Baltagul

de Mihail Sadoveanu
-roman tradiional-

Tradiionalismul a fost un curent literar din prima jumtate a secolului al XX-lea care, aa
cum sugereaz i numele, preuiete, apr i promoveaz folclorul i etnografia. Direcia
tradiionalist s-a divizat la nivel ideatic n trei direcii distincte: poporanismul prin revista Viaa
romneasc care simpatiza ranul obidit i asuprit, smntorismul prin revista
Smntorul care se opunea influenelor strine de orice fel i gndirismul prin revista
Gndirea care valorifica ortodoxismul romnesc. Astfel, scriitori precum Mihail Sadoveanu,
George Cobuc, Vasile Voiculescu, Ion Pillat i Liviu Rebreanu au cultivat sufletul naional i au
proiectat romnismul n eternitate prin operele lor de valoare.
Introducere: Autor al unor opere vaste si variate , Mihail Sadoveanu se impune prin
originalitaea creatiei in care epicul se impleteste cu liricul , trecutul fuzioneaza cu prezentul .
Intreaga sa creatie este " un adevarat epos al miscarii poporului roman in timp , cu obiceiurile , cu
institutiile si credintele sale fundamentale " ( Ovid Crohmaniceanu ) . Satul , targul moldovenesc ,
natura si istoria sunt principalele teme ale prozei sadoveniene , care izvorasc dintr-o cunoastere
profunda a specificului autohton . Distingem n romanul sadovenian trei momente care sunt, pn la
un punct, similare cu vrstele romanului naional din prima jumtate a acestui secol. nainte de
ntiul rzboi, romanele tnrului Sadoveanu sunt romantice, sentimentale i ideologice, ca ale lui
Alexandru Vlahu, Traian Deme-trescu i ale smntoritilor. Dup aceea, Sadoveanu se las atras
de realismul cruia Ibrileanu i ulterior G. Clinescu i vor spune balzacianism, i scrie cteva
romane de acest tip pentru care nu are aptitudini, dar ntre care trebuie s numrm o capodoper:
Baltagul. Opera literara ,,Baltagul apartine genului epic, fiind un roman social, de tip traditional,
iar n opinia lui George Calinescu, fiind si un roman mitic, al transhumantei. Romanul este scris
n 1930 si reprezinta o prezentare a vieii pstoreti i un elogiu adus calitilor morale ale
oamenilor simpli.

Incadrarea in traditionalism: Tradiionalismul se caracterizeaz prin valorificarea

miturilor, trstur ce caracterizeaz i romanul Baltagul al lui Sadoveanu. George Clinescu
afirma c Baltaguleste o continuare a baladei Mioria. Critic, toat problema Baltagului, roman
care i-a luat ca punct de plecare o balad popular, a fost urmtoarea: de a stabili ce parte din el
continu sa se afle n sfera de influen a mitului i a misteruluilui fundamental, i ce parte s-a
separat de ea, devenind bunului realismului. Critica a rmas mprit n aceast privin.
Perpessicius este cel mai decis n a afirma c "ntiul dintre merite i cel mai preios al ,,Baltagului"
const n "a fi pstrat acestei povestiri germinate n glastra de cletar a Mioriei toat puritatea de
timbru a baladei i tot conturul ei astral"(Meniuni critice).Prerea contrar osusine I. Negoiescu:
"In Baltagul,concepia moral i liric metafizic dinMioria e sistematic eludat... Prelund datele
strict epice ale baladei populare, Sadoveanu s-a ndeprtat mult de mitic (demisterul ei liric, de
spiritualitatea ei, enigmatic ancestral)". Motoul de la nceputul romanului Stapane, stapane / Mai
cheama s-un cine l conduce pe cititor spre mitul existenei pastorale i argumenteaz viziunea
mioritic asupra morii, creia Sadoveanu i d o nou interpretare, aceea a existenei ciclice, via -
moarte i din nou la via.

Un alt mit prelucrat este cel al marii cltorii. Drumul Vitoriei este o referire la mitul
popular romnesc care privete moartea ca pe o lung cltorie, iar ca Nechifor s-i gseasc
linitea, soia i fiul su trebuie s fac dreptate. Romanul pare s valorifice i o cunoscut legend
egiptean cea a lui Isis i Osiris. n aceast legend soia, Isis, pleac n cutarea soului ucis de un
zeu ru. Ea i gsete osemintele n apele Nilului. Este ajutat de un zeu cu cap de cine, Chorus, iar
n aventura sa este nsoit de fiul su. Drumul parcurs de personajele romanului are valoare
simbolic. Critica literar a numit acest drum de via i de moarte. Pe acest drum a fost omort
Nechifor i pe acelai drum merg Vitoria i Gheorghi. Vitoria se ndreapt cu fiecare pas spre
adevr, iar Gheorghi este iniiat n va, n tainele existenei. Fiecare localitate pe unde trec cei
doi este un pas important spre descoperirea adevrului i pentru iniierea lui Gheorghi. Acesta va
cunoate viaa oierului, greutile cu care se confrunt, cunoate obiceiurile, tradiiile, iar la
pedepsirea ucigailor d dovad de curaj i de maturitate. Astfel este gata pentru a intra n rndul
oierilor i s preia gospodria.

O alta caracteristica a traditionalismului este prezentarea satului: descrierea satului, a

caselor, a ocupatiilor, conservatorismul, psihologia oamnenilor de la munte,credinte,
superstitii,calendar, obiceiuri. Spre exemlu, Mihail Sadoveanu insista mult asupra traditiilor si
obiceiurilor legate de momentele importante ale vietii: botezul, nunta, sarbatori religioase,
normntarea. Astfel, la Borca, Vitoria Lipan asista la un botez, la Cruci la o nunt, iar mai apoi la
inmormantarea sotului ei.

4 elemente: Autorul a dorit s prezinte n acest roman viaa oamenilor de la munte i

caracterul acestora. Pe langa tema centrala a operei ce ilustreaz lumea arhaic a satului romnesc,
viaa pstorilor, care pstreaz tradiiile i valorile morale strvechi, se remarca si tema vieii i a
morii, a iubirii, a datoriei i a iniierii, care permite totodat realizarea monografiei satului
moldovenesc de munte. Tema centrala se evideniaz prin tipul ranului pstrtor al lumii
vechi, arhaice i patriarhale, iar n acest sens episodul narativ n care Vitoria i aplic fiicei o
corecie este semnificativ: i art eu coc, val i bluz, ard-te para focului s te ard! Nici eu, nici
bunic-ta, nici bunic-mea n-am tiut de acestea i-n legea noastr trebuie s trieti i tu.
Baltagul prezint i tema familiei, dintr-o perspectiv aproape mitic, sitund relaiile dintre
membrii familiei sub un clopot cosmic. Rnduiala, viaa i moartea fac obiectul unei iniieri a fiului
ajuns n situaia de a-i asuma rolul tatlui i de a prelua responsabilitatea familiei, dup cum se
cuvine ntr-o societate tradiional, patriarhal.

Titlul este simbolic, intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica
menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitiara. Ea este, in basmele populare, furata de
fortele malefice (zmei) si redobandita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca,
atunci cand este folosit pentru infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange: "...unealta raului
se dovedeste a fi, intoarsa, arma binelui [...]. Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile
intrebari, sa-l ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca. n
sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica, insusita de raufacator si recucerita de erou.
Obiectul pare investit cu puteri uimitoare: atata vreme cat se afla in posesia lui, raufacatorul se
pastreaza ascuns; pierzandu-l, el apare cu adevarata sa infatisare. Cuvantul "baltag" poate veni si de
la grecescul "labrys", care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint.

Simbolurile fundamentale din roman sunt: baltagul, drumul ca labirint , transhumanta,

femeia justitiara si al animalului crefincios. Simbolul labirintului e ilustrat de drumul serpuit
pe care il parcurge Vitoria Lipan in cautarea sotului, reprezentand atat un labirint interior, al
framantarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, cat si un labirint exterior, al
drumului sapat in stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu
drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata. In
mitologia universala, labirintul este casa securii duble, sugerand dualitatea existentiala, adica un
simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa, unde zac
osemintele lui Nechifor Lipan.

Exista doua tipuri de conflict, ambele cu efecte puternice asupra personajelor. Un prim
conflict, cel interior, se prefigureza la inceputul romanului si este marcat de nelinistea Vitoriei,
care nu intelege absenta prelungita a lui Nechifor Lipan si nu stie ce solutie sa adopte. De aceea,
oscileaza intre mai multe posibilitati: fie intarzie la vreo petrecere, bucuros de bunul mers al
afacerilor, fie s-a oprit ia o femeie cu ochi verzi (situatie sugerata de vrajitoarea satului, Maranda,
respinsa insa de instinctul VitorieI), fie i s-a intamplat o nenorocire. Desi primele supozitii sunt greu
de crezut, Vitoria care isi cunoaste foarte bine barbatul, le prefera in schimbul unei alternative
sumbre, pe care incepe sa o banuiasca, dar pe care incearca sa o alunge, fiind un adevar prea greu de
suportat. Acest conflict inceteaza in momentul in care femeia accepta nefirescul atitudinii sotului
ei si constientizeaza ca numai moartea l-ar fi putut opri sa se intoarca acasa dupa atata timp. Un rol
importantii are visul premonitoriu in care Nechifor trecea calare o apa neagra, indreptandu-se catre
asfintit. Al doilea tip de conflict este cel exterior si se manifesta intre Vitoria si asasinii sotului ei,
Calistrat Bogza si Ion Cutui. Ca un veritabil detectiv, aceasta reface pas cu pas scenariul uciderii
lui Lipan si ii identifica pe cei doi raufacatori. In absenta oricarei dovezi concrete care sa-i confirme
intuitiile, ea creeaza o stare de tensiune crescanda asupra celor banuiti. Pune intrebari incomode si
da replici pline de subintelesuri, care ii surprind si ii debusoleaza pe cei doi. Punctul de maxima
intensitate al acestui conflict il constituie scena demascarii lor, cand asasinii cedeaza presiunii la
care fusesera supusi, marturisind singuri crima comisa.

Caracterizarea Vitoriei: Vitoria Lipan - personaj principal si figura reprezentativa de erou

popular, intruneste calitatile fundamental ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul
pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor "ea nu e o individualitate, ci
un exponent al spetei" (George Calinescu). Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-
simbol pentru taranul roman.
 Portretul moral reiese in mod indirect, din gandurile, faptele si vorbele eroinei, naratorul
conturand, la inceput, trasaturile din exterior spre interior. Gandindu-se la sotul sau, plecat la Dorna
sa cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica,
"acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute", ceea ce sugereaza o autoizolare de lumea
din jur. Nelinistea femeii este cauzata de intarzierea "peste obicei", de 73 de zile, a lui Nechifor
Lipan si ea incearca sa intuiasca ce s-ar fi putut intampla cu barbatul ei: "in singuratatea ei femeia
cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul".

Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor si dupa experienta sa morala,

intuitiva si actioneaza in functie de acestea. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele: unul care a
"impuns-o in inima", i-l arata "pe Nechifor Lipan caiare cu spatele intors catra ea, trecand spre
asfintit o revarsare de ape", iar alta data l-a visat rau, "trecand calare o apa neagra... era cu fata
incolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectiva (procedeu artistic), dar "nu
putea sa-i vada chipul". Nelinistea devine banuiala, "un viermene adormit" o roade permanent si
pentru ea "timpul statu" (timpul mitic).

Vitoria nu masoara vremea dupa calendar, ci se conduce dupa semnele naturii pe care le
intelege: vantul da semne "susuind prin crengile subtiri ale mestecenilor", padurea de brad "clipi
din cetini si dadu si ea zvon", brazii erau "mai negri decat de obicei", dar mai ales "nourul catre
Ceahiau e cu bucluc". Venirea iernii sugereaza asadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin
din timpuri mitice: "cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta
[...] da semn de plecare", deci Lipan nu va veni acasa, ci va trebui sa plece ea la drum.

Cand banuiala devine certitudine, Vitoria porneste in cautarea sotului, zbuciumul si

cautarile dinlauntrul Vitoriei fiind labirintul interior, pe care-l parcurge din intunericul nestiintei
la lumina certitudinii.

Inaintea calatoriei simte nevoia unei purificari sufletesti, tine post negru in toate "vinerele
negre [...] fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu broboada cernita peste gura".

Hotarata sa afle adevarul si sa razbune moartea barbatului ei, Vitoria reconstituie cu

luciditate drumul facut de Nechifor - labirintul exterior-, se amesteca printre oameni intreband cu
discretie si inteligenta din loc in loc, din han in han despre omul cu caciula brumarie si calare pe un
cal tintat.

Tenace, darza si apriga, punand cap la cap cele aflate cu o logica impecabila, ia urma oilor
si a ciobanilor. Cu o deductie uimitoare de detectiv dovedeste, relatand in amanunt, infaptuirea
crimei si-i demasca pe vinovati. Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor vin dintr-o credinta
straveche a poporului si sunt implinite dupa legi nescrise, pentru ca "cine ucide om nu se poate sa
scape de pedeapsa dumnezeiasca".

Odata implinita datoria si infaptuita dreptatea, viata reintra in normal, "ne-om intoarce iar la
Magura ca sa luam de coada toate cate le-arn lasat".
 In actiunea sa, Vitoria dovedeste spirit justiciar, inteligenta, luciditate, stapanire de sine,
devotament si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi.

Caracterizarea lui Gheorgita: Gheorghita - fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aflat la
inceputul romanului la varsta adolescentei, parcurge, alaturi de mama lui, un drum al initierii catre
formarea lui ca barbat, "de-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul
tau".

Portretul fizic sugereaza trasaturile morale ale tanarului. "Gheorghita era un flacau
sprancenat", cu ochi adanci ca ai Vitoriei si nu prea vorbaret, dar cand "intorcea un zambet frumos
ca de fata", cu mustacioara abia mijita, emana timiditate si un farmec deosebit care starnea
admiratia mamei.

Inteligent, el isi cunoaste bine mama, observa toate schimbarile care se petrec cu dansa si,
desi sfios si supus, el ii ghiceste toate gandurile.

Devenirea sa ca barbat se face o data cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau, cand se
simte infricosat. Desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se produce in scena finala, cand il
loveste pe ucigasul tatalui sau cu baltagul, implinind dreptatea.

Relatie:

Relaia dintre Vitoria i Gheorghita este atat una de mama-fiu, cat si de initiat-initiator. O
scena semnificativa pentru relevarea relatiei dintre cele doua personaje este cea dinaintea plecarii
la drum. In planurile initiale, Gheorghita ar fi trebuit sa plece singur la drum in cautarea celui
disparut,insa mama isi da seama de nepregatirea sa, intrucat acesta accepta misiunea,dar cere sa i se
spuna ce sa faca. Astfel, Vitoria decide sa il insoteasca, adoptand rolul de initiatoare,,Eu te cresc pe
tine, macar ca nu stiu carte. Intelege ca jucariile au stat. De acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt
sprijin si am nevoie de bratul tau".

O alta scena ce pune in lumina relatia dintre Vitoriasi fiul ei, Gheorghita, este reprezentata de
scena demascarii ucigasului. Cu o logica impecabila,prin vorbe intepatoare si aluzive, ea ii
constrange psihologic pe faptasii crimei, la praznic, de fata cu toti mesenii. In scena care se institue
drept punct culminant, cand ucigasul ataca, Gheorghita ridica baltagul, dar nu are curajul,la inceput,
sa loveasca. Felul in care Vitoria isi face dreptate poate fi privit drept condamnabil dupa
legile noastre, justificat insa de legile locului (,,Legea baltagului). Maturizarea lui se
definitiveaza insa acum,,Feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta dcat
a ucigasului". Gheorghita isi indeplineste astfel datoria de fiu,infaptuind un act justitiar ca pe un
prim pas catre maturizare.

Opinie: Asemanarile dintre romanul ,,Baltagul de Mihail Sadoveanu si balada populara

,,Miorita sunt evidente, s-ar putea spune ca actiunea operei sadoveniene este o continuare a
creatiei populare, aceasta continuare fiind reprezentata de la inceputul romanului printr-un motto.
Cateva dintre asemanari sunt: substanta epica a romanului care pastreaza tema celor trei
ciobani,dintre care unul are oi mai multe/mandre si cronute,/si cai invatati,/si cani mai barbati;
omorul este infaptuit de cei doi ciobani pentru a-i lua lui Lipan oile,, Am facut fapta asta,ca sa-i
luam oile,intocmai ca in balada; cainele Lupu este in roman foarte devotat stapanului sau,la fel
cum in balada oita nazdravana este cea care incearca sa-1 salveze; pe ciobanul disparut il cauta, in
ambele opere, o femeie, care in balada este ,,maicuta batrana, iar in roman este nevasta, o
munteanca in stare de fapte eroice; transhumanta care este ilustrata de ambele opere, prin mutarea
oilor de la munte la ses si invers, in functie de anotimp. Spre deosebire de balada, in roman actiunea
incepe in momentul in care se incheie balada (dupa moartea ciobanului moldovean; iar zbuciumul
batranei mame (concretizat in suita de epitete gerundivale "lacrimand", "alergand", "intreband",
"zicand") nu are rol ritualic, sarcina ingroparii revenindu-le celor doi ciobani; in cazul Vitoriei,
calatoria va constitui o replica pamanteana la marea calatorie de dincolo de moarte a lui
Nechifor.