetul devine și mai matur, și la fel fac și temele sale: de la boală, suferință și gol interior la
înțelegerea, resemnarea și linistea ce vine din acceptarea morții soției sale. Cel mai aparte este
procesul prin care Zmaj a trecut pentru a ajunge la acest rezultat, proces care conferă și adâncimea
acestui volum.
Așa cum am menționat mai sus, Zmaj pleacă de la deznădejde, apoi la speranță, suferință,
durere, amintire, folosind din ce în ce mai mult atmosfera meditativă prin care descoperim temele
reflexive ale vieții, timpului, morții, universului, soarta, Dumnezeu și țelul în viată.
Și intensitatea scade treptat. Acest lucru se realizează deoarece poeziile sunt scrise într-o
perioadă lungă de timp. Zmaj scrie și despre acest lucru în poezia LVIII (Već devet godina na
ranama leže- Deja nouă ani s-au așezat pe răni):„Već devet godina na ranama leže,/Ko devet
koprena,/Nad srcem mi, nad ikonom, gde je/Živa slika njena.”40 [147]
Încă o dată Zmaj își construiește poeziile în jurul temei rozei, dar de această dată într-un
mod în care sunt exprimate sentimentele sale ca urmare a pierderii a tot ceea ce și-a dorit în viață.
Acesta este conținutul celui de-al doilea volum din acest ciclu.
Se poate spune că cele două volume de poezii Trandafirași și Trandafirași ofiliți sunt
jurnalul intim al poetului în două părți. Ambele au în centru o linie narativă, realizată folosindu-se
de poezii. Acesta este și modul unic în care Zmaj întrepătrunde și încadrează operele sale. Astfel,
primul volum este povestea procesului de îndrăgostire de roză, dar și despre viața în căsnicie. Cel
de-al doilea este povestea morții rozei și a vieții în lipsa ei.
Așa cum am menționat mai sus, în literatura română un alt scriitor, de data aceasta încadrat
în curentul literar al simbolismului, s-a folosit de semnificația trandafirului. Este vorba despre
Alexandru Macedonski prin ciclul rondelurilor : „Rondelul beat de roze”, „Rondelul rozelor ce
mor” și „Rondelul rozelor de august”. În ciuda diferențelor temporale și a trăsăturilor specifice
fiecărei epoci literare, observăm că atât Jovan Jovanović Zmaj cât și Alexandru Macedonski
folosesc aceleași teme prin intermediul rozelor.
În poezia „Rondelul beat de roze” acest simbol este folosit pentru a transmite ideea de
atmosferă ce predispune la visare, dar și la ideea de iubire :„De roze e beată grădina/Cu tot ce se

39
„ Altă noapte; din nou lacrimi/ La mormântul rozei moarte […] La nord pe uscat/ Lacrimi trandafirii privesc […]
Urmează picături de rouă/ Ca trandafirii să….. cu ele.
40
„ Deja nouă ani s-au așezat pe răni,/ Ca nouă văluri,/ Peste inima mea, peste icoana, unde e/ Vie imaginea ei.”
află împrejur/E beat și cerescul azur/Și zâzâie, beată, albina./[...]Mă schimb, asteptându-mi
regina...”
Ultimul vers transmite ideea de dorință de a avea parte de iubire, asemeni temei folosite de
Zmaj la începutul volumului Trandafirași.
O altă temă comună se regăsește în poezia lui Macedonski, „Rondelul rozelor ce mor”.
Aici se transmite ideea durerii, dar și cea a pierderii speranței : „E vremea rozelor ce mor,/ Mor în
grădini, și mor și-n mine--”. Acest poem este poate cel mai strâns legat de temele folosite de Zmaj,
cu precădere în cel de-al doilea volum de poezii ale sale. Regăsim totodată și motivul amintirii :
„Ș-au fost atât de viață pline,/ Și azi se sting așa ușor.” ; sau motivul suferinței : „În tot, se simte
un fior,/ O jale e în orișicine./ E vremea rozelor ce mor—/Mor în grădini, și mor și-n mine.[…]/Pe
sub amurgu-ntristător,/Curg vălmășaguri de suspine,”.
În cel de-al treilea poem, „Rondelul rozelor de august”, roza este folosită ca simbol pentru
amintirile ce își păstrează parfumul, în ciuda trecerii timpului. La Zmaj regăsim această ideea tot
în cadrul celui de-al doilea volum, unde resemnarea îl îndeamnă la rememorarea momentelor
importante de viața sa de cuplu cu soția sa, ca dovadă că ea a existat și nu va fi uitată. Macedonski
folosește aceeasi temă, iar vremea rozelor înflorite reprezintă timpurile de maximă fericire din
viața sa, dar și de imaturitate : „Mai sunt încă roze,-- mai sunt,/Și tot parfumate și ele/Așa cum au
fost și acele/Când ceru-l credeam pe pământ./Pe-atunci eram falnic avânt.../Priveam, dintre
oameni, spre stele:-”
Poetul se agață în același fel de amintiri (roze), ca o ultimă soluție pentru a sfida greutățile
și pierderile pe care viața i le-a aruncat în cale: „Zadarnic al vieței cuvânt/A stins bucuriile
mele,/Mereu cand zâmbesc uit, și cânt,/În ciuda cercărilor grele,/Mai sunt încă roze,-- mai sunt.”
Drept dovadă a popularității lui Jovan Jovanović Zmaj, aceasta are poezii traduse chiar și
în limba română. Una dintre aceste poezii este „De-mi aduc aminte”, tradusă de poetul Ivo
Munćan.

Kad se setim De-mi aduc aminte...41

Kad se setim, mila dušo, De-mi aduc aminte, lele,

rumenila lica tvoga, De bujorii feței tale,
tad ne pijem drugog vina, Nu mai beau din alte vinuri –
nego samo crvenoga. Beau vin roșu din pocale.

Al' kada mi na um dođu, De-mi dau buzna-n amintire

dođu tvoje crne oči, Ochii-ți negri de tăciune,

41
Traducerea poeziei se află în antologia de poezii de dragoste Orfeu îndrăgostit, Timișoara, 2006.
 onda krčmar ništ' ne radi, Cârciumarul doar vin negru
samo crno vino toči. În pocalele-mi tot pune.

A ja pijem, pevam, plačem Eu beau, Doamnă, cânt cu lacrimi

od žalosti, od milina, (Cum ar face-o-un beduin)
pa kad pođem, ja posrnem Limba mi se-mpleticește
od ljubavi i - od vina. De iubire și... de vin.

A s prozora tvoja majka Din cerdac mama-ți privește

gleda pa se osmehiva, – Și zâmbește cu-nțelesuri.
Ne smejte se, draga gospo, Nu râde, stimată Doamnă –
tom je vaša ćerka kriva. Fiica ta iscă eresuri!

Simbolul rozei este universal, existent din antichitate până în prezent iar la Zmaj avem o
interpretare specifică conform ideilor romantismului: natura participă la sentimentele poetului,
trăirile interioare sunt intense, trecutul este idealul, iar pentru reîntoarcerea la acesta se recurge la
amintire sau la contemplare, precum și multe altele. Poetul, într-o manieră proprie descrie cea
mai frumoasă parte a vieții sale, urmată de cea mai tragică, creionând două tipuri de maturizări în
fața încercărilor vieții.
 Bibliografia

Bibliografie selectiva :
Deretić, Jovan, Istorija srpske književnosti, Beograd, 2011
Popović, Pavle, Nova književnost, tom II, Beograd, 1999
Zmaj, Jovanović, Jovan, Misaone, rodoljubive i šaljive pesme, Subotica, 1969
Zmaj, Jovanović, Jovan, Đulići I Đulići uveoci, Beograd, 2005
Zmaj, Jovanović, Jovan, Đulići I Đulići uveoci ; Pevanija I ; Pevanija II, Beograd, 2005
* * *, Epoha romantizma, Beograd, 1972
* * *, Orfeu Îndrăgostit, antologie de poezie lirică sârbă, traducere de Ivo Muncian, Timișoara,
2006
Saitografia :
https://sites.google.com/site/projectgoethe/Home/jovan-jovanovic-zmaj, 21 martie 2017, 13:23
https://www.biografija.org/knjizevnost/jovan-jovanovic-zmaj/, 21 martie 2017, 15:31
http://riznicasrpska.net/knjizevnost/index.php?topic=410.0, 3 aprilie 2017, 10:20
http://www.prelepapoezija.com/lirska-poezija-lirika/, 4 aprilie 2017, 12:53
https://www.lektira.rs/djulici-jovan-jovanovic-zmaj/, 14 aprilie 2017, 18:47
https://www.rastko.rs/knjizevnost/jderetic_knjiz/jderetic-knjiz_07.html, 23 aprilie 2017, 14:22
http://www.kodkicosa.com/kad_se_setim.htm, 4 mai 2017, 11:10
http://www.puterea.ro/sfaturi-si-curiozitati/simboluri-si-mituri-semnificatia-trandafirilor-in-
diferite-culturi-ale-lumii-140303.html, 9 mai 2018, 14:08
https://poetii-nostri.ro/alexandru-macedonski-rondelul-beat-de-roze-poezie-id-595/, 9 mai 2018,
14:39
https://poetii-nostri.ro/alexandru-macedonski-rondelul-rozelor-ce-mor-poezie-id-594/, 9 mai
2018, 14:44
https://poetii-nostri.ro/alexandru-macedonski-rondelul-rozelor-de-august-poezie-id-596/, 9 mai
2018, 14:59