Sunteți pe pagina 1din 2

Lectia despre

cub
Nichita Stanescu

Volumul Opere imperfecte , apare in anul1979 care se


deschide cu poezia Lectia despre cub, care este o meditatie
asupra miracoluli frumosului. Volumul se deschide cu "Lectide
despre cub " si se inchide cu o "lectie despre cerc".
Poezia "lectia despre cub" constituie o arta poetica
deoarece acentul este pus pe relatia creatie si lume, opera si
receptarea ei.
Tema poeziei este conceptia despre perfectiune artistica, in
dubla relatie: dintre poet si creatie, dintre publicul receptor si
creatie.
substantivul "lectie" din titlul poezie, ca si utilizarea formei
impersonale a verbelor in ansamblul textului,ilustreaza,intr-o
maniera didactica ,conceptia artistului despre calea ce trebuie
urmata pentru atingerea perfectiunii.
Poezia inregistreaza in prima parte, etapele muncii
artistului in dorinta de a obtine perfectiunea.
Din "reteta" crearii unui obiect considerat perfect (cubul), fac
parte "ingredientele" care l.ar putea ajuta sa obtina perfectiunea:
participarea organica la actul de creatie("se ciopleste cu o dalta
de sange") atingerea magica a creatiei de catre parintele
poeziei , de catre poetul orb,care vede esnta lucrurilor ("se
lustruieste cu ochiul lui Homer"),transmiterea unei scantei
divine,a stralucirii operei de arta ("se razuieste cu raze"). dupa
etapa plazmuirii, o alta etapa este manifestarea de creatie sub

toate formele ei: iubirea creatorului pentru opera sa, iubirea celor
din jur , dar si iubirea femeii nobile,a infantei, pentru creatie
"Dupa aceea se saruta de nenumarate oricubul / cu gura ta, cu
gura altora / si mai ales cu gura infantei."