Plumb

de George Baco
via
- arta poetica
simbolista moderna -

Dormeau adnc sicri

ele de plumb,
Si flori de plumb
si funerar vestmnt -Stam singur n cavo
u... si era vnt...
Si scrtiau coroanel
e de plumb.
Dormea ntors amorul
meu de plumb
Pe flori de plumb,
si-am nceput sa-l strig -Stam singur lnga mo
rt... si era frig...
Si-i atrnau aripile
de plumb.
Poezia Plumb deschide volumul cu acela?i titlu, aparut n anul 1916, care marcheaz
a debutul lui Bacovia n lumea literara.
Poezia este o arta poetica, deoarece autorul si exprima n mod direct, prin mijloac
e artistice, conceptia despre conditia artistului n lume.
Textul se inscrie in lirica simbolista moderna prin utilizarea elementelor speci
fice precum:folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea cromatic
ii, ipostaza tragica a eului liric.
Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exter
ioara si cea interioara.

Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotiv
ul poeziei. Cuvntul plumb , format dintr-o vocala nchisa de cte doua consoane grele , se
repeta de 7 ori n text si sugereaza un spatiu nchis, o stare de angoasa, apasare s
i imposibilitatea eului liric de a evada.
Tema textului este conditia poetului ntr-o lume ostila, sufocanta, apasatoare, do
minata de obiecte. Din aceasta lume nu se poate evada si nu exista refugii salva
toare.
Poezia este structurata n doua catrene, organizate pe baza paralelismului sintact
ic. Prima strofa corespunde realitatii exterioare, iar cea de-a doua strofa core
spunde realitatii interioare.
Lirismul este subiectiv, evidentiat prin numeroasele marci ale subiectivitatii:
verbe la persoana I singular ("stam", "am nceput") si pronume sau adjective prono
minale la persoana I singular ("amorul meu").

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial nchis, apasator, sufocant, n ca
re eul liric se simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metafor
a a mortii care sugereaza un sfrsit continuu specific liricii bacoviene. Se forme
aza un cmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "vesmntul funerar
", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor ar
tificial n care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creeaza impresia unei e
xistente fara sens si fara posibilitatea naltarii.
Toate obiectele sunt marcate de mpietrire. Eul liric este prezent ntr-o ipostaza d
e nsingurare totala: "stam singur", vntul fiind singurul element care sugereaza mi
scarea, nsa produce efectele reci ale mortii. Verbul "scrtiau" din ultimul vers ntar
este senzatia de iritare, nevroza, angoasa.

Strofa a II-a se afla sub semnul tragicului existential dat de moartea afectivit
atii: Dormea ntors amorul meu de plumb . Epitetul ntors , referitor la sentiment, adnces
e senzatia unei lumi parasite de orice speranta, de mntuire, naltare. Marcat de ac
eeasi singuratate totala, eul liric ajunge sa se priveasca din exterior ca un st
rain; strigatul sau de deznadejde fiind o ncercare de salvare iluzorie.
Metafora frigului simbolizeaza disolutia materiei, iar imaginea metaforica a nger
ului cu "aripi de plumb" presupune senzatia caderii definitive a omului ntr-o lum
e a mortii n care naltarea nu mai este posibila.
nstrainarea, mpietrirea, izolarea, singuratatea, privirea n sine ca ntr-un strain, s
e nscriu n estetica simbolista.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajul
ui poetic.
La nivel fonetic, se remarca predominanta vocalelor nchise o, i si u, care dau se
ntimentul de vid interior, iar aglomerarea consoanelor dure b, p, m, n, creeaza
o sonoritate bizara, lugubra.
La nivel morfologic, predomina timpul imperfect, un timp al actiunilor continue,
neterminate, obsedante. Singurele care difera, verbele am nceput si sa strig , marche
aza constientizarea dramatica a eului liric.
La nivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale, independente, dese
ori coordonate prin "si" ceea ce intensifica, prin aglomerare, senzatiile. De as
emenea, se remarca topica inversa, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de
plumb , Dormea ntors amorul meu de plumb .
La nivel lexical, predomina cuvintele din cmpul semantic al mortii; repetarea lor
are ca efect monotonia.
La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb , asociat metafore
lor: flori de plumb , coroanele de plumb , aripile de plumb si expresivitatea epitetulu
i amorul meu de plumb .
Versurile au masura fixa de zece silabe si rima mbratisata. Aceste doua elemente
contribuind n plus la ideea de nchidere.
n concluzie, poezia Plumb de George Bacovia este o arta poetica si se nscrie n lirica
simbolista moderna prin folosirea simbolurilor, a repetitiei, prin valorificare
a cromaticii, a sugestiei si prin exprimarea propriei conceptii despre conditia
artistului ntr-o lume ostila, monotona si sufocanta.
UNIVERSUL BACOVIAN
Spa?iul. Nu exista spa?ii protectoare, ci doar spa?ii ostile, agresive. Peste to
t se simte prizonier, chiar ?i n propriul corp. Pentru el nu exista acasa .

Timpul. E un prezent obsedant, monoton, ostil, devorator, nu exista timp protect

or n care eul sa se poata refugia.
Eul. Se simte abandonat, singur, nstrainat, nen?eles, damnat. Este un eu nevrotic,
melancolic, anxios, al starilor negative, dezagregate.
Erosul. Este asociat adesea cu boala ?i moartea, cu sentimentul dezagregarii, al
pierderii n neant. Iubirea este la Bacovia un prilej de nevroza.
Natura. Este un decor care amplifica nevroza, anotimpurile sunt surse ale nevroz
ei. Caldura verii descompune, toamna subliniaza sentimentul de sfr?it de lume, ge
rul iernii strne?te frigul metafizic.
Culorile. Apar culori obsedante. Negru, violet, gri, alb ?i galben. Ele nu au se
mnifica?iile obi?nuite ale simbolisticii culorilor, ci transcriu stari de triste
?e, agita?ie, nevroza, boala, disperare.
Muzicalitatea. Sunt prezente att procedee stilistice cu efect muzical, ct ?i motiv
ul literar al instrumentelor muzicale.