Sunteți pe pagina 1din 3

Plumb de George Bacovia - arta poetica simbolista moderna Dormeau adnc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmnt

-Stam singur n cavou... si era vnt... Si scrtiau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am nceput sa-l strig -Stam singur lnga mort... si era frig... Si-i atrnau aripile de plumb. Poezia Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in perioada interbelica ( anul 1916) si marcheaza debutul lui Bacovia in lumea literara.

Poezia este o arta poetica, deoarece autorul si exprima n mod direct, prin mijloac e artistice, conceptia despre conditia artistului n lume.

Textul se inscrie in lirica simbolista moderna prin utilizarea elementelor speci fice precum:folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea cromatic ii, ipostaza tragica a eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exter ioara si cea interioara.

Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotiv ul poeziei. Cuvntul plumb , format dintr-o vocala nchisa de cte doua consoane grele , se repeta de 7 ori n text si sugereaza un spatiu nchis, o stare de angoasa, apasare s i imposibilitatea eului liric de a evada.

Tema textului este conditia poetului ntr-o lume ostila, sufocanta, apasatoare, do minata de obiecte. Din aceasta lume nu se poate evada si nu exista refugii salva toare.

Poezia este structurata n doua catrene, organizate pe baza paralelismului sintact ic. Prima strofa corespunde realitatii exterioare, iar cea de-a doua strofa core spunde realitatii interioare.

Lirismul este subiectiv, evidentiat prin numeroasele marci ale subiectivitatii: verbe la persoana I singular ("stam", "am nceput") si pronume sau adjective prono minale la persoana I singular ("amorul meu").

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial nchis, apasator, sufocant, n ca re eul liric se simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metafor a a mortii care sugereaza un sfrsit continuu specific liricii bacoviene. Se forme aza un cmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "vesmntul funerar ", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor ar tificial n care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creeaza impresia unei e xistente fara sens si fara posibilitatea naltarii.

Toate obiectele sunt marcate de mpietrire. Eul liric este prezent ntr-o ipostaza d e nsingurare totala: "stam singur", vntul fiind singurul element care sugereaza mi scarea, nsa produce efectele reci ale mortii. Verbul "scrtiau" din ultimul vers ntar este senzatia de iritare, nevroza, angoasa.

Strofa a II-a se afla sub semnul tragicului existential dat de moartea afectivit atii: Dormea ntors amorul meu de plumb . Epitetul ntors , referitor la sentiment, adnces e senzatia unei lumi parasite de orice speranta, de mntuire, naltare. Marcat de ac eeasi singuratate totala, eul liric ajunge sa se priveasca din exterior ca un st rain; strigatul sau de deznadejde fiind o ncercare de salvare iluzorie.

Metafora frigului simbolizeaza disolutia materiei, iar imaginea metaforica a nger ului cu "aripi de plumb" presupune senzatia caderii definitive a omului ntr-o lum e a mortii n care naltarea nu mai este posibila. nstrainarea, mpietrirea, izolarea, singuratatea, privirea n sine ca ntr-un strain, s e nscriu n estetica simbolista. Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajul ui poetic.

La nivel fonetic, se remarca predominanta vocalelor nchise o, i si u, care dau se ntimentul de vid interior, iar aglomerarea consoanelor dure b, p, m, n, creeaza o sonoritate bizara, lugubra.

La nivel morfologic, predomina timpul imperfect, un timp al actiunilor continue, neterminate, obsedante. Singurele care difera, verbele am nceput si sa strig , marche aza constientizarea dramatica a eului liric.

La nivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale, independente, dese ori coordonate prin "si" ceea ce intensifica, prin aglomerare, senzatiile. De as emenea, se remarca topica inversa, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de plumb , Dormea ntors amorul meu de plumb .

La nivel lexical, predomina cuvintele din cmpul semantic al mortii; repetarea lor are ca efect monotonia.

La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb , asociat metafore lor: flori de plumb , coroanele de plumb , aripile de plumb si expresivitatea epitetulu i amorul meu de plumb .

Versurile au masura fixa de zece silabe si rima mbratisata. Aceste doua elemente contribuind n plus la ideea de nchidere.

n concluzie, poezia Plumb de George Bacovia este o arta poetica si se nscrie n lirica simbolista moderna prin folosirea simbolurilor, a repetitiei, prin valorificare a cromaticii, a sugestiei si prin exprimarea propriei conceptii despre conditia artistului ntr-o lume ostila, monotona si sufocanta.

UNIVERSUL BACOVIAN Spa?iul. Nu exista spa?ii protectoare, ci doar spa?ii ostile, agresive. Peste to t se simte prizonier, chiar ?i n propriul corp. Pentru el nu exista acasa .

Timpul. E un prezent obsedant, monoton, ostil, devorator, nu exista timp protect or n care eul sa se poata refugia.

Eul. Se simte abandonat, singur, nstrainat, nen?eles, damnat. Este un eu nevrotic, melancolic, anxios, al starilor negative, dezagregate.

Erosul. Este asociat adesea cu boala ?i moartea, cu sentimentul dezagregarii, al pierderii n neant. Iubirea este la Bacovia un prilej de nevroza.

Natura. Este un decor care amplifica nevroza, anotimpurile sunt surse ale nevroz ei. Caldura verii descompune, toamna subliniaza sentimentul de sfr?it de lume, ge rul iernii strne?te frigul metafizic.

Culorile. Apar culori obsedante. Negru, violet, gri, alb ?i galben. Ele nu au se mnifica?iile obi?nuite ale simbolisticii culorilor, ci transcriu stari de triste ?e, agita?ie, nevroza, boala, disperare.

Muzicalitatea. Sunt prezente att procedee stilistice cu efect muzical, ct ?i motiv ul literar al instrumentelor muzicale.