In gradina Ghetsemani

Punctul de plecare al poeziei se afla in Evanghelia Sf. Luca si poezia reda momentul rugaciunii lui
Isus in gradina Ghetsemani, un motiv destul de frecvent in numeroase lucrari de arta. Vasile Voiculescu
mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta intr-o tesatura
poetica strabatuta de o mistica devotiune. Din Evanghelia Sf. Luca, autorul se opreste la ideea exprimata
prin cuvintele mantuitorului :’Parinte, de voiesti treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta
sa se faca. Iara un inger din cer s-a aratat Lui si-L-intarea. Iar El, fiind in chin de moarte mai staruitor se
ruga si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant.’
In poezia de inspiratie religioasa asa cum se intampla si la Vasile Voiculescu, imaginea lui Isus apare
de obicei asociata cu tema durerii, autorul oprindu-se asupra patimilor mantuitorului. Este evidenta ideea
unei infruntari intre Isus divinul si Isus omul. Rugaciunea din gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii
lui Isus de catre escorta inarmata condusa de Iuda. Poetul se opreste in acest moment in care Iuda pare
inspaimantat de apropierea patimilor. Pornind de aici, intreaga poezie se organizeaza in jurul elementelor ce
tin de natura duala a lui Isus.. inaintea martiriului, Isus ezita deoarece indoielile, nelinistea, teama de moarte
sunt ale omului, iar depasirea momentelor de zbucium tin de natura divina.
Prima strofa compune o imagine iconica a lui Isus accentuandu-se spre deosebire de lucrarile
picturale zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: ‘Iisus lupta cu soarta si nu primea
paharul... / Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. / Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul /
Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.’ Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul si divinul
sugerate pe de-o parte de sangele care reprezinta viata terestra si pe de alta parte de albul, simbol al
divinitatii ceresti. Ultimvul vers din prima strofa subliziniaza intensitatea durerii ce capata proportii
cosmice, intreaga natura este patrunsa de o jale metafizica.
Urmatoarele 2 strofe dezvolta sugestiv tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii si in
acelasi timp subliniaza depasirea acelui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus.
Cuvintele din Evanghelia Sf. Luca sunt dezvoltate ca idee in aceste 2 strofe, ‘O mâna nendurată, tinând
grozava cupă,’ sugerand pacatele omenirii ce trebuia mantuita si chiar daca personajul este constient de
misiunea lui divina ‘Nu trebuie s-atinga infama bautura’. Versul ‘Batandu-se cu moartea uitase de viata’
sugereaza momentul dramatic al infruntarii dintre omul Isus si divinul Isus deoarece omul este inspaimantat
in fata mortii ceea ce-l face sa uite de viata eterna. ‘Infama bautura’ simbol al pacatelor omenirii ce trebuie
rascumparate prin jertfa, se ascund sub aparenta amagitoare a mierii, veninul se asociaza cu dulceata ‘În apa
ei verzuie jucau sterlici de miere / Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată...’.
Ultima strofa completeaza cadrul traditional, evanghelic din prima strofa. Imaginea terifianta a
maslinilor care pareau ca vor sa fuga din loc ‘sa nu-l mai vada’ aplifica tragismul lirismului. Este evidenta
trimiterea spre textul religios din cartea sfanta in care se descrie framantarea ce cuprinde intreaga fire in
momentul rastignirii. Un vant de spaima framanta lumea ca prevestire a martirului care va schimba destinul
omenirii. Iar ultimul vers ‘Si uliii de seară dau roate dupa pradă.’ este incarcat de sugestii preminitorii.
Alcatuita din 4 strofe, poemul respecta canonul proozodiei clasice. Procedeele stilistice sunt epitetele
realizate prin adjective, realizandu-se astfel o imagine expresiva a zbuciumului interior,al personajului in
timp ce cadrul de natura se reduce la cateva elemente.
Vasilve Voiculescu ramane in literatura romana mai cu seama ca autor de literatura fantastica,
povestiri si romane, poezia cu valoare religioasa si cu ciclul de poezii ‘Ultimele sonete inchipuite ale lui
Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu’.