Simbolism

Plumb
de George Bacovia

INTRODUCERE: SIMBOLISM, BACOVIA, PLUMB

Curent literar de circulatie mondiala, aparut in a II-a jumatate a secolului al XIX-
lea, simbolismul impune o noua expresie lirica, fara sentimentalism sau patetism,
fiind o reactie la romantismul retoric, naturalismul pozitivist si parnasianismul rigid.
Acest curent cultiva simbolul care incifreaza corespondente, sugestii. Tehnica specifica
simbolistilor este sinestezia si obiectivul simbolist auditia colorata: parfum, culoare,
sunet, se-mbina si-si raspund Baudelaire, Corespondence.
In studiul sau, Poezia viitorului, Macedonski arata trasaturile noii poezii
simboliste, programul poeziei europene este redactat de Jean Moreas, iar N. Manolescu
afirma poezia romana moderna se naste din simbolism.
Bacovia este, in literatura romana, ruptura de utopia romantica. La el lipseste
magicul taram compensatoriu, evadarea in eros, trecut, natura sau vis fiind imposibila.
Bacovianismul este o poezie de atmosfera launtrica, particulara, in care pluteste
obsesia mortii, nelinistea continua, neputinta de a se salva.
Spatiul poetic al acestui bard monocord este compus din: parcuri solitare, gradini
desfrunzite, abatoare, uite goale, ceruri de plumb din care toarna neincetat ploi putrede
si zapezi impure.
Poezia care da titlul volumului din 1916 e arta poetica a lui Bacovia, o culme a
simbolismului romanesc, elegie si pastel, e expresia sufletului, a starii de tristete
exasperante. In Plumb domina starea depresiva, evidentiata de cuvinte din sfera
semantica a mortii.

1. INCADRAREA IN CURENT SI SPECIE

In opera simbolista se observa muzicalitatea interioara, laitmotivul, cromatizarea
ireala, cultul artificialitatii. Acestui curent ii e proprie deschiderea fata de informatii
formale. Teme si motive specifice sunt: moartea, destinul implacabil, citadinul, natura
crepusculara, izolarea, nevroza, angoasa, spleenul. Avand trasaturile sale definitorii,
poezia Plumb apartine simbolismului.
Plumb poate fi de asemenea privita ca o elegie deoarece monologul liric
exprima sentimentul de tristete, spaima de moarte a eului fantomatic (N.Manolescu).

2. TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Tema operei o constituie conditia poetului in societatea in care se simte izolat,
sufocat spiritual. Tema este sugerata prin multiple elemente poetice. Stam singur
este un laitmotiv al operei, acesta indicand catre ideea singuratatii, a pustietatii. De
asemenea, motive ce apar in text sunt: plumbul, cimitirul, sicriul, cavoul, vantul, frigul.
Acestea apartin campului semantic al mortii si ajuta la conturrarea sentimentelor
precum angoasa, tragicul existential, spleenul, inadaptarea.
Viziunea despre lume a lui Bacovia este una sumbra, nemetafizica, fara sperante
de salvare. Poezia bacoviana este una a unui eu solitar, a unui prizonier, a unei
constiinte inspaimantate de sine. Plumb infatiseaza universul uman ca un enorm
cimitir in care tot ceea ce e viu si frumos(flori, coroane, amor) devine plasticizat,
artificial, mort, de plumb.

3.1 PATRU ELEMENTE

Simbolul predomina in capodopera lui Bacovia, insa termenul care are cele mai
multe interpretari, este cel ce da numele operei: Plumb. In Viata literara, Bacovia se
confeseaza: in poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare....Plumbul e un
simbol exprimand moartea materiei, impuritatea lumii, pierderea esentelor luminoase.
Prin greutatea sa specifica, sugereaza apasare sufleteasca. Prin culoarea sa cenusie,
reda monotonia si spleenul, mediul meschin. El este si un simbol al lui Saturn, exprimnd
melancolie si are valoare magica, alchimistii incercand sa faca din el aur. In oda sa
inchinata lui Bacovia, Al. Vlahuta scrie tu singur pana astazI/Din plumb facut-ai aur.
Chiar sonoritatea cuvantului alcatuit din patru consoane si cea mai inchisa vocala lasa
impresia de cadere surda, fara ecou.
Titlul operei este semnificativ, reda estena si circumscrie tema operei. Alcatuit
din substantivul comun nearticulat, Plumb, acesta este reluat de sase ori in cele doua
catrene. El da cromatica tabloului sugravit, devine laitmotiv si este un adevarat simbol
bacovian.
Sursa de inspiratie a poeziei a fost vizitarea cavoului Sturzestilor din cimitirul
bacaoan care l-a impresionat pe Bacovia prin straniul sau.
Tonul elegiac al operei este intarit de muzicalitatea grava. Ritmul este
predominant iambic, masura de 10 silabe, iar rima imbratisata.
In cele doua catrene sunt prezentate doua planuri ale existentei, alcatuind
impreuna imaginariul poetic: unul exterior cimitir, cavou, sicrie, flori funerare si
unul interior iubire, disperare, dezolare. Peisajul e unul artificial, este un decor,
proiectie a universului interior, creat de simbolistica sa.
Cadrul temporal este neprecizat, insa atmosfera macabra poarta sugestia
nocturnului.
3.2 COMENTAREA CELOR DOUA STROFE
Strofa I surprinde elemente ale unui spatiu inchis, apasator, sufocant, in care
eul liric se simte prizonier. Izolarea este un element tipic simbolist si singura legatura
cu exteriorul apare sub forma vantului. Existenta este mohorata, lipsita de
transcendenta, de posibilitatea inaltarii. Realitatea exterioara e ostila si eul poetic se
izoleaza intr-una interioara, dar in care se simte singur si nefericit, agresat de frigul si
vantul de afara, dar si de nelinistea interioara. Se aude doar scartaitul coroanelor de
plumb.
A doua strofa debuteaza sub semnul tragicului existential generat de moartea
afectivitatii. Sublinierea e facuta de cuvantul intors.
Simetria repetitiilor reda obsesiv tristetea fara iesire, oboseala psihica: dormeau
adanc sicriele de plumb si dormea intors amorul meu de plumb invocarea iubirii
pierdute simbolizand esecul afectiv. Imperfectul este timpul verbal care domina.
Acesta arata o actiune de durata, subliniind persistenta atmosferei macabre, o
prelungire a chinului, a suferintei. Insingurarea e redata si prin repetitia sintagmei
stam singur, exprimand pustietatea sufleteasca. E accentuata izolarea, impietrirea
ce se inscrie in estetica simbolista. Eul liric se imagineaza veghiind langa sentimentul
pierdut ca un priveghi la mort. Aripile, simbol al zborului, al vietii, al inaltarii, atarna
greu, de plumb. Zborul este unul in jos, spre nefiinta, paradoxal, ca o prabusire psihica,
caci aspiratiile sunt distruse. Epitetele adanc, singur, intors, funerar ajuta la
creearea unei atmosfere tulburatoare. Disperarea din suflet concorda din exterior cu
suieratul vantului, iar frigul mortii e si in suflet. Stirgatul (si-am inceput sa-l strig)
releva disperarea. Evadarea e imposibila, iar starile sufletesti sunt doar sugerate.

4. OPINIA
In opinia mea, opera lui Bacovia este reprezentarea trairilor unei poet care, in
ipostaza omului modern, se gaseste pustiit. Bacovia vede lumea aflata intr-o continua
descompunere, aceasta este o reflexie a sentiemntelor si emotiilor simtite. Sunt de
parere ca eul bacovian traieste durerea de a nu-si putea gasi un interlocutor, de a fi
nevoit sa isi consume doar cu sine intreaga durere.

5.FINAL

Intitulata mai intai Ego, Plumb e o arta poetica bacoviana in care se observa
specific simbolismului elemente recurente, simboluri ce incifreaza, tehnica repetitiilor,
refrenul, sinestezia, laitmotivul, zbuciumul interior, dramatismul trairii eului liric sugerat
prin corespondenta dintre materie si spirit. Opera lui Bacovia impresioneaza
puternic, definind in totalitate nu doar volumul din care face parte, dar si intregul
univers al suferintei conturat de poet.