Sunteți pe pagina 1din 4

In gradina Ghetsemani

De Vasile Voiculescu

Traditionalismul este o tendinta generala teoretizata in diferite


maniere de-a lungul secolului al XX-lea cu denumiri derivate de
regula de la reviste literare sau culturale care contin doctrina si
opere reprezentative .Toate aceste orientari afirma superioritatea
trecutului si a mediului rural asupra prezentului si se opun
modernizarii, imprumutului formelor occidentale considerate
nespecifice.
Traditionalismul romanesc este un romantism prelungit in
secolul XX , accentuand latura sentimentala si folclorica.In
literatura romana , au existat mai multe orientari traditionaliste:
samanatorismul,poporanismul si gandirismul ; la care au aderat,
de-a lungul anilor , scriitori renumiti .
Samantorismul, concept derivat de la numele revistei
Samanatorul , a aparut la Bucuresti in 1901 sub conducerea lui
Alexandru Vlahuta si George Cosbuc.Poporanismul este orientarea
care s-a inchegat in jurul revistei Viata Romaneasca aparuta la
Iasi in 1906 sub conducerea lui C Stere si a cunoscut doua etape :
prima etapa preponderent politica (1906-1916) si a doua etapa cu
caracter cultural ( 1920-1940).
Cel mai "intens" traditionalism l-a reprezentat insa,
in cultura noastra ,
gandirismul, miscare literara (treptat politizata) dezvoltata in juru
l revistei "Gandirea" , aparuta la 1921 la Cluj sub conducerea lui
Cezar Petrescu si la 1922 in Bucuresti sub conducerea lui Nichifor
Crainic, care este considerat teoreticianul gandirismului.Acesta a
publicat studiul Sensul Traditiei in care se opune teoriei
lovinesciene , imitatiei si sincronismului , negand modernizarea
literaturii romane . Gandirismul insista asupra specificulu religios.

Un reprezentatnt de seama al gandirismului este Vasile


Voiculescu, considerat cel mai religios poet roman ,care a publicat
la 1921 in volumul
Parga , poezia In gradina
Ghetsemani, poezie de inspiratie religioasa.
Originalitatea lui
Voiculescu consta in asezarea problematicii sufletului modern in
tiparele traditionalismului.
Opera In gradina Ghetsemani face parte din a doua etapa a
creatiei sale , in care universul liric este marcat de fiorul religios
iar accentual cade pe simbolizarea poetica a miturilor crestine ce
devin alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sa catre
divinitate.Poezia este o elegie de inspiratie biblica si o meditatie
asupra conditiei umane raportata la divinitate.
Titlul subliniaza inspiratia religioasa, poezia avand ca geneza
motivul biblic al Rugciunii lui Iisus pe Muntele Mslinilor, dup
Cina cea de tain. Scena este relatat n Evanghelia apostolului
Luca.
Tema sacrificiului se dezvolta prin simbolizarea poetica a
destinului christic,model al asumarii conditiei umane si al jertfei
absolute pentru izbavirea omenirii. Motivul rugaciunii lui Iisus, in
gradina Ghetsemani inspira drama poetica voiculesciana.
Compozitional ,poezia este formata din patru catrene cu rima
incrucisata si ritm iambic iar structura insumeaza 3 planuri : un
plan al omenescului , unul al divinului si un plan-cadru , al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea lui Iisus Omul in fata destinului:
"Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul.". Verbele: "a lupta",
"nu primea", "se-mpotrivea" exprima refuzul asumarii destinului,
provocand astfel furtuna.Cele doua ipostaze ale Mantuitorului,
cea umana si cea divina sunt redate prin versul antitetic Curgeau
sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica,
realizata in jurul metaforei - simbol, "grozava cupa" care

reprezinta obiectul tentatiei.Oximoronul venin-miere releva


interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la
lupta cu lumea, la lupta cu sinele. Versul "batandu-se cu moartea
uitase de viata" concentreaza sensul luptei christice: moartea
trupului - viata de apoi.
Ultima strofa constituie a treia secventa poetica si marcheaza
proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Se
utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea
elementelor decorului: "Deasupra, fara tihna, se framantau
maslinii, / Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai
vada.".Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma
"vraistea gradinii".Ultimul vers, "Si uliii de seara dau roate dupa
prada", intareste imaginea thanatosului prin 3 registre diferite : la
nivel visual prin simbolul "uliii", la nivel temporal "de seara" si la
nivel morphologic prin sintagma verbal "dau roate dupa prada".
Utilizarea verbelor la timpul imperfect , care au valoare
durativa , accentueaza dramatismul, tragismul.Dramatismul este
intensificat si de conjunctia adversativa "dar" prezenta in strofele
a-II-a si a-III-a care sustine idea impotrivirii, a rezistentei la ispita.
Prezenta unor regionalisme: "sterlici", expresii populare: "pe
branci", "fara tihna" marcheaza traditionalismul.
Opinia mea este ca prin aceasta poezie , Vasile Voiculescu
ilustreaza problematica conditiei umane si evidentiaza lupta
continua a omului cu pacatul marcandu-se astfel pendularea intre
divinitate si profan. Prezenta in jurul nostrum atat a binelui ,
marcat in text prin simbolul mierii , cat si a raului marcat prin
simbolul veninului face prezenta lupta omului cu propriul destin si
cautarea sensului vietii.
"In Gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu este o poezie de tip
traditionalist prin inspiratia religioasa (poezie iconografica),
coordonanta a spiritualitatii romanesti. La nivel formal, se observa
conservarea prozodiei clasice.