Sunteți pe pagina 1din 2

In gradina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu
Vasile Voiculescu isi desfasoara activitatea literara in prima jumatate a secolului 20, este poet, prozator si dramaturg, activitatea lui literara fiind desfasurata pe o lunga perioada de timp si cunoscand diferite etape in dezvoltare. In poezie debuteaza sub semnul influentelor din poezia lui Alecsandri, Vlahuta sau Goga, apoi incepand cu vol Parga din 1921, expresia lui poetica este presarata de un limbaj de muntenisme pentru ca o data cu volumele Poeme cu ingeri, Destin, Urcus poetul sa depaseasca traditionalismul de tip romantic samanatorism si sa se apropie de miscarea gandirista prin prelucrarea unor teme biblice asa cum se intampla si in poezia In gradina Ghetsemani. In vol Poeme cu ingeri din 1921 se constata afirmarea unui stil mai pregnant al originalitatii si o inoire a expresiei poetice. Indepartarea de traditionalismul samanatorist sau romantic nu inseamna neaparat desprinderea de traditionalism ci apropierea de atitudinea specifica ortodoxismului manifestat la miscarea de la gruparea Gandirea. In vol Parga car si in poezia In gradina Ghetsemani se remarca prin inoirea expresiei printr-o tehnica mai rafinata iar scenele si motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative ci alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sa catre D-zeu. Punctul de plecare al poeziei se afla in Evanghelia Sf. Luca si poezia reda momentul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani, un motiv destul de frecvent in numeroase lucrari de arta. Vasile Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta intr-o tesatura poetica strabatuta de o mistica devotiune. Din Evanghelia Sf. Luca, autorul se opreste la ideea exprimata prin cuvintele mantuitorului :Parinte, de voiesti treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iara un inger din cer s-a aratat Lui si-Lintarea. Iar El, fiind in chin de moarte mai staruitor se ruga si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. In poezia de inspiratie religioasa asa cum se intampla si la Vasile Voiculescu, imaginea lui Isus apare de obicei asociata cu tema durerii, autorul oprindu-se asupra patimilor mantuitorului. Este evidenta ideea unei infruntari intre Isus divinul si Isus omul. Rugaciunea din gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii lui Isus de catre escorta inarmata condusa de Iuda. Poetul se opreste in acest moment in care Iuda pare inspaimantat de apropierea patimilor. Pornind de aici, intreaga poezie se organizeaza in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Isus.. inaintea martiriului, Isus ezita deoarece indoielile, nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor de zbucium tin de natura divina. Prima strofa compune o imagine iconica a lui Isus accentuandu-se spre deosebire de lucrarile picturale zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul... / Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea truna. / Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul / Si-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna. Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul si divinul sugerate pe de-o parte de sangele care reprezinta viata terestra si pe de alta parte de albul, simbol al divinitatii ceresti. Ultimvul vers din prima strofa subliziniaza intensitatea durerii ce capata proportii cosmice, intreaga natura este patrunsa de o jale metafizica. Urmatoarele 2 strofe dezvolta sugestiv tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii si in acelasi timp subliniaza depasirea acelui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus. Cuvintele din Evanghelia Sf. Luca sunt dezvoltate ca idee in aceste 2 strofe, O mna nendurat, tinnd grozava cup, sugerand pacatele omenirii ce trebuia mantuita si chiar daca personajul este constient de misiunea lui divina Nu trebuie s-atinga infama bautura. Versul Batandu-se cu moartea uitase de viata sugereaza momentul dramatic al infruntarii dintre omul Isus si divinul Isus deoarece omul este inspaimantat in fata mortii ceea ce-l face sa uite de viata eterna. Infama bautura simbol al pacatelor omenirii ce trebuie rascumparate prin jertfa, se ascund sub aparenta amagitoare a mierii, veninul se asociaza cu dulceata n apa ei verzuie jucau sterlici de miere / Si sub veninul groaznic simtea c e dulceat.... Ultima strofa completeaza cadrul traditional, evanghelic din prima strofa. Imaginea terifianta a maslinilor care pareau ca vor sa fuga din loc sa nu-l mai vada aplifica tragismul lirismului. Este evidenta trimiterea spre textul religios din cartea sfanta in care se descrie framantarea ce cuprinde intreaga fire in momentul rastignirii. Un vant de spaima framanta lumea ca prevestire a martirului care va schimba destinul omenirii. Iar ultimul vers Si uliii de sear dau roate dupa prad. este incarcat de sugestii preminitorii.

Alcatuita din 4 strofe, poemul respecta canonul proozodiei clasice. Procedeele stilistice sunt epitetele realizate prin adjective, realizandu-se astfel o imagine expresiva a zbuciumului interior,al personajului in timp ce cadrul de natura se reduce la cateva elemente. Vasilve Voiculescu ramane in literatura romana mai cu seama ca autor de literatura fantastica, povestiri si romane, poezia cu valoare religioasa si cu ciclul de poezii Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu.