Sunteți pe pagina 1din 5

STUDIU DE CAZ

SIMBOLISMUL
PLUMB George Bacovia 1.Contextul aparitiei Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, si reprezinta o emblema a universului poetic bacovian. Motivul solitudinii apasatoare este elemental de recurenta in volumul de debut, PLUMB.

2.Incadrarea textului poetic intr-o categorie


2.1. Poezia simbolista Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin : folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit. Textul creeaza o atmosfera, sugereaza o stare de apasare, dar nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei , totul putand fi dedus din descrierea cadrului. Instrainarea , impietrirea , izolarea,solitudinea, privirea in sine ca intr-un strain, se circumscriu esteticii simboliste. Asemenea stari sufletesti nelamurite, confuse,care constituie obiectul poeziei simboliste, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este folosita drept cale de exprimare a corespondentelor intre planul exterior sic el interior, prin cultivarea senzatiilor diverse (visuale, auditive, tactile). Realizata preponderant din imagini vizuale, poezia exploateaza starile si emotiile produse de elementele decorului funerar, care transmit o stare interioara: vidul sufletesc, angoasa existentei. Cultivarea simbolului este o alta caracteristica a curentului. Simboluri recurente ale operei bacoviene, precum: plumb, cavou, singur, organizeaza discursul liric si confera ambiguitate prin plurivalenta semnificatiilor. Muzicalitatea interioara este data de paralelismul sintactic, de repetitia obsedanta a unor cuvinte (lexemul plumb), a anumitor vocale si consoane sau a laitmotivului stam singur si de pause (cezura,puncte de suspensie), care transmit senzatia de impietrire, spaima de moarte si de vidul existential. Poezia bacoviana depaseste cadrul simbolismului, fiind apreciata de critica mai recenta ca apartinand modernitatii: nu mai tin de symbolism excesul, rigidizarea, teatralitatea, primitivitatea, prozaismul, stridentele. Bacovia apartine unei faze mai tarzii a simbolismului, in care se insinueaza treptat pastisa si se presimte un modernism mai acut,scindat. (Rodica Zafiu,Poezia simbolista romaneasca) 2.2. Viziune despre lume Poezia sa este a unui solitary si a unui prizonier, a unei constiinte inspaimantate de sine si de lumea in care traieste. ce il separa pe Bacovia de utopia romantica sta in faptul ca in textul sau nu se intrevede salvarea nici in viata, nici in moarte, lipseste tragicul taram

compensatoriu, indifferent ca el s-ar numi trecut sau spatiu oniric , cosmos, istorie ori eros. (V. Fanache, Bacovia, rupture de utopia romantica si afirmarea spiritului modern) Filozofia bacoviana are ca obiect nu fiinta, ci nefiinta, nu existenta, ci neantul []. Universul bacovian nu-si sporeste blagian nisterul, ci se goleste de orice sens pe care lar avea, pana la absurd si derizoriu. (Ion Simut, REVIZUIRI) In Plumb viziunea este fara iesire, nemetafizica, intrucat textul hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari si presimtirea mortii, a mineralizarii, a neantului. O marturisire a lui Bacovia dezvaluie semnificatiile pe care poetul le da cuvantului plumb (intentia autorului), galbenul potentand spleen-ul : in plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Tenmperamentului meu ii convine aceasta culoare sufletul ars este galben. Galbenul este culoarea sufletului meu. 2.3. Lirism subiectiv Poezia se realizeaza ca un monolog liric al unui eu fantomatic (N. Manolescu). Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: persoana intai a verbelor- stam, am inceput, persoana I a adjectivului posesiv ( amorul) meu. 3. Tema poeziei Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala. Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de culoare este proiectia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate. 4. Compozitia textului poetic 4.1. Semnificatia titlului Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul existential, universal monoton, inchiderea definitive a spatiului existential, fara solutii de iesire. 4.2. Incipitul Versul-incipit dormeau adanc sicriele de plumb cuprinde doua simboluri obsedante ale liricii lui Bacovia, sicrie si plumb, ce conduc la identificarea campului lexico-semantic al mortii, ca si verbul la imperfect cu determinare adverbiala dormeau adanc care actualizeaza motivul somnului (moartea ca un somn adanc). Versul adduce prima reluare a titlului plumb, cuvant plasat la final de vers pentru a sugera inchiderea, imposibilitatea evadarii. 4.3. Simboluri centrale Titlul poeziei consituie si simbolul central, dar un simbol plurivalent. Ocurentele cuvantului plumb, reluat de sase ori, in pozitii simetric distribuite in cele doua strofe, configureaza atmosfera lirica. Semnificatiile cuvantului plumb se construiesc pe baza corespondentelor dintre planul subiectiv/ uman si planul obiectiv/ cosmic. Ca element anorganic sugereaza mineralizarea (pietrificarea)/ moartea; prin greutate denota apasare sufleteasca, sufocanta, prabusirea interioara; culoarea gri poate reda tristetea , monotonia, plictisul, angoasa, cenusiul vietii cotidiene, mediul meschin; raceala- lipsa de viata, absenta sentimentelor, singuratatea;

metal saturnian- melancholia grea; substanta utilizata la sigilarea sicrielor, in anumite circumstante-limitarea, izolarea totala, imposibilitatea evadarii. Sonoritatea cuvantului, un lexem alcatuit din patru consoane si o vocala inchisa, sugereaza caderea grea, fara ecou. Rolul de symbol central este marcat si de dispunerea grafica, simetria perfecta (pozitia in strofe si versuri, fiecare strofa fiind inchisa cu acest cuvant) si realizarea unor asocieri semantice inedited, nu atat in prima strofa, unde sintagmele constituie elemente ale decorului funerar, artificii funerare de duzina(sicriele de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb), cat in strofa a doua, unde lumea obiectuala este inlocuita prin lumea interioara( amorul meu de plumb, aripile de plumb). Cuvantul plumb invadeaza toate regnurile/campurile lexicale(sicrie,flori,coroane, amor, aripi), devenind metafora-simbol. Cuvintele-cheie ( plumb, cavou, singur) , in acelasi timp simboluri obsedante, care circula de la o poezie la alta, contribuie la realizarea unui dcor macabre, dezolant, in maniera decadentilor (una dintre directiile simbolismului francez). 4.4. Simetria compozitionala Textul este alcatuit din doua catrene construite pe baza lexemului plumb, care este reluat in sase din cele opt versuri ale poeziei. Realizate prin parallelism, cele doua strofe/ secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara , obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii(amorul meu de plumb), a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura mediului. Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea laitmotivului stam singur, care, alaturi de celalalte simboluri, accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca. 5.Limbajul si expresivitatea textului poetic 5.1. Imaginar poetic, figuri semantice Potrivit autoarei Rodica Zafiu, la Bacovia tipic simbolista e acuitatea senzoriala, ca si descrierea unor imagini care reprezinta, de fapt, o stare interioara. Realizata preponderant din imagini vizuale, poezia exploateaza starile si emotiile produse de elementele decorului funerar, care transmit o stare interioara: vidul sufletesc, angoasa existentei. Astfel ca intre planul exterior sic el interior se stabilesc o serie de corespondente. Strofa I surprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant, in care eul poetic se simte claustrat: un cavou, simbolizand universul interior, si in care mediul inconjurator a capatat greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: sicriele de plumb, vestmantul funerar, flori de plumb, coroanele de plumb, artificii funerare de duzina , tipice pentru mica burghezie de provincie. Repetarea epitetului de plumb are multiple sugestii (cromatica, fizica-de apasare), insistand asupra existentei mohorate, anoste, plipsita de transcendenta sau de posibilitatea inaltarii. Lumea obiectuala, in manifestarile ei de gingasie si frumusete-florile, este marcata de impietrire. Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale mortii, dugerate auditiv: si scartaiau coroanele de plumb. Cadrul temporal nu este precizat , dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului. Strofa a II a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de disparitia/ moartea afectivitatii:dormea intors amorul meu de plumb. Cuvantul intors constituie misterul

poeziei. Este vorba, probabil, cum va spune Blaga, de intoarcerea mortului cu fata spre apus. Eul liric isi priveste sentimental ca un spectator. aripile de plumb presupun un zbor in jos, caderea surda si grea , moartea. Incercarea de salvare este iluzorie: si-am inceput sa-l strig. Ambiguitatea poetica este produsa prin multiplele semnificatii pe care le poate primi epitetul dormea intors, metafora aripile de plumb sau lexemul mort (in versul stam singur langa mort, termenul din domeniul funebru poate conota instrainarea de sine, alienarea, ca reactie la absurdul existentei). Expresia spaimei de moarte , a senzatiei de vid sufletesc, a singuratatii se realizeaza, dincolo de aglomerarea elementelor decorului funebru (viziunea lumii ca un imens cimitir), prin doua imagini auditive: in prima strofa , verbul cu effect imitative, strident, din versul si scartaiau coroanele de plumb, sugereaza dezacordul eului cu lumea , dizarmonia; in strofa a doua , strigatul sugereaza spaima de neant a finite, iar verbul la persoana I singular accentueaza intoarcerea spre planul subiectiv si-am inceput sa-l strig. Elementele naturii primordiale frigul si vantul, produc , in poezie, disolutia materiei si sugereaza perceptia prin senzatii tactile a vidului sufletesc. 5.2.Caracteristici ale limbajului poetic(sursele expresivitatii, sugestiei, muzicalitatii) Sursele expresivitatii,sugestiei si ale ambiguitatii se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel stylistic, se remarca prezenta simbolului central plumb, asociat metaforelor: flori de plumb, coroanele de plumb , aripile de plumb. Ambiguitatea poetica este produsa, in strofa a doua, prin multiplele semnificatii pe care le pot primi epitetul verbului din versul initial :dormea intors amorul meu de plumb(intre somn si moarte) si metafora din versul finalsi-I atarnau aripile de plumb(metafora a zborului in jos, a caderii, sau a sugestiei a ingerului mortii). Impresia de simplitate a formei si de intensitate a unei obsesii se realizeaza prin utilizarea paralelismului syntactic, ca procedeu de constructie a textului poetic si a repetitiilor, mai ales a simbolului plumb. In ceea ce priveste prozodia, poezia PLUMB este riguros construita, sugerand prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbrtisata , masura de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul. Rima masculine sustine accentuarea puternica a finalului fiecarui vers, iar repetarea aceluiasi cuvant plumb in rima sustine gradarea obsesiei. Elementele prozodiei clasice, care produc muzicalitatea exterioara sunt valorificate pentru a conferi si o muzicalitate interioara, data si de repetitii,parallelism si pause care transforma poezia intr-un vaier monoton. La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane grele., ceea ce sugereaza o inchidere a spatiului. In restul poeziei predomina vocalele o,u,I, dand sentimentul golului existential, al absentei, al vidului launtric. Sonoritatile lugubre sunt obtinute prin aglomerarea consoanelor dure : b, p, m, n, s, t. La nivel morphologic, se remarca prezenta verbelor, in marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desesmneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa: dormeau, stam, era, scartaiau, dormea, atarnau. Verbele statice la imperfect sunt asezate cu precadere la inceput de vers, iar acelor verbe carora nu le este atestata staticitatea in dictionary, li se reduce intensitatea miscarii. Cele doua verbe, la perfect compus-am

inceput si, respective, la conjunctiv-sa strig, sugereaza disperarea eului atunci cand constientizeaza ca intreg universal este cuprins de atmosfera sumbra a mortii. Actul de a strigadobandeste o valoare simbolica. Verbula fi, impersonal, apare in doua versuri simetrice syntactic,in constructii care sugereaza trecerea de la planul obiectiv, era vant, la planul subiectiv ,in a doua strofa, perceptia lumii fiind realizata prin senzatii : era frig. Versul al treilea din prima strofa se remarca prin elipsa verbului a fi cu sens existential: si flori de plumb si funerar vestmant, conturand o imagine impresionista, statica. Adverbul adanc plasat langa verbul dormeau sugereaza somnul vesnic, moartea. Apropierea dintre somn si moarte este clasica , atat datorita nemiscarii pe care ambele stari o presupun , cat si faptuluica ambele constituie o rupere de lumea reala. La nivel syntactic, textul este alcatuit din propozitii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se remarca topica inverse, cu subiectul postpus : dormeau adanc sicriele de plumb; dormea intors amorul. Textul poetic este realizat prin procedeul acumularii: prin repetarea conjunctiei copulative: si realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare. La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: sicriu, cavou, funerar, coroana, mort.modalitate a insistentei, dar sic ale de reducere a numarului de lexeme din text, repetarea obsesiva acelorasi cuvinte, inclusive in rima, are ca effect monotonia, senzatia de limitare. In concluzie, poezia este ilustriva pentru economia de mijloace specific bacoviana, in privinta limbajului poetic si a registrului stilistic. 6.Poezia bacoviana intre simbolism si modernitate Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia PLUMB se incadreaza in estetica simbolista. Receptata de critica mai recenta ca o poezie moderna, avand drept trasaturi de profunzime intuitii metafizice, sentimentul de vid, de solitudine, viziunea descompunerii universale, creatia lui G.Bacovia are capacitatea de a exprima golul, negatia.de asemenea, poezia bacoviana depaseste experienta simbolismului intrucat: folosindu-se de recuzita simbolista, Bacovia o exploateaza oarecum din exterior, cu o distant ace merge de la ironia imperceptibila la parodie.