Dupa 1940 proza romaneasca pare a trai in umbra marilor ei realizari
interbelice(Camil Petrescu,Liviu Rebreanu,George Calinescu).In cuprinsul celui de-al 6 deceniu numit de Preda obsedantul deceniu exista romane care demonstreaza talentul unor scriitori precum Eugen Barbu,Marin Preda sau Petre Dumitriu.Romanul Morometii volumul 1 aparut in 1955 al doilea in 1967 a fost anticipat de nuvelele din volumul Intalnirea din pamanturi.Aici apare obsesia fundamentala a creatiei lui Preda si anume destinul taranului roman Morometii 1 si 2 alcatuiesc o monografie a satului muntenesc avand ca tema Viata familiei taranesti ca imagine a temei rurale.Tema romanului se sprijina pe cateva motive literare adiacente precum cel al paternitatii,al fericirii prin iubire sau a spiritului care renaste(scriitorul este sigur ca spiritul uman rezista in confruntarea cu istoria si ca lucrul cel mai important este calitatea de a fi om). Reperele spatio temporale aseaza actiunea volumului 1 inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial in satul Silistea-Gumesti iar,in volumul al doilea dupa Al Doilea Razboi Mondial in acelasi sat care traverseaza doua evenimente politice majore:reforma agrara si cooperativizarea.Spre deosebire de celelalte romane realiste Preda modifica perspectiva narativa din darat in care naratorul era omniscient inlocuind-o cu perspectiva din afara avand un personaj reflector.In primul volum lumea satului este vazuta prin ochii lui Ilie Moromete iar,in volumul al doilea prin ochii lui Niculae Moromete intr-o naratiune la persoana a III-a. Dincolo de conflictul am-istorie intalnit in toate operele lui Preda romanul Morometii va aduce in prim plan un conflict intrafamilial care anunta interese divergente ale membrilor familiei lui Moromete.El este anticipat de scena cinei si asezarea la masa a morometilor:de-o parte a mesei spre tinda stau baietii din prima casatorie Paraschiv,Nila si Achim iar,de cealalta parte a mesei langa Catrina intoarsa spre mancarea de pe foc stau copii facuti cu Moromete Ilinca,Tita si Niculae.Moromete sta deasupra tuturor in pragul celei de-a doua odai.Pozitia lor la masa anunta o stare de criza ce se va declansa curand.Pe de alta parte subliniaza autoritatea tatalui in familie si anticipa opozitia dintre el si restul familiei.Moromete este exponentul lumii patriarhale in care pamantul este o valoare;fii exprima lumea orasului pentru care pamantul devine o marfa.In volumul al doilea Moromete se va opune mezinului Niculae care va deveni adeptul colectivizarii atentand la bunul cel mai de pret al taranului si anume pamantul.Un conflict secundar se va dezvolta intre Moromete si sotia sa Catrina deoarece barbatul vinde un pogon din pamantul ei promitand ca o va trece pe actele casei dar, amana sa o
faca.Catrina devine nelinistita si se va transforma in cel mai inversunat
dusman al barbatului ei incitandu-l si pe Niculae impotriva tatalui lui. Incipitul si finalul primului volum respecta tehnica cercului.Romanul incepe cu prezentarea timpului rabdator pentru ca in final timpul sa nu mai aiba rabdare.Prezenta reflexivului impersonal se pare anticipeaza lumea iluzorie in care traieste Moromete.El crede ca nu s-a schimbat nimic in satul patriarhal si nu intelege pericolul real al neplatirii fonciirei.In final aceasta lume iluzorie se va spulbera Moromete constientizand transformarile prin care trece satul desi va refuza cu incapatanare sa le accepte.Dupa fuga celor trei baieti la Bucuresti cu oile si caii Moromete ii vinde o parte din pamant lui Tudor Balosul ca sa-si plateasca fonciirea,datoria lui Aristide si taxele de internat ale lui Niculae.Mutenia in care aluneca taranul anunta o stare de criza si-n mod simbolic o disparitie
Moromete este personajul principal in primul volum,secundar in cel de-al
doilea in timp ce Catrina este personaj secundar in ambele volume.El reprezinta tipul taranului patriarhal demn si moral.Ea tipul nevestei in lumea satului.Relatia dintre cei doi soti se va deteriora treptat ajungand ca doi straini.Catrina are 8 pogoane de pamant si se va casatori cu Moromete tatal a trei baieti din prima casatorie Paraschiv,Nila si Achim. Trecutul femeii este prezentat inca de la inceput.Primul barbat ii moare in timpul razboiului acasa,iar fica rezultat din aceasta casatorie Alboaica ramane la socri pentru a fi crescuta de acestia.Cu Moromete va avea alti trei copii Ilie,Tita si Niculae.De-a lungul timpului femeia va strange o serie de nemultumiri fata de Ilie,ura dar si dorinta de razbunare.Moromete imbatraneste se imbolnaveste,iar Catrina il paraseste ducandu-se sa locuiasca la Alboaica.Satul rande de atitudinea celor doi soti care se cearta permanent.Mezinul insusi incearca sa o convinga pe mama sa revina acasa dar nu reuseste.O scena ce pune in evidenta instrainarea dintre Catrina si Moromete se afla in volumul al II-lea.Moromete se intoarce de la Fica,sora fostei sale neveste,iar Catrina presimte ruptura din viata lor.Este nelinistita si simte ura impotriva barbatului ei.Limbajul femeii este dur si aspru:Mai bine ai fi ramas si-ai fi murit acolo la ea.Ilie ii cere ficei sale Ilinca sa-i aduca banii din casa.Cand fata il refuza tatal devine ironic admonestandu-si fata care zambea:Prostii ranjesc orice ai face.Aventura barbatului ei cu Fica nu o face pe Catrina geloasa.Suferinta ei e provocata de faptul ca satul,lumea o percepe tot pe ea rea la suflet.Nevasta lui Moromete este o femeie religioasa care in fiecare duminica se duce la biserica in timp ce Moromete citeste ziarele si face politica in Poaia Fierariei lui Iocan. Portretul Catrinei amesteca duritatea femeii cu tandretea ei.Naratorul o caracterizeaza direct
referindu-se la imaginea ochilor ei rai si verzi.In mod paradoxal nevasta
contribuie la destramarea familiei in loc sa lupte pentru pastrarea unitatii ei. Moromete moare singur neavand la cap pe niciunul dintre baietii lui.Imaginea lui decrepita imputinat la trup este surprinsa in scena in care batranul este dus cu roaba prin sat de Sandu. Intrebat de baiat daca ii place sa fie plimbat cu roaba Moromete incuvinteaza cu superioritate si incapatanarea unui om care nu vrea sa fie ingradit de nimeni si de nimic.Inainte de a muri el rosteste doctorului:Domnule eu totdeauna am dus o viata independenta.Desi isi iubeste familia nu o intelege si se impune cu autoritate.Refuza sa accepte transformarile pe care istoria le aduce in satul romanesc inainte si dupa Al Doilea Razboi Mondial. In opinia mea,destramarea relatiei dintre cei doi soti reprezinta o consecinta fireasca a lipsei de comunicare dintre acestia,dar si a firii independente a barbatului.