EPOCA PASOPTISTA

Alexandru Lapusneanul (nuvela istorica)

de Costache Negruzzi
Eminamente prozator, Costache Negruzzi este, nu doar un deschizator de drumuri, creator
al nuvelei romanesti, ci si creator al unei capodopere, Alexandru Lapusneanul.
Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al revistei Dacia literara, nuvela
ilustreaza doua dintre cele patru idei ale lui Mihail Kogalniceanu in articolul-program
Introductie: promovarea unei literature originale si insipratia din istoria nationala.
Costache Negruzzi este primul care valorifica cronicile moldovenesti in creatia sa
literara, el declarand ca izvor Letopisetul Tarii Moldovei, din cronica lui Grigore Ureche,
preluand scene, fapte si replici (motto-ul capitolelor I si IV), uciderea celor patruzeci si sapte de
boieri, boala, moartea prin otravire a domnitorului si nu numai acestea.
Nuvela este o specie a genului epic, care prezinta cel mai adesea fapte verosimile cu un
singur fir epic.
Alexandru Lapusneanul este alcatuita din patru capitol cu titluri sugestive, exprimate
sub forma de motto: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!, Ai sa dai sama, Doamna!, Capul lui
Motic vrem!, Daca ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!.
In aceasta opera, conflictul este generat de infruntarea dintre boieri si domnitor.
Expozitiunea si intriga sunt prezentate in capitolul I. Tot aici, Lapusneanul se intoarce de
la Constantinopol cu o armata turceasca, este intampinat de patru boieri (Motoc, Veverita,
Spancioc si Stroici), care ii intend acestuia o cursa, sugerandu-i ca nu este dorit de popor.
Domnitorul, insa, nu se lasa pacalit si hotaraste sa ramana in tara.
Desfasurarea actiunii si punctul culminant au loc in capitolele II si III, unde domnitorul le
ia averile si ii omoara pe boieri. Personajul Ruxanda ii cere acestuia sa inceteze cu omorurile, el
le promite boierilor ca ii iarta, dar ci patruzeci si sapte sunt omorati, iar capetele lor sunt asezate
in forma de piramida, in functie de rangul fiecaruia.
Capitolul IV reprezinta deznodamantul. Domnitorul se imbolnaveste, cere sa fie calugarit,
iar cand isi revine, promite ca se va razbuna. Mai apoi, Ruxanda isi omoara sotul, otravindu-l, cu
ajutorul lui Spancioc si al lui Stroici.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei, personaj romantic,
exceptional, intruchiparea domnitorului crud si tiran, intelligent, puternic individualizat si
memorabil. Fortas a exceptionala domina relatiile cu celelalte personaje. De exemplu, relatia cu
doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantic angelic-demonic. Diversitatea atitudinilor
adoptate fata de aceasta dezvaluie falsitatea. Se casatorise cu ea ca sa atraga inimile norodului,
nu o respecta nici pentru originea ei nobila, nici pentru ca ii este sotie sau mama a copiilor sai.

Doamna Ruxandra ar fi voit sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire
omeneasca.
Opera reprezinta o nuvela istorica, deoarece reconstituie un moment din istoria Moldovei
in timpul celei de-a IIa domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Stilul este obiectiv, relatarea facandu-se la persoana a treia: Ceea ce izbuteste in chip
uimitor Negruzii in <<Alexandru Lapusneanul>> este desavarsita eliminare a propriei sale
imagini din naratiunea pe care o intreprinde (T. Vianu, Arta prozatorilor romani).
In spirit romantic, actiunea cuprinde scene senzationale (piramida de capete, scena
uciderii lui Motoc), iar autorul il inzestreaza pe protagonist cu defecte si calitati exceptionale.
In opinia mea, opera Alexandru Lapusneanul ramane un model neegalat al nuvelei
istorice romanesti. Intr-o naratiune concentrate densa, invaluita de o atmosfera arhaica, scriitorul
evoca figura stranie a domnitorului. Monstruos in dorul lui cel trainic de a vedea suferiri
omenesti, Lapusneanul era descries la fel de vechii cronicari, Grigore Ureche si Miron Costin,
de care Negruzzi se foloseste, fara a ramane fidel in totalitate adevarului istoric.