Literatura religioasa, canonica si aprocrifa, a format astfel in primele veacuri sungura hrana
intelectuala a intregii societati. Ea a creat o mentalitate religioasa care se dezvaluie in toate
manifestarile poporului: artistice, sociale, politice. Sub influenta ideeilor puse in circulatie de reforme, maramuresenii, au pus, in sec al XV-lea temeliile literaturii romanesti, talmacind Sfintele Scripturi in graiul stramosesc. Traducerile lor raspandite in copii manuscrise au fost tiparite de catre diaconul targovistean Coresi in a doua jumatate a secolului ai XVI-lea. Textele maramuresene erau scrise intr-o limba noduroasa cu caractere arhaice si dialectale. Coresi a inlaturat, cat a putut, particularitatile arhaice si dialectale, transpunand textele in graiul muntean care se ridica astfel la rangul de limba literara. Textele lui Coresi au intrat la randul lor in mainile mitropolitului Varlaam si astfel de la Varlaam la Simeon Stefan, de la accestea la mitropolitul Dosoftei si in sfarsit pana la biblia lui Serban si pana la Antim Ivireanul, timp de doua veacuri si jumatate, a fost o continua elaborare a textelor sacre. Coresi este originar din satul Cucuteni, județul Dâmbovița. Și-a început activitatea tipografică la Târgoviște. În 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Țara Românească, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare. Sirul tipariturilor lui Coresi incepe in 1559, cu Catehismul. Catehismul ortodox este cartea in care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe. Dupa Catehism, activitatea de tiparire a cartilor sfinte in limba romana se contiunua cu: Tetraevanghelul (1561), Liturghier (1570), Pravila (1570-1580), Cazania I si Molitvenic (1564), Psaltire (1570). In 1581 apare ultima publicatie romaneasca a lui Coresi, Cartea cu invatatura. Toate cartile lui Coresi s-au raspandit in zona Brasovului pe tot teritoriul locuit de romani, au fost singurele folosite aproape 100 de ani. In felul acesta, Coresi a avut pe langa rolul important de a cultiva sentimentul religios si rolul de a pune bazele limbii romane literare. Epoca lui Coresi, diaconul cunoscut ca întemeitorul cărţii româneşti tipărite a fost supusă influenţelor luterane, dar şi calvine, înainte de stagnarea sa în ortodoxie. Este autorul „Psaltirii slavo-române”, un text nerotacizant care devine inedit prin aplicarea procedeelor de proză ritmică, îmbinând caracteristicile textelor ebraice şi slave. Limba veche pe care o utilizează Coresi are totuşi o plastică uimitoare. După ce în 1544, la Sibiu, se tipăreşte prima carte în limba română „Catehismul luteran”, diaconul Coresi înfiinţează la Braşov o tipografie proprie, unde în 20 de ani sunt emise 11 tipărituri slavone şi nouă româneşti.