POEZIA SIMBOLIST

PLUMB
de George Bacovia
Poezia Plumb a aprut n fruntea volumului de debut cu acelai nume, din 1916, care a trecut
aproape neobservat n epoc, mai ales pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi
mondial. Este considerata o capodopera a creaiei bacoviene i o culme a simbolismului
romnesc.
Titlul : plumbul este un metal ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti :
- greutatea metalului sugereaz apsarea sufleteasc ;
- cenuiul sugereaz monotonia ;
- maleabilitatea metalului sugereaz dezorientarea, labilitatea psihic ;
- sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) simbolizeaz
nchiderea definitiv n spaiul existenial, fr nicio soluie de ieire.
Tema literar ilustreaz condiia poetului ntr-o societate superficial, care nu i nelege
aspiraiile.
n poezie exista un motiv esenial: moartea, redat prin sicriu, mort, somn, dormeau adnc,
cavou, coroane, era frig, era vnt. Celelalte motive - amorul, tristeea, singurtatea, nevroza,
plumbul - sunt secundare, dar ajut la reliefarea ideii eseniale de alunecare inevitabil spre
moarte, spre neant.
Lirismuleste subiectiv prin prezena mrcilor lexico-gramaticale ale eului liric (pers. I a vb
stam, am nceput, pers I a adj pos. amorul meu.
Discursul poeticeste conceput sub forma unui monolog tragic n care poetul exprima o stare
sufleteasca disperata, lipsitade orice speranta.
Structura : poezia este alcatuit din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitii: unul
exterior, alcatuit din cimitir, cavou, simboluri ale unei univers rece, ostil, care l mpinge pe poet
la izolare i disperare i unul interior, sufletesc, sugerat de sentimentul de iubire care i
provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare.
Cuvntul-cheie al poeziei este plumb, care se repet de ase ori (folosit
obsesiv, apare de trei ori, n fiecare strof n rima versurilor 1 i 4 la cezura versului 2)
i are valoare de simbol,. n exprimarea sicriele de plumb sugereaz nemiscare, ncremenire;
amorul de plumb sugereaz o senzaie de rece, de insensibil; si-i atrnau aripele de plumb
sugereaz cderea, imposibilitatea zborului i a salvrii.
Cuvntul cheie repetat astfel nu sugereaz descompunerea materiei - element definitoriu pentru
poezia bacovian - ci mpietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul se pietrific necondiionat.
 Prima strof defineste un univers rece, strin, n care poetul trieste sentimentul
singurttii tragice. Acest spaiu nchis, sufocant, apstor n care triete poetul poate ilustra
societatea, ca univers limitat, dar i pustiul sufletesc.
Dormeau adnc sicriile de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmnt -
Stam singur n cavou si era vnt
Si scrtiau coroanele de plumb.
Spaima existenial este amplificat de frecvena termenilor din cmpul semantic al
morii, precum i de stridena vb scriau.

Strofa a douadefineste realitatea interioar. Poetul invoc amorul, dar acesta doarme ntors cu
faa spre apus, adic spre moarte. Aripile de plumb sugereaz zborul n jos, cderea surd i grea,
din care poetul nu se mai poate nala; cderea n moarte este inevitabil, i nici mcar iubirea
invocat cu disperare nu reprezint o ansa de salvare:
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am nceput sa-l strig -
Stam singur lnga mort si era frig
Si-i atrnau aripile de plumb.
Limbajul artistic
La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaz ideea de alunecare spre
neant.
La nivel fonetic - Frecventa consoanelor m, b, v, l, a diftongului au si a triftongului eau
sugereaza foarte bine plnsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei insuportabile.
La niv. morfologic - Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) desemneaz trecutul
nedeterminat, o aciune trecut dar neterminat, n continu desfurare nc, aadar permanena
strii de angoas.
-Repetitia conjunctiei si amplific atmosfera macabr: Si flori de plumb si funerar vestmnt - /
si era vnt / Si scrtiau coroanele si-am nceput sa-l strig si era frig si-i atrnau
aripile de plumb.
La niv.

lexical prezena cuvintelor din cmpul lexical al morii.

La niv stilistic - Epitetele adnc, ntors, funerar, singur contribuie la realizarea unei nelinisti
metafizice.
Mijloacele artistice de realizare cuprind, pe lng simbol, metafore (fl de pl, aripi de pl) i
personificri Dormeau adnc sicriile de plumb.
Elemente de versificaie : cele dou catrene au versuri de cte zece silabe, ritmul este iambic,
iar rima mbriat.
 Poezia Plumb este o poezie simbolist prin :
- atmosfera deprimant ;
- corespondena dintre cuvinte i elemente din lumea mineral ;
- prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei, prin rima cu sonoritate
surd, verbe la imperfect, verbe cu sonoritate strident : scriau, strig ;
- prin repetiia obsedant a cuvntului cheie ;
- cromatica sugerat prin flori, coroane, plumb ;
- structura poeziei este armonioas, prima strof se repet n afar de versul al doilea,
astfel nct versul 1 este n relaie cu versul 5, 3 cu 7, i 4 cu 8.
- folosirea simbolului i a sugestiei.

cerinta: Scrie un eseu n care sa prezini trsturile simboliste ale unei poezii de George
Bacovia.
IPOTEZA

Publicat n volumul Plumb, aprut n 1916, poezia Lacustr aparine esteticii simboliste i este
semnificativ pentru universul bacovian.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR

Titlul poeziei este simbolic. Cu sens denotativ, lacustra reprezint o locuin primitiv, din
paleolitic, temporar i nesigur, construit pe ap i susinut de patru piloni. Podul care pstra
legtura cu lumea terestr era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de
pericolul lumii exterioare. Cu sens conotativ, titlul sugereaz faptul c eul poetic este supus n
permanen pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaz, devenind n
felul acesta un nsingurat, un prizonier al propriei lumi.

Tema poeziei reprezint un nucleu al ntregii opere bacoviene: dezagregarea cosmic i

regresiunea n haosul primordial amorf, descompunerea spiritual sub efectul ploii, alienarea
fiinei sub presiunea materiei copleitoare, descompunerea lent a sinelui i a materiei.

La nivel formal, poezia este alctuit din patru catrene, dispuse n mod simetric. Construcia ei
este circular. Lumea imaginat ca un cerc nchis este redat prin repetiia versurilor: De-attea
nopi aud plound, Sunt singur, i m duce un gnd/ Spre locuinele lacustre". Simetria strofei
iniiale i a celei finale confer monotonia.

Imaginarul poetic se organizeaz n jurul a dou simboluri: ploaia - reprezint dezagregarea

eului, tristee, monotonie, descompunerea materiei i lacustra - simbol al limitrii orizontului
uman.

Strofa nti exprim, n mod simbolic, dezagregarea materiei, sub aciunea unei ploi
permanente, plasat n atemporalitate: De-attea nopi aud plound. Percepia unei alunecri n
acvatic se face gradat, de la o reacie personal, n regim intim, la nregistrarea unei reacii
cosmice: Aud materia plngnd. Cderea ploii acioneaz hipnotic asupra somnului fiinei i a
lumii.

Astfel, apele din realitatea obiectiv, ploaia", se contopesc cu apele visului, subcontientul,
ambele avnd proprietatea de a descompune, a dizolva. Apele ploii, contientul, aduc la
suprafa, din vis apele profunde" ale contiinei, imaginea lacustrelor3. Izolarea poetului este
exprimat direct: Sunt singur".

In strofa a doua, este continuat ideea elementului acvatic, prin intermediul unor simboluri
precum: scnduri ude", vaF, pod", maF. Starea de nevroz, de iritare, provocat n prima
strof de plnsul i dezagregarea materiei, se coreleaz cu spaima, n strofa a doua, sentimente
generate de pericolul iminent: Jn spate m izbete-un vaF. Reaciile instinctuale primeaz, eul
fiind redus la contururile acestora: Tresar prin somn, i mi se pare/ C n-am tras podul de la
maT. Apare motivul somnului purtnd sugestia morii, cci somnul bacovian este un somn
ntors", care se transform ntr-un comar.

Strofa a treia amplific starea de angoas, de nelinite, de singurtate a poetului, prin

regresiunea n golul istoric" al nceputurilor lumii. Singurtatea este proiectat n eternitate prin
intermediul versului: Pe-aceleai vremuri m gsesc". Teama de neant produce exasperare, dar
i resemnare n izolare.

Dezagregarea se extinde la nivelul ntregului univers, piloii gref ai lumii luntrice prbuindu-
se sub aciunea distrugtoare a apei. ncordarea, ntinderea nervilor n mod excesiv preconizeaz
apropierea sfritului, cu sugestia motivului biblic al potopului.

Ultima strofa o reia simetric pe prima, n afar de versul al doilea, care se realizeaz ca o
prelungire a primului catren: Tot tresrind, tot ateptnd. Accentul cade pe planul subiectiv,
trecndu-se de la universal la individual. Descompunerea este o aciune liniar i finit.

Nivelul fonetic; prozodia

Din punct de vedere fonetic, frecvena vocalelor a, o, u sugereaz plnsul universal, tristeea
metafizic, ultimele dou fiind vocale nchise.

Msura versurilor este de opt silabe, versul este mediu, ritmul iambic. n prima i n ultima
strof, monorima se realizeaz prin intermediul silabei -nd, ceea ce sugereaz bocetul, plnsul
cosmic al materiei. n celelalte dou strofe rimeaz doar versurile al I-lea i al IV-lea.
La nivel morfologic, se remarc abundena verbelor la prezent: aud, sunt, m duce, dorm, m iz-
bete, tresar, mi se pare, se ntinde, m gsesc, simt, se prbuesc, ce sugereaz permanena
strii de dezagregare. Gerunziile: plound, plngnd, tresrind, ateptnd, sugereaz monotonia,
prelungirea la infinit a strii de disperare, tristeea cosmic. Folosirea repetat a verbului aud, d
imaginii poetice o dimensiune auditiv; plnsul luntric devine plnsul ntregului univers.

La nivel lexical, cuvintele din sfera semantica a apei: plound, plngnd, ude, val, mal, se
organizeaz n dou cmpuri semantice: ploaia i lacustra.

La nivel stilistic, se observ prezena rar a metaforei: aud materia plngnd.

CONCLUZIA

Prezena unor motive literare precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, plnsul, nevroza, nscrie
aceast poezie n lirica simbolist.

textul poeziei Lacustr George Bacovia:

De-attea nopi aud plound,

Aud materia plngnd...

Sunt singur, i m duce-un gnd

Spre locuinele lacustre.

i parc dorm pe scnduri ude,

n spate m izbete-un val

Tresar prin somn, i mi se pare

C n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde,

Pe-aceleai vremuri m gsesc...

i simt cum de atta ploaie

Piloii grei se prbuesc.

De-attea nopi aud plound,

Tot tresrind, tot ateptnd...

Sunt singur, i m duce-un gnd

Spre locuinele lacustre.

"Lacustra"
de George Bacovia

Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut "Plumb" si este emblematica pentru
atmosfera dezolanta specifica liricii bacoviene, exprimand prin simboluri si sugestii trairile
si starile sufletesti ale poetului.
Titlul este simbolic, "lacustra" sugerand o locuinta temporara si nesigura, construita pe
ape si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza ca eul liric este supus pericolelor, de
aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.

Poezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de
descompunere spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.
Alcatuita din patru catrene dispuse in mod simetric, poezia are o constructie circulara. Lumea
imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand,/
Aud materia plangand/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre." Aceeasi
strofa este reluata si in finalul poeziei, doar ca versul al doilea este schimbat: "Tot tresarind, tot
asteptand", sugerand vesnicia si eternitatea starii de coplesitoare dezolare, si scurgere a timpului.

Strofa intai exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta

sacaitoare a eului liric: "De-atatea nopti". Eul liric percepe direct ploaia cara este atat de
distrugatoare de materie: "Aud materia plangand". Intregul univers traieste un dramatism
sfasietor, motivul solitudinii fiind aici ilustrat printr-o stare de solitudine dorita de eul liric,
sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o existenta solitara, asemeni locuintei lacustre.
Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimare prin verbe ce exprima
incertitudinea, nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei:
"scanduri ude", "mal", "pod", "val". Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al
pericolului de prabusire iminenta.
Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului: "In spate ma izbeste-un
val" sunt amplificate de motivul somnului : "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul
de la mal", care poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se
transforma intr-un cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune
in "golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in
eternitate prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine
neant, totul se destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a
Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se
prabusesc".
Ultima strofa o reia pe prima, avand schimbat doar versul al doilea: "Tot tresarind, tot
asteptand", pentru a accentua planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual.
Descompunerea este o actiune liniara si finita.

In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei, simbol al dezintegrarii
materiei, spre deosebire de Mihai Eminescu unde izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa
bacoviana actioneaza incet dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de
simboluri din acelasi camp semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si stari sufletesti
specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie
o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea
eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil
pe sufletul lui.

Publicata in volumul Plumb, aparut in 1916, poezia Lacustra apartine esteticii simboliste si este
reprezentativa pentru universul bacovian.

Poezia Lacustra a lui George Bacovia se inscrie in universul tipic simbolist mai ales prin
dramatismul trairilor eului liric (solitudine, angoasa, monotonie, nevroza), dar si prin tehnica
repetarii temelor si a simbolurilor, prin cromatica, prin modul de constructie a cadrului, prin
muzicalitatea interioara stridenta.

Cuprins
 Intre planul exterior si cel interior se stabilesc puternice corespondente: plansul interior al
fiintei este insusi plansul universului in descompunere - Aud materia plangand . Plansul,
singuratatea sunt laitmoive ale acestei lirici.

Forta germinatoare a apei din poezia clasica este inlocuita prin noi valori simbolice ale apei:
monotonie, anxietate, disolutie. Ploaia este un simbol obsedant care circula de la o poezie la
alta, iar lacustra devine un simbol al izolarii, o imagine a spatiului inchis, proiectie a unui eu
liric prizonier al unei obsesii, universul bacovian fiind unul inchis.

Muzicalitatea exterioara este sub semnul armoniei, in ciuda rimei imperfecte.

Muzicalitatea interioara este pusa sub semnul agresiunii continue a ploii. Utilizarea
preponderenta in rimele din strofa-refren a gerunziilor cu valoare durativa, ca si a aliteratiei
sugereaza o atmosfera apasatoare, monotona.

In Lacustra, viziunea despre lume surprinde o existenta fara iesire, nemetafizica, intrucat
textul hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia unei depline izolari si presimtirea
dezagregarii, a neantului.

Fiind o poezie simbolista, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in
mod direct si este sustinut de marci lexico-gramaticale specifice prezentei explicite a eului,
forme pronominale si verbale de persoana I (ma, mi, sunt, tresar) si la nivelul expresiei prin
pauzele afective conferite de cezura si de punctele de suspensie.

Tema, specific bacoviana, este dezagregarea cosmica si regresiunea in haosul primordial

amorf, descompunerea spiritului sub efectul ploii, alienarea fiintei sub presiunea materiei,
descompunerea lenta a sinelui.

Titlul este un simbol. Denotativ desemneaza o locuinta suspendata construita pe apa, legata
de mal cu un pod care se ridica pentru a evita invazia salbaticiunilor dinspre uscat. Simbolic,
titlul sugereaza starea eului, supus permanent agresiunii lumii exterioare, de care se izoleaza, dar
devine captiv propriei existente.

Incipitul cuprinde un paralelism sintactic de-atatea nopti aud plouand/aud materia

plangand , verbul de senzatie aud sugerand perceptia dramatica a plansului cosmic, sugestiv
pentru plansul fiintei. Noaptea perpetua adanceste prin non-culoarea senzatia de spaima, de
monotonie, dar si dorinta de evadare intr-un timp revolut al locuintelor lacustre.

Imaginarul poetic se dezvolta in jurul a doua simboluri acvatice: ploaia in varianta sa

maladiv-diluviana sugerand degradare, anxietate, monotonie, disolutie si lacustra, simbol al
limitarii orizontului uman, dar si al izolarii si solitudinii. Ploaia monotona nu este un simplu
element de decor, ci agentul descompunerii materiei si eului. Locuinta lacustra devine simbol al
disparitiei treptate , dar iremediabile sub imperiul distrugator al elementului acvatic.
 La nivel compozitional, poezia cuprinde patru catrene dispuse simetric, constructia este
circulara, ceea ce sugereaza lumea inchisa ca un cerc si realizata de reluarea versurilor de-
atatea nopti aud plouand... / sunt singur si ma duce-un gand / spre locuintele lacustre .
Exista asadar o secventa refren care confera textului muzicalitate simbolista.

Strofa intai exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiunea unei ploi
permanente, plasata in atemporalitate: De-atatea nopti aud plouand . Perceptia unei
alunecari in acvatic se face gradat, de la o reactie personala, in regim intim, la inregistrarea unei
reactii cosmice: Aud materia plangand . Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului
fiintei si a lumii. Astfel, apele din realitatea obiectiva, ploaia, se contopesc cu apele visului,
subconstientul, ambele avand proprietatea de a descompune, a dizolva. Apele ploii, constientul,
aduc la suprafata, din vis apele profunde ale constiintei, imaginea lacustrelor. Izolarea poetului
este exprimata direct: Sunt singur.

In strofa a doua, este continuata ideea elementului acvatic, prin intermediul unor simboluri
precum: scanduri ude, vad, pod, mal. Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofa de
plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, in strofa a doua, sentimente generate de
pericolul iminent: In spate ma izbeste-un val . Reactiile instinctuale primeaza, eul fiind
redus la contururile acestora: Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal
. Apare motivul somnului purtand sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn
intors", care se transforma intr-un cosmar.

Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a poetului, prin

regresiunea in golul istoric al inceputurilor lumii. Singuratatea este proiectata in eternitate prin
intermediul versului: Pe-aceleasi vremuri ma gasesc . Teama de neant produce exasperare,
dar si resemnare in izolare.

Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers, pilotii grei ai lumii launtrice

prabusindu-se sub actiunea distrugatoare a apei. incordarea, intinderea nervilor in mod excesiv
preconizeaza apropierea sfarsitului, cu sugestia motivului biblic al potopului.

Ultima strofa o reia simetric pe prima, in afara de versul al doilea, care se realizeaza ca o
prelungire a primului catren: Tot tresarind, tot asteptand . Accentul cade pe planul
subiectiv, trecandu-se de la universal la individual. Descompunerea este o actiune liniara si
finita.

Incheiere

Prezenta unor motive literare precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, plansul, nevroza, ca si
a unor tehnci specifice (corespondente, simboluri, muzicalitatea), inscrie aceasta poezie in lirica
simbolista. Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existente, de
dezagregare a materiei si a fiintei.