Creanga de aur

de Mihail Sadoveanu

Încadrare în perioadă & curent

• 1933, anul romanului românesc
• Înclinația lui Sadoveanu către civilizația arhaică recompune în roman o cultură primordială, o istorie din vechea Dacie
• Considerată de Alexandru Paleologu „cheia de boltă” a creației sadoveniene
• Abatere de la modelul romanului modern, subiectiv al epocii, fiind o revenire la forma romanului tradițional
• Roman mitic de factură corintică (Nicolae Manolescu):
o Caracter mitic: datorat influenței covârșitoare & abundenței miturilor: mitul crengii de aur, mitul căutării, mitul
călătoriei
o Caracter corintic:
▪ Utilizarea alegoriei & parabolei
▪ Viziunea despre lume a autorului: trecutul = o lume a mitului care poate fi recuperată doar prin intermediul
povestirii & plasării evenimentelor într-o atmosferă creată mai cu seamă prin gesturi și acțiuni cu caracter
ritualic
• Dezvoltă aspecte tematice specifice și romanului:
o Istoric, datorită sursei de inspirație
o De dragoste, datorită legăturii afective dintre Kesarion Breb & Maria
o Bildungsroman & inițiatic, urmărind personajul în traseul inițiatic pentru depășirea condiției (asemenea basmului)
o Total, reunind mai multe aspecte care țin de teme și viziunea integratoare despre lume

Tema & viziunea despre lume

• 2 aspecte tematice fundamentale:
o Imaginea Daciei & a Bizanțului din secolul al VIII-lea prin evocarea istorică a dispariției credinței în zeul Zamolxe și
înlocuirea acesteia cu ortodoxismul
o Iubirea imposibilă dintre două persoane deosebite, care nu pot forma un cuplu din cauza destinului potrivnic
• Aspecte tematice secundare: călătoria ca drum al cunoașterii, mitul, moartea, depășirea condiției, inițierea, tradiția
• Viziunea despre lume: tradiționalistă, Sadoveanu considerând că existența omului se află în orizontul mitului, credinței &
istoriei

2 secvențe relevante temei

I. Căutarea & găsirea Mariei
• În urma întâlnirii cu episcopul Platon, Kesarion Breb este încredințat cu găsirea unei soții pentru fiul împărătesei Irina,
Constantin, care urmează să preia tronul
• O găsește în capitolul al VIII-lea, intitulat sugestiv „Aici Kesarion Breb află bucuriile cuviosului Filaret și ale doamnei Teosva,
precum și o bucurie proprie a sa”
• Tensiunea narativă se dublează
• Aluzie la vulnerabilitatea de ordin afectiv a personajului care se îndrăgostește împotriva condiției predestinate: „Viclenia unei
copile e de multe ori mai primejdioasă și mai înveninată decât a unei curtezane, cugetă egipteanul; și inima lui de pulbere îl
umili, primind lovitura unei clipe, singură în veșnicie și nemuritoare” → motivul privirii
• Relevă numeroase asemănări cu motivul căutării din basmul „Cenușăreasa”, care va reveni cu alte implicații simbolice pe
parcursul capitolelor următoare
II. Despărțirea de Maria
• Tensiunea narativă atinge apogeul
• Nefericirea Mariei este accentuată de moartea bunicii sale Teosva & de plecarea lui Kesarion Breb
• Este explicată metafora crengii de aur valorificată în roman în multiple accepții, conținând:
o Sugestiile iubirii care poate trece dincolo de limita fizică a vieții
o Sugestiile regăsirii sufletelor pereche într-o dimensiune exclusiv de ordin spiritual
• Kesarion Breb: „Iată, ne vom despărți. Se va întâmpla mai mult decât atât când se va desface și amăgirea care se numește
trup. Dar ceea ce este între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine, în afară de timp.”
• În „Floare de gheață” urmează întoarcerea lui Kesarion Breb în munți, numele capitolului fiind o metaforă care trimite la
sacrificiul de ordin afectiv pe care îl face protagonistul cu scopul de a-și împlini menirea
• Finalul romanului este construit în manieră de basm: eroul este prezentat în noua ipostază de ordin superior pe care o
dobândește datorită capacității sale de a parcurge traseul inițiatic care îi este destinat
2 elemente de construcție
I. Tehnici narative
• Utilizată tehnica narațiunii în ramă („Povestirile din Canterbury”, G. Chancer):
o Rama narațiunii (fixată în capitolul I): 1926, profesorul Stamatin organizează o expediție la izvoarele Mureșului și
Oltului, prilej cu care le înfățișează studenților credințele & obiceiurile vechilor daci, insistând asupra unei lumi magice
care caracterizează atmosfera din munți în preajma răspândirii creștinismului
o Povestirea propriu-zisă (fixată în capitolul II): 780, în același spațiu descris în capitolul I, fiind conturată situația inițială
care are toate datele unui basm: cel de-al 32-lea deceneu, preot al lui Zamolxe, intenționează să-și desemneze un
succesor
• Compoziția romanului evidențiază 2 componente care interferează pe parcursul întregului roman și formează unitatea
compozițională a subiectului:
o Inițierea simbolic-mitică a lui Kesarion Breb în 3 direcții (filozofia Egiptului, politica Bizanțului & trăirea profundă a
sentimentului de iubire)
o Istorică și religioasă, care evocă obiceiuri și credințe ancestrale din Dacia și apariția ortodoxismului în Bizanțul secolului
al VIII-lea
• Cronologia este lineara de la capitolul II → XVII
• Utilizată elipsa (omiterea intenționată a unei perioade de timp, asemenea coborârii în Egipt, 780 → 787)
• Succesiunea de secvențe este similară înlănțuirii de episoade specifice basmului: stare inițială de echilibru → introducerea
elementului cu valoare de intrigă (căutarea celui de-al 33-lea deceneu)
II. Limbaj
• Grad ridicat de metaforizare & simbolizare (privirea, creanga de aur, drumul inițiatic, peștera)
• Registre stilistice:
o Arhaic: rol esențial în recompunerea autentică a epocii atât prin cuvinte care definesc timpurile vechi: „hlamidă”,
„ghinekeu”, „decheneu”, cât și prin formule galante de adresare ale acelor vremuri: „Prea mărită și prea înțeleaptă
Stăpână”, „fiule al nostru iubit”
o Popular
o Oral
• „Limbă limpede, armonioasă și pură, în care se împletește graiul popular al țăranilor cu fraza vechilor cronici, o limba capabilă
să redea poezia sentimentelor omenești, frumusețile tainice ale naturii, păstrând farmecul atmosferei acelor vremuri vechi”
(George Călinescu)

„Capodoperă a capodoperelor sale, Creanga de aur este Soarele în jurul căruia se rotesc toate marile creații sadoveniene.” (Fănuș
Băileșteanu)

Particularități de construcție ale lui Kesarion Breb

Mihail Sadoveanu, „Ceahlăul literaturii române”, cum l-a numit Geo Bogza, „Ștefan cel Mare al literaturii române” cum i-a
spus George Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreție constă în densitatea epică, lirismul tulburător și grandoarea
compozițională. Înclinația lui Sadoveanu către civilizația arhaică recompune în romanul Creanga de aur, apărut în 1933, o cultură
primordială, o istorie din vechea Dacie. Această operă, considerată de Alexandru Paleologu „cheia de boltă” a creației sadoveniene,
urmărește destinul lui Kesarion Breb, „un conducător spiritual hrănit la Școala filozofică a Orientului antic” (Mihail Sadoveanu), care
trebuie să treacă, înainte de a se regăsi pe sine pur în identitatea din începuturi, prin suferințele iubirii.

Prezentarea statutului moral/social/psihologic al personajului

• Personajul central al romanului
• Tipologia eroului într-o manieră originală care este rezultatul multiplelor dimensiuni la care este raportat
• Social: respectat & admirat, impune o figură autoritară evidențiată la intrarea în Bizanț
• Psihologic:
o Vulnerabil dpdv. afectiv, însă este nevoit să accepte sacrificiul & asceza
o Condiția sa îl obligă să vadă dragostea pentru Maria ca o încercare pe care o poate depăși doar prin retragerea din
sfera sentimentului de iubire
o Are capacitatea de a se autocenzura, dând dovadă de ambiție, determinare, curaj și tărie de caracter în raport cu
sacrificiul pe care îl face
• Moral: întruchiparea virtuților necesare în parcurgerea traseului inițiatic (coborârea în Egipt, întoarcerea în Bizanț & drumul
înspre casă), de-a lungul căruia se confruntă cu aspectele unei noi lumi pe care trebuie să le înțeleagă și să le descifreze,
raportându-se în permanență la religia pe care o reprezintă
În prezentarea personajului sunt implicate atât modalități de caracterizare directă, cât și procedee ale caracterizării indirecte
Principala trăsătură de caracter a personajului prin 2 secvențe reprezentative
I. Intrarea în Bizanț - capitolul al IV-lea
•
Debutează cu o elipsă ce permite un salt temporal în anul 787
•
Kesarion Breb pătrunde în Bizanț după călătoria în Egipt, pentru a cerceta „semnele noii credințe”
•
Portretul acestuia îi definește statutul de erou & confirmă îndeplinirea cu succes a primei etape: „Pe fruntea lui, între ochi,
gândul cel fără de hodină săpase trei linii în chip de triunghi, care întotdeauna stăteau înclinate una spre alta. În coama-i
mare începeau să înflorească cele dintâi fire albe.”
• Multe femei îl admiră: „Încercau să-i zâmbească, dar înghețau sub lovitura grea a ochiului lui verde, care trecea numai asupra
lor, fără a le descoperi.” → atitudinea aparent rece față de acestea relevă fidelitatea acestuia față de valorile morale bine
fixate & misiunea pe care o urmărește
II. Despărțirea de Maria
*Secvență preluată din comentariul anterior, cu accentuarea trăsăturilor lui Kesarion Breb: forța necesară pentru sacrificiu,
determinarea acestuia față de călătoria în care a pornit

2 elemente semnificative de construcție a personajului

I. Instanțele narative
• Perspectiva obiectivă, auctorială, „din spate” permite atât descrierea verosimilă a drumului inițiatic al lui Kesarion Breb, cât
și evidențierea conflictului interior
• Pentru a construi un personaj veridic în contextul civilizației bizantine a secolului al VIII-lea, naratorul dezvăluie detalii
referitoare la mediul în care trăiește personajul & la condiționările sale inerente, prin intermediul focalizării „0”
• Când prezintă interioritatea acestuia, instanța narativă folosește stilul indirect liber sau îi permite personajului să
monologheze, conducând spre o formă a analizei psihologice
II. Limbaj
*Element de construcție preluat din comentariul anterior